De ce noile generații încep să fie nemulțumite de capitalism: americancele au ajuns să-și vândă ovulele pentru a-și plăti datoriile școlare

La finalul anului trecut, The Wall Street Journal, cel mai cunoscut cotidian de business din lume, a avut pe prima pagină un articol cutremurător legat de cazul unei absolvente a facultății NYU – The New York University – , care a fost nevoită să-și vândă ovulele de mai multe ori ca să-și plătească taxele școlare și apoi datoriile de șase cifre făcute pentru plata taxelor școlare și pentru a-și plăti chiria și celelalte cheltuieli, în condițiile în care nu a putut să-și găsească un job care să-i aducă venituri suficiente ca să-și plătească datoriile. Prin vânzarea de cinci ori a ovulelor, inclusiv către o clinică de fertilizare din cadrul universității, a încasat 50.000 de dolari.

Datoriile făcute pentru școlarizare se apropie de 200.000 de dolari. Când a intrat pe piața muncii, singurul proiect pe care a putut să-l găsească i-a adus un câștig de 1.500 de dolari pe lună, insuficient pentru a-și acoperi cheltuielile curente – chirie, asigurarea de sănătate, transport, mâncare – pentru plata datoriilor școlare nemairămânându-i nimic, ceea ce o determină la decizii extreme. Cazul ei nu este singular. O bună parte din absolvenții de școli private din America sunt îndatorați până peste cap cu taxele școlare. Atât școlile private, cât și statul au diverse programe de împrumut, prin care practic îi îndeamnă pe tinerii americani să ia credite ca să facă școala.

Școlile private din America sunt un super business. Școlile de stat sunt slabe și nu contează și atunci toată lumea se uită către școlile private, iar părinții fac orice – începând de la împrumuturi pentru plata taxelor, până la coruperea unor oficiali ai școlilor private – pentru a-și vedea copiii terminând universități celebre. Cei care nu au bani își amanetează viitorul pentru a-și plăti taxele, sperând ca după terminarea școlilor private să-și găsească joburi bine plătite care să le permită plata datoriilor. Dar nu este deloc așa. Și de aceea creditele pentru școală au devenit acum principala problemă pentru sistemul financiar american, exact cum au fost creditele subprime, care au declanșat criza financiară din 2008.

Cei care au luat credite de studii, de zeci și sute de mii de euro, nu le pot plăti pentru că nu găsesc joburi care să le aducă suficienți bani pentru plata datoriilor. Economia americană nu poate genera numai joburi bine plătite, de birou, și cu bonusuri de sute și milioane de dolari, care să permită plata datoriilor făcute pentru taxele școlare. Numărul de poziții de avocați, bancheri, IT-ști, ingineri, medici sunt limitate. Iar în aceste domenii concurența și presiunea sunt atât de mari, încât mulți clachează psihic. Sunt celebre cazurile de la băncile americane – de exemplu Goldman Sachs, de anul trecut – în care juniorii se plâng că muncesc până la epuizare, neavând nici weekendurile liber. În lumea caselor de avocatură se ajunge să se factureze și „25 de ore pe zi”.

La începutul lunii ianuarie, vorbeam cu un oficial român care lucrează la Washington, și la întrebarea mea „Cât trebuie să câștigi ca să trăiești cât de cât rezonabil în Washington?” mi-a spus că totul pornește de la 4.000 de dolari net pe lună, asta însemnând undeva la 100.000 de dolari brut pe an. Cu acești bani stai la o oră și jumătate de Washington, pentru că abia acolo îți poți permite o chirie, iar ieșitul la restaurant îl poți număra pe degete. Joburile care sunt libere în America sunt în restaurante, în magazinele de retail, în logistică, în curățenie, la McDonald’s sau KFC etc. Acolo, câștigul lunar net nu depășește 2.000 de dolari, ceea ce este insuficient pentru cineva ca să-și mai plătească și datoriile școlare. Chiar și cu acești bani supraviețuiește greu. Noile generații din economiile occidentale sunt din ce în ce mai revoltate, pentru că mulți au făcut eforturi financiare să termine o școală mai bună, în speranța că-și vor găsi și un job mai bun. Ceea ce nu se întâmplă. Globalizarea a trimis multe joburi de mijloc în China, în Asia, în India, în Europa de Est, lăsând un mare gol în America.

Un inginer din Europa de Est se descurcă cu 1.500 de dolari pe lună în țara lui de origine, dar un inginer american, asta dacă-și găsește un job, nu poate trăi cu acești bani în America. Când discutăm despre educație, despre învățământ, ar trebui să fim atenți și la ceea ce poate livra economia. Joburile bune și foarte bune sunt limitate. Pentru a lucra la Starbucks nu-ți trebuie neapărat o facultate pentru care ai plătit, să zicem, 200.000 de dolari pentru patru ani. Cazul personajului principal din articolul Wall Street Journal, care a fost nevoită să-și vândă ovulele, nu este singular. Și nu ar trebui să ne mirăm că noile generații din America, dar nu numai, citesc tot mai mult despre modelele comuniste, acolo unde statul asigura învățământul gratuit și apoi asigurau un loc de muncă și o casă. În America, casa medie a ajuns la 350.000 de dolari, cel mai ridicat nivel din istorie, iar dobânda la creditele ipotecare este acum la 3,3% pe an, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.

(cristian.hostiuc@zf.ro)