De ce n-a strălucit până acum fotbalul rusesc

Echipa Rusiei a spulberat în meciul de deschidere a campionatului mondial formația Arabiei Saudite. Este cea mai răsunătoare perfomanță de mulți ani. A câștigat și împotriva Egiptului. Însă Rusia se bate în cea mai ușoară grupă a competiției (unii spun că ar fi cea mai ușoară din 1986 încoace). Arabia Saudită este o țară cunoscută mai mult pentru cumpărarea de fotbal, nu pentru producția acestuia. Jocul Egiptului s-a prăbușit după un autogol stupid.

Rusia este o țară imensă, cu aproape 145 de milioane de locuitori, în care fotbalul este cel mai popular sport, în pofida competiției strânse cu hocheiul pe gheață. Spre comparație, Islanda, o țară cu doar 334.000 de locuitori, a fost o prezență incomodă la ultimul campionat european și a remizat cu Argentina, o legendă a fotbalului, la mondial.

Un stat cu 145 de milioane de locuitori și care iubește fotbalul are cu siguranță o mulțime de talente. Problema este că șansele lor de a capta atenția cuiva care le poate construi un viitor sunt aproape de zero, iar cei care ajung miraculos în fotbalul profesionist nu primesc ajutorul de care au nevoie pentru a se dezvolta.

Principala cauză a slăbiciunii fotbalului rusesc nu este lipsa de bani, scrie The Guardian. În ultima vreme în fotbalul rusesc au fost turnați mulți, mulți bani, mai ales de când Rusia a câștigat în 2010 dreptul de a găzdui Cupa Mondială. Însă în loc de investiții în academii de fotbal, în pregătirea tinerilor și în calitatea terenurilor de joc, inclusiv în facilități interioare, banii s-au dus pe stranieri scumpi, pe tarifele agenților și pe salarii disproporționate. Rezultatul este că puțini jucători ruși au ajuns să joace în mod regulat la niveluri decente de competiție, în timp ce aceia care au ajuns sus și-au pierdut toată motivația de a-și îmbunătăți performanțele deoarece au fost răsfățați.

De vină este și ceea ce reprezintă o constantă în economia și societatea rusească: implicarea puternică a statului.

Cu câteva excepții notabile, investitorii privați au evitat fotbalul rusesc, astfel că cele mai multe cluburi de top sunt finanțate de autoritățile regionale și de companiile de stat, lăsând echipele vulnerabile la reduceri bugetare și la schimbarea priorităților politice, notează Reuters.
Incertitudinile i-au forțat pe mulți sponsori de stat să renunțe la a mai investi în dezvoltarea jucătorilor la nivel local, ei preferând în schimb să aducă staruri străine scumpe într-o cursă a rezultatelor când vremurile sunt bune și să reducă ajutorul când banii sunt necesari în alte afaceri.

„Toată lumea vrea să fie un sprinter. Nimeni nu vrea să investească pe termen lung“, a explicat Anatoli Vorobiov, fostul secretar general al Uniunii de Fotbal din Rusia.

„În loc de investiții în școli, în pregătirea tinerilor, o mare parte din bugetul de stat este cheltuită pe jucători străini, pe contractele foarte oneroase ale jucătorilor“, a spus el.

Naționala sovietică a ajuns în semifinalele Cupei Mondiale în 1966, a fost încoronată campioană europeană în 1960 și s-a clasat a doua de trei ori. Însă sportul a avut de suferit atunci când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, în condițiile în care taberele de cantonament au dispărut într-o perioadă de transformare socială și economică profundă.

Din 1990, Rusia a jucat doar în trei faze finale ale Cupei Mondiale și a câștigat doar două meciuri.

Rusia nu a reușit să câștige niciun meci la Cupa Mondială din 2014 sau la Euro 2016. După înfrângerea cu  3-0 contra Țării Galilor la ultimul turneu, Leonid Slutski, antrenorul naționalei ruse, a anunțat că jucătorii lui au ajuns la o concluzie simplă: „Suntem de tot rahatul, după cum se povestește pe blogul The Economist.

De data aceasta, Rusia s-a calificat la campionatul mondial pentru că este țara gazdă, deși în clasamentul FIFA se clasează între Guineea și Macedonia, naționale de care nu se aud prea multe.

Leonid Fedun este unul dintre puținii proprietari privați ai unui club de fotbal rusesc de top. Fost ofițer de armată, asociat apropiat al CEO-ului de la Lukoil, miliardarul a cumpărat Spartak Moscova în 2004, când echipa se confrunta cu probleme financiare grave.

Fedun a creat o academie de tineret și a construit un stadion cu 45.000 de locuri, în prezent una dintre cele 12 arene ale Cupei Mondiale. De cinci ori pe locul doi în prima ligă rusească de când a fost preluată de influentul om de afaceri, Spartak a devenit în cele din urmă campioană anul trecut, după o secetă de 16 ani.

Însă miliardarul se teme că implicarea statului rus în fotbal și în economie în general devine din ce în ce mai mare și că acest lucru este în detrimentul dezvoltării sportului.

„Banii de la stat sunt acolo și nu există nicio scăpare“, a declarat el pentru Reuters. „Fotbalul nu poate exista în afara acestui sistem. Nu-mi place asta. Dar în acest moment nu există nicio alternativă.“

„Majoritatea directorilor din ligă au alte interese“, a spus Fedun. „Ei trebuie să cheltuiască bugetele pe care le oferă statul sau sponsorii și nu lucrează pentru dezvoltarea fotbalului.“

Activitățile din sectorul public au reprezentat 46% din Produsul Intern Brut al Rusiei în 2016, în creștere de la 39,6% cu un deceniu mai devreme, potrivit Centrului pentru Cercetări Strategice din Rusia.

