DE CE IUBESC ROMÂNIA. Misterul care a făcut-o pe Anne Marie Rosemberg să caute pe hartă țara bunicului
"Sur le pont d'Avignon..." îmi sună în cap un vers rebel, fără urmare, dintr-un cântec vechi, franțuzesc, traversând podul Agigei, în drum spre Clos des Colombes. Qu'est-ce que c'est, Clos de Colombes? Păi ce să fie? O poveste din Olimp. Cu zei? Cu zei, cu porumbei, cu un suflet de român furișat în trupul unei franțuzoaice din Champagne, chemată "acasă" de propriile-i rădăcini, vechi, uitate pe-a…
“Nu mi-a vorbit de România. Nimic. Și cu atât mai mult am vrut să fiu aici. Am știut că trebuie să fiu aici”, îmi va spune Anne Marie Rosemberg. Șoseaua spre Mangalia e ca o pictură de frunze coapte; maro, galben, verde pal. Un Georges Braque, inspirat, într-o zi însorită de noiembrie. Anne Marie Rosemberg s-a întors “acasă”, ca după o vacanță în Franța. “Exact așa. Eu nu sunt un expat care să-mi spun: hai și eu în România să văd cum e – o fi bine, o fi rău. Eu am venit acasă, pur și simplu!”. În 2001, a venit prima oară și i-a plăcut. În 2002, a cumpărat; în 2005, i-a dat drumul la treabă. Podgoria ei a înnobilat cinci hectare de pământ – defuncta fermă 5 a IAS-ului Mangalia -, în care a investit “decent”, spune ea. “Acum îmi pare rău… Aș fi putut cumpăra mai mult”, adaugă zâmbind.
Cititi mai multe pe www.gandul.info