De ce nemții cultivă sparanghel și trimit charterele după muncitorii români, cât este profitul la hectar și care este cel mai mare cultivator din România

♦ Sparanghelul, apreciat în special în Europa de Vest, prinde avânt și în România, pe măsură ce tot mai mulți fermieri decid să îl cultive, mai ales că în patru ani o astfel de cultură poate aduce un profit de patru ori mai mare decât investiția inițială, însă producătorii locali se confruntă cu problema lipsei forței de muncă, în timp ce guvernul facilitează românilor să plece către fermele din Germania pentru a lucra pe „ogoarele“ nemților.

Considerat drept „hrana re­gilor“, sparanghelul a cu­noscut o creștere puternică în Ro­mânia în ultimii ani, pe măsură ce tot mai mulți producători s-au reorientat către această cultură, urmând tendințele din Europa de Vest. Mai mult, pentru că o plantă de sparanghel poate produce timp de 15 ani sau chiar mai mult, aceasta asigură un venit constant. De altfel, și beneficiile sunt mari – pentru o investiție de 25.000 de euro într-o plantație de un hectar, după patru ani, timp în care planta ajunge la productivitatea maximă, profitul poate ajunge la circa 100.000 de euro cu o recoltă de cel puțin 10 tone la hectar. Spre exemplu, în supermarket o legătură de 450 de grame de sparanghel se vinde cu 14 lei, în timp ce în Italia prețul este dublu, aproape 30 de lei.

Pe de altă parte, în timp ce cultura în România este în creștere, producătorii locali se confruntă cu lipsa forței de muncă.

„Sparanghelul se culege manual, iar de-a lun­gul vremii au întâmpinat probleme cu gă­si­rea forței de muncă. Acum, forța de muncă tâ­nără este fie la oraș, fie în străinătate. Au ple­cat de pe aeroportul de la Cluj să cu­leagă spa­ran­ghel în Germania“, a declarat Daniel To­ma, care cultivă în prezent circa 1,5 hectare de spa­­ranghel în localitatea Amara, județul Bu­zău.

Săptămâna trecută, aproape 2.000 de români au plecat de pe aeroportul din Cluj-Napoca să lucreze în agricultură în Germania. O firmă de recrutare din județul Cluj le promite „5.000 de euro pe sezon“ celor care merg să lucreze în agricultura nemțească. Contractul este pe 3 luni de zile și se lucrează șase zile/ săptămână câte 8-10 ore/zi. Cultura de sparanghel a României înseamnă în cifre aproximativ 200 de hectare și până în 20 de producători, o nișă care a început să se dezvolte din anul 2014, când a fost însămânțată pentru prima dată această plantă, foarte bine cunoscută și consumată în Germania și Spania.

„Când am început, nici măcar nu știam ce gust are, pentru că nu am mâncat vreodată spa­ranghel. Am fugit din București la bunici la Bu­zău și am plantat într-o grădină, pentru că am văzut că este cerere pentru el în Germania“.

M-am gândit că o să fie și în România, dar se pare că românii îl descoperă mai greu, însă în fiecare an cererea a crescut“, povestește Daniel Toma. Primele teste ale acestei culturi le-a făcut în urmă cu șapte ani, iar în 2015 am în­ceput efectiv să cultive. A adus semințe și rădăcini din Olanda și Germania, iar de patru ani este își procură rădăcinile, pe care le co­mer­cializează ulterior către familii care își do­resc să crească sparanghel în propria grădină.

„O rădicină costă un euro.“

Sparanghelul se adaptează ușor la solul nisipos, spune fermierul, dar acesta trebuie să fie bine drenat. Apoi, în primăvară se plantează fie semințele, din care iese planta în aproximativ doi ani, fie rădăcina, din care iese sparanghel într-un an. Rădăcina are 20-25 cm, iar sparanghelul ajunge la înălțimea de 1 m în trei ani, primul an în care poate fi recoltat, de la începutul lunii aprilie până la sfârșitul lunii martie.