În strategia sa de dezvoltare pentru 2030, Uniunea de Fotbal Rusă solicită înlocuirea treptată a fondurilor de stat din fotbalul profesionist cu investiții private.

Dar strategia acceptă că există prea puține stimulente pentru a investi în sportul din Rusia, având în vedere veniturile modeste din vânzările de bilete, din drepturile de televizare și din vânzarea de mărfuri.

„Nu există condiții pentru o creștere semnificativă a acestor venituri pe termen scurt“, se arată în proiecțiile organizației.

Vânzările de bilete și veniturile din ziua meciului au reprezentat mai puțin de 5% din veniturile cluburilor din prima ligă în 2016, în timp ce drepturile de televizare au adus 4,1%, potrivit unui studiu al PricewaterhouseCoopers bazat pe date de la UEFA.

În schimb, drepturile de difuzare în cele mai bune zece ligi ale Europei, cu excepția Rusiei, au reprezentat în medie 38,7% din totalul încasat de cluburi, în timp ce veniturile obținute în ziua meciului și din vânzările de bilete au constituit 15,5%.

Pe măsură ce și-a extins influența asupra sectoarelor cheie ale economiei în ultimele două decenii, statul a făcut mai ușor pentru giganți controlați de guvern cum ar fi banca VTB, Rosneft și Gazprom să-și lase amprenta asupra sportului rusesc.

„Televiziunea și publicitatea reprezintă doar câteva procente din venit“, a declarat fostul oficial din fotbal Vorobiov. „Acest lucru trebuie compensat prin contracte mari de sponsorizare cu companii precum Gazprom, VTB și Căile Ferate Ruse.“

Sponsorizările și alte venituri comerciale au reprezentat 60,6% din veniturile cluburilor din Prima Ligă din Rusia în 2016, potrivit PwC, aproape dublu față de media europeană.

Însă investițiile pot fi imprevizibile. Zenit St. Petersburg, finanțată de Gazprom, i-a adus în 2012 pe Hulk din Brazilia și pe Axel Witsel din Belgia pentru 80 de milioane de euro, dar de atunci se ferește de transferurile mari pe fondul scăderii prețurilor petrolului și gazelor naturale. Gazprom este cel mai mare producător și exportator de gaze naturale din lume.

Clubul a semnat anul trecut cu managerul italian Roberto Mancini – plătindu-i 4,5 milioane de euro pe an, potrivit unei surse -, dar acesta a plecat după ce Zenit a terminat pe locul cinci în liga 1, cea mai slabă performanță într-un deceniu. Mancini este acum antrenorul Italiei, echipă care nu s-a calificat pentru Cupa Mondială din Rusia.

Investițiile private mici nu sunt singurul motiv pentru care fotbalul rusesc nu strălucește. Insiderii citează lipsa antrenorilor de calitate și o slabă coordonare între autoritățile sportive ca factori care contribuie la performanțele slabe de până acum ale fotbalului rusesc. Puțini jucători ruși au căutat experiența ligilor mai competitive din străinătate, deoarece sunt cocoloșiți acasă.

Prima ligă, cu 16 echipe, limitează cluburile la un maxim de șase jucători străini pe teren, o măsură menită să ofere șanse talentelor locale.
Însă această măsură a mărit în mod artificial valoarea jucătorilor ruși, determinându-i să rămână într-o ligă unde salariile lor pot depăși cu mult ceea ce ar putea obține în altă parte.

Doar doi jucători din echipa Rusiei din Cupa Mondială din 2018 joacă în afara țării. Toți membrii echipei de la campionatul mondial din 2014 – care nu au reușit să câștige niciun meci la faza finală a competiției – au fost din echipe din prima ligă.

FC Krasnodar se concentrează foarte mult pe jucătorii ruși. Fondatorul miliardar Serghei Galițski spune că vrea ca echipa Krasnodar să fie compusă în principal din absolvenți ai academiei de tineret a clubului.

Fondator al lanțului de supermarketuri Magnit, Galițski are ca obiectiv nu doar să obțină succesul cu Krasnodar, ci și să reînvie fotbalul rus prin schimbarea abordării jocului și prin construirea de jos în sus.

Galițski a vândut în acest an cea mai mare parte a pachetului său de acțiuni la Magnit băncii de stat VTB pentru 2,5 miliarde de dolari și a spus că își va satisface pasiunea pentru fotbal lucrând cu tineretul.

În cei zece ani de existență, Krasnodar nu a câștigat încă prima ligă rusă, dar a demonstrat că promite pe teren, ajungând pe locul 16 în Europa League în 2017. Golgheterul Ligii Tinerilor UEFA în acest sezon a fost Ivan Ignatiev, jucătorul în vârstă de 19 ani al Krasnodar.

Alte cluburi din orașele rusești mai mici nu au fost atât de norocoase. Mai multe echipe care beneficiază de sprijin de la stat au renunțat la divizia superioară sau, așa cum este cazul Alania Vladikavkaz, s-au prăbușit când prioritățile guvernului s-au schimbat.

„Nu a existat nicio finanțare de la guvernul regional timp de șapte luni“, povestește fostul președinte al clubului și antrenor la Valeri Gazzaev. „Din acel  punct, ne-a fost imposibil să menținem clubul.“

Gazzaev, acum parlamentar, lucrează la o legislație care să ofere companiilor și investitorilor privați avantaje fiscale pentru investițiile în sportul profesional din Rusia.
Fedun de la Spartak apreciază că în cel mai bun caz au fost 12 cluburi din prima ligă care să fi putut atrage destul de mulți suporteri pentru a putea funcționa.
„Restul echipelor sunt guvernatori regionali și elita locală care se dau în spectacol“, a spus el.