De ce mai avem nevoie de ministere? Ministerul Agriculturii a aflat din ziare despre decizia Lactalis de închidere a două fabrici în România

Răspunsul complet inadecvat al Ministerului Agriculturii: “Măsura naționalizării aparține perioadei comuniste. În economia de piață deciziile de ordin economic aparțin agenților economici“.

În timp ce cele mai puternice țări din Europa, Franța, Italia sau Germania, văd naționalizarea parțială – urmată, firește, de o reprivatizare – ca o soluție de salvare a unor companii de importanță strategică în timp de criză, autoritățile române o consideră o „măsură ce aparține perioadei comuniste“, iar deciziile de ordin economic aparțin „agenților economici“, nu statului. În context istoric, judecata este bună, doar că Ministerul Agri­culturii nu are angajați din rândul istoricilor.

Ministerul român al Agriculturii a răspuns în urma unei solicitări for­mu­late de ZF că „a aflat din mass-media“ că în Ro­mânia, Lactalis, gigantul fran­cez din industria de profil, care deține 25% din piața locală, închide fabrici pentru a-și consolida balanța.

La finalul săptămânii trecute, grupul francez Lactalis – unul dintre cei mai puternici jucători din industria mondială a laptelui, care controlează, din 2008, businessul LaDorna și un sfert din producția de lapte a României – a hotărât să închidă unitățile de producție din Floreni, județul Vaslui și Vatra Dornei, județul Suceava. Întrebați de ZF dacă statul ar putea naționaliza – și în ce condiții –  fabricile pentru a le păstra în circuit, având în vedere importanța industriei alimentare în economie, în situații extreme, ministerul de resort a răspuns: „Din informațiile existente în spațiul mass-media, reiese că în anul 2008 Lactalis a devenit unul dintre cei mai importanți jucători pe piața din România. (…) Cu privire la o eventuală naționalizare a fa­bri­cilor închise, precizăm faptul că măsura a fost realizată în perioada anilor 1948-1950, când autoritățile comuniste ale vremii au trecut în pro­prie­tatea statului bunuri mobile și imobile, fără com­pen­sații ma­teriale sau morale“.

Ei susțin că în astfel de situații statul are rolul de a asigura cadrul instituțional al economiei de piață și de a supraveghea asupra funcționării normale a acestuia, prin folosirea ca­drului legal, a unor instrumente financiare și a pârghiilor economice.

„În condițiile economiei de piață, în care întreprinzătorii privați își desfășoară activitatea economică în mod liber, autonom și rațional, corespunzător cerințelor pieței în scopul satisfacerii unor nevoi existențiale, cu resurse economice limitate, deciziile de ordin economic aparțin agenților economici și în acest context, apreciem că măsura naționalizării nu este aplicabilă“, spus reprezentanții ministerului de resort.

Totuși, Germania, Franța și Italia, cele mai mari economii din zona euro, au folosit naționalizarea ca o soluție pentru a salva companii mari de la colaps în criza financiară și economică trecută, dar și în criza pandemiei de COVID-19. Spre exemplu, la finalul lunii martie, ministrul francez de finanțe a declarat că este pregătit să injecteze capital în companiile strategice și chiar să le naționalizeze dacă este necesar. De altfel, guvernul francez deține direct sau indirect participații impor­tante la Renault și PSA, grupul din spatele Citroen și Peugeot.

În Italia, guvernul și-a intensificat eforturile de a ține pe linia de plutire compania falimentară Alitalia, discutând posibilitatea acordării unui nou credit, de mai multe sute de milioane de euro, ca parte a unui plan de renaționalizare a transportului aerian.

Guvernul german negociază cu compania aeriană Lufthansa un program de salvare, în valoare de până la 10 miliarde de euro, după ce aceasta a fost lovită puternic de criza coronavirusului. În urma acestui demers, guvernul federal ar primi 25% din acțiunile Lufthansa plus drept de veto asupra politicii companiei private.

Procesul de închidere a celor două fabrici ale Lactalis se va încheia la sfârșitul lunii august, iar „măsura concedierii colective presupune desființarea a 158 de poziții“, însă pe lângă acestea mulți producători de lapte sau intermediari din lanțul de distribuție vor rămâne fără loc de muncă.

„Condițiile în care statul poate face naționalizarea unor puncte de lucru ale unei societăți private, apreciem că acesta excede sferei de competență a Ministerului Agriculturii și nu suntem în măsură să formulăm un punct de vedere“, afirmă reprezentanții unui minister – al agriculturii – cu circa 14.000 de angajați.

În România, grupul francez deține în România companiile Albalact, Covalact, Dorna Lactate, Lactate Harghita și Rarăul, cu afaceri cumulate la nivelul anului 2018 (ultimele date disponibile) de peste 1,2 miliarde de lei, iar businessul Dorna Lactate a fost pe profit în ultimii doi ani (2017 și 2018), oficialii companiei explicând că au făcut închiderile pentru eficientizarea activității.

La nivel global, Lactalis are 250 de spații de producție în 50 de țări, 80.000 de angajați în 94 de țări și o cifră de afaceri de 18,5 miliarde de euro, conform datelor de pe propriul site.