De ce mai bine să nu ai șef decât să ai unul toxic
Să fie dilema șef bun-șef rău principala problemă a companiilor? Mai e leadershipul o temă de actualitate în contextul economic mondial? Un răspuns despre un alt tip de management l-ar putea da chiar un banal producător de roșii din California.
Liderul pieței americane de profil a reușit să aibă creșteri anuale de două cifre promovând unul dintre cele mai inovative modele de business: între Chris Rufer, președintele și fondatorul companiei, și cei 400 de angajați nu există niciun fel de linie ierarhică, ceea ce înseamnă că nimeni nu dă sau nu primește ordine. Cu ajutorul angajaților fără șefi, care lucrează în trei fabrici, Morning Star a ajuns în 20 de ani la o cifră de afaceri de 700 de milioane de dolari, după cum scria cotidianul economic francez Les Echos, citat de Ziarul Financiar.
Colectivul de angajați e supus unor reguli clare, detaliate, privind sarcinile și țintele de performanță pe care trebuie să le îndeplinească: angajații sunt responsbaili de negocierile cu furnizorii; nu există limită în ce privește sumele folosite pentru achiziția de echipamente; fiecare angajat va trebui să justifice colegilor rentabilitatea investițiilor făcute. Așadar, disciplina apare în mod natural prin controlul celorlalți angajați și prin sancțiunile pe care le propun și care se transpun în afectarea reputației profesionale sau în diminuarea salariului. Și performanța se măsoară anual tot de către colegi, astfel încât fiecare angajat trebuie să facă un bilanț în care să justifice modul cum și-a atins obiectivele. Toate informațiile legate de companie, inclusiv cele financiare, sunt disponibile tuturor angajaților, iar eventualele conflicte de muncă se rezolvă prin mediere sau prin constituirea unui juriu format tot din colegii de muncă.
Avantajul principal este și reducerea masivă de costuri. Dacă, în general, un șef corespunde unui efectiv de zece angajați, într-o companie cu 1.000 de angajați ar trebui să existe 111 de manageri. Cei care ocupă funcțiile de management au salarii de trei ori mai mari decât restul angajaților, în medie, iar salariile managerilor însumează o treime din bugetul de salarii al unei companii.
Exemplul Morning Star demonstrează că, după o experiență de 20 de ani în care afacerea și profitul companiei au înregistrat creșteri de două cifre, astfel de organizații pot fi eficiente. În practică, unul dintre cele mai dificile procese este cel de angajare – vreme de un an de zile pentru ca un angajat să producă la randamentul cerut de poziția respectivă, iar mulți dintre noii angajați constată după mult timp că nu se potrivesc cu jobul pe care îl au. De aceea, puține sunt companiile care pot funcționa într-adevăr cu un astfel de sistem de autogestiune, dar exemplul merită consemnat: uneori, absența unui manager e de mai mare succes pentru companie decât mandatul unui executiv toxic.