Există trei tipuri de sparanghel: alb, verde și violet. Cultura este fixă, iar durata de viață a acesteia este de aproximativ 20 de ani, dar dă randament numai 10-15 ani, apoi, dacă nu este reînoită, nu mai este profitabilă. „Profitabilitate înseamnă o producție de 3-5 tone/hectar.“

„În România nu este prea răspândită această cultură, eu am lucrat în Anglia de la simplu culegător la șef de echipă, iar în urmă cu trei ani m-am întors acasă, să investesc ce am agonisit și să produc ce am învățat. Într-o cultură de un hectar am investit 30.000 de lei, dar vreau să mă extind, însă depinde de cererea pe care o vom avea“, explică Valentin Stoica, cultivator de sparanghel din localitatea Goldeanu Sărat, județul Buzău.

El produce aproximativ 2,5 tone de sparanghel anual, pe care în primii doi ani îl dădea către restaurante, angrosiști sau persoane fizice. Acum că sectorul HoReCa și-a întrerupt temporar activitatea, în urma măsurilor impuse de autorități pentru prevenirea răspândirii noului coronavirus, producătorul livrează doar către persoane fizice din București și Ilfov.

În medie, prețul unui kilogram de sparanghel este de 22 de lei. Valentin Stoica susține că a încercat să intre și în supermarketuri, însă acestea vor „calitatea a treia și un preț mic“, iar dacă ar fi redus din preț, nu și-ar fi acoperit costurile.

„Noi dădeam în hoteluri, restaurante și băcănii din București, dar acum, pentru a înlocui HoReCa, o să livrăm și către persoane fizice. Am avut promisiuni de la Mega Image că o să ne accepte producția, pentru că putem furniza o cantitate mare, dar apoi nu ne-au mai răspuns la e-mail. Sparanghelul e foarte perisabil, rezistă maximum o săptămână, iar pentru a nu rămâne cu el pe stoc, ne adaptăm“, a adăugat Daniel Toma.

Producătorul vinde spranghelul la „legătură“, care are, în medie, 450 de grame. „O familie cumpără maximum 4 legături. Am vrea să dublăm suprafața cultivată, dar viitorul nu este cert.“

Cel mai mare producător de sparanghel din România se află în județul Giurgiu și deține o suprafață cultivată de 170 de hectare. Proprietarul acesteia este Joseph Jacobs, un neamț a cărui familie se ocupă cu cultivarea sparanghelului de 70 de ani. Producția este vândută în România în rețelele de magazine Carrefour, Kaufland, Selgros și Metro, dar și în restaurante franțuzești și în piețe din Germania.

De ce este considerat sparanghelul „hrana regilor“?

În România consumul de sparanghel a fost foarte redus până acum câțiva ani, spune Alin Vădean, reprezentant al Horeca School, un centru de formare profesională în domeniul restaurantelor, nefiind o legumă care să ridice un interes anume, asta pentru că nici culturi de sparanghel nu au existat, iar fiind importat, prețul era destul de „piperat“.

„Acum, au început agriculotrii să acorde o șansă acestei legume și prețul a devenit mai accesibil. Sparanghelul este sănătos, fiind cultivat la început cu scop medicinal, de aceea este atât de dorit în țări precum Italia, Germania sau Spania. (…) Sparanghelul nu conține grăsimi sau colesterol, și are foarte puține calorii, aproximativ 20-30/100 g“, explică Alin Vădean.

Pe lângă beneficiile pentru bolile de inimă, sparanghelul are rol și de antioxidant. Calitatea sparanghelului se observă în culoarea deschisă pe care ar trebui să o aibă, iar vârfurile sau mugurii ar trebui să fie compacți și fibra, de culoare albă, să aibă o textură lemnoasă.

„Este foarte simplu de păstrat la rece, în frigider, cu partea de jos a tulpinii în puțină apă și rezistă chiar și cinci zile. Având un gust plăcut, dulce și fresh, este ușor de introdus în bucătăria românilor. Poate fi fiert rapid, 3-6 minute, într-o supă aromată, poate fi copt la cuptor, blanșat într-un cub cu unt. Am o propoziție în minte atunci când gătesc sparanghel: „Timpul,magia care face substanțele nutritive să dispară”.

Pe lângă garnitură, poate fi gătit și ca o supă cremă sau poate fi făcută o plăcintă cu o umplutură de sparanghel și o brânză românească. „În spiritul sărbătorilor Pascale, unde principala proteină consumată este carnea de miel, sparanghelul este potrivit ca fel principal, mai ales că este și sezonul. (…) Moduri de gătire cunoaștem, timpul este scurt și este o legumă sănătoasă.“