De ce își vând românii afacerile construite cu multă muncă și sacrificii și de ce nu rămân acestea în familie timp de mai multe generații, cum se întâmplă în alte țări

Unele dintre cele mai mari companii din lume — în frunte cu retailerul Walmart, constructorul auto BMW sau producătorul de electronice Dell – au pornit ca afaceri de familie. Mai departe însă, cele mai multe astfel de businessuri globale au fost vândute de către moștenitori sau chiar de către fondatori unor investitori financiari care au pus pe masă suma corectă. Același este și modelul de funcționare al mediului local de afaceri, unde sute de antreprenori fac exit după decenii de muncă asiduă. Ce îi determină să vândă pe cei care au pus bazele capitalismului românesc? Lipsa de succesori, lipsa de interes a succesorilor sau lipsa de simț antreprenorial a acestor moștenitori sunt câteva dintre motive. Lista e însă mult mai lungă.

Omul de afaceri Octavian Radu, unul dintre cei mai cunoscuți antreprenori locali, care are acum în portofoliu mai multe businessuri, printre care lanțul de librării Diverta, producătorul de componente auto Flaro și firma de poștă Pink Post, recunoaștea anterior că spiritul antreprenorial l-a moștenit de la mama sa, cea care imediat după căderea comunismului s-a implicat într-o afacere de comerț, într-o economie capitalistă tânără, unde totul se cumpăra după decenii întregi de lipsuri.

„Cea mai bună decizie a mea de business a fost aceea de a-mi da demisia în 1990”, spunea anterior Radu. Plecase în 1987 în Germania, unde lucra pentru o firmă de distribuție. După căderea comunismului a mers în Polonia și în alte țări, iar în 1994 s-a întors definitiv în România. „De fapt, eu m-am întors treptat, ajutând-o pe mama cu aprovizionarea unui magazin pe care l-a deschis în anii aceia la Pitești.”

Această decizie a fost totodată și cea mai grea pentru omul de afaceri, după cum povestea chiar el. A fost implicat alături de mama sa în business timp de mai bine de un deceniu, însă la un moment dat drumurile lor profesionale s-au despărțit. Aveau viziuni diferite pentru business și viitorul acestuia, după cum povestea el în autobiografia „My Way”.

Acum, după trei decenii de capitalism și de antreprenoriat, este rândul lui Octavian Radu să opereze treptat transferul „de putere” către unul dintre fiii săi. El a spus anterior că și-a lăsat copiii să își aleagă drumul. Unii au pornit propriile afaceri local sau în afara țării, în timp ce alții au preferat să se angajeze. Totuși, se bucură că are un succesor în rândul copiilor săi.

Nu toți reprezentanții celei de-a doua generații vor să se implice în businessul familiei. Sunt și unii care aleg antreprenoriatul la rândul lor, dar merg pe alt drum, nu pe cel bătătorit de părinți. 

„Continuitatea e o valoare importantă a unei societăți. Trecutul ne arată că blestemul țării nostre e că nu creăm continuitate. Nu trec două generații și lucrurile se schimbă, chiar dacă am vrea să existe o continuitate. Uitați-vă în istorie, e una dintre marile nostre probleme ca societate/nație. Și nu întotdeauna e din vina noastră”, spune Mihai Anghel, proprietarul Cerealcom Dolj, cel mai mare trader de cereale cu capital autohton.

El adaugă că, dacă acest lucru e valabil la nivel macroeconomic, el se propagă și la nivel micro. Antreprenorul are un fiu, implicat alături de el în business de 10 ani. Decizia de a se implica în afacerea familiei i-a aparținut în totalitate copilului său, spune Anghel.

„Eu, dacă ar fi să fiu egoist, ar trebui să mă bucur că fiul meu lucrează cu mine, că face lucruri importante, pe care eu poate nu pot să le fac. Totuși, nimic fundamental în existența noastră nu se schimbă, așa că mă gândesc dacă nu cumva era mai bine să facă altceva și să nu treacă prin același infern ca generația noastră. Cei care vin după noi nu sunt obligați să ne continue nebunia.”

Fiecare om e unic, are viața lui și nu trebuie nici judecat și nici aplaudat pentru alegerile făcute, adaugă Anghel. Și totuși, după decenii de muncă, cu ani buni, pe creștere, dar și cu alții – nu puțini – marcați de diverse crize, unii antreprenori și-ar dori ca povestea businessului clădit de ei să meargă mai departe și să fie scrisă chiar de copiii lor.

„Toți copiii care au părinți în asigurări vor la rândul lor să intre în asigurări. Copiii celor care lucrează în poliție vor să fie polițiști, copiii celor care lucrează în instanță vor să fie procurori sau judecători. Numai în agricultură nu vrea să ne urmeze nimeni. De ce?“, spunea recent Claudiu Davițoiu, proprietarul Agroindaf Afumați, un business ce merge spre 10 milioane de lei. Încă din vara anului 2020, Davițoiu spunea că speră să preia familia sa businessul pe care l-a crescut și care a înregistrat profit an de an. Tot atunci, el povestea că a luat sub egida sa copii de pe băncile facultății, pe care încearcă să îi convingă să iubească pământul și care ar putea duce mai departe ce a construit el.

Nu întotdeauna însă, generațiile tinere sunt interesate de o astfel de moștenire, ce implică multă muncă și dedicare. Tocmai de aceea, unii antreprenori ajung să vândă, chiar dacă, poate, nu își doreau acest lucru. Este și cazul lui Vasile Armenean, fondatorul producătorului de înghețată Betty Ice, companie cumpărată de gigantul anglo-olandez Unilever pentru aproape 100 de milioane de euro. Conform datelor Business Magazin, antreprenorul are doi copii, însă niciunul nu a dorit să pășească pe urmele tatălui, care a construit cel mai puternic business românesc din domeniul înghețatei, cu afaceri de 30 mil. euro la momentul achiziției. Dacă ar fi găsit interes în familie pentru ca povestea să fie dusă mai departe, fondatorul Betty Ice nu ar fi vândut niciodată, indiferent de suma care i-ar fi fost oferită, spun sursele din piață.

„Cred că fiecare părinte își dorește CA moștenirea lui să o lase cuiva. Dar acum sunt mai mulți factori aici. Copiii s-ar putea să nu își dorească. Copiii s-ar putea să își dorească, dar să nu poată. Și mai e situația în care copiii s-ar putea să își dorească și să și poată, care este cazul fericit. Și atunci vom vedea dacă vor fi în stare să facă acest lucru.”

Adrian Mihai (51 de ani), CEO și unul dintre cei trei fondatori ai companiei Fan Courier

Astfel de povești, precum cea a lui Vasile Armenean sau a lui Claudiu Davițoiu, devin de fapt poveștile primei generații de antreprenori, a celor apăruți imediat după 1990, care acum se gândesc dacă să transfere businessul familiei, să îl listeze la Bursă ori să îl vândă. Uneori, antreprenorii au ajuns la vârsta pensionării. Alteori, businessurile au ajuns la maturitate sau au nevoie de un suflu nou. Cert e că indiferent de motiv, o decizie trebuie luată.

Această problemă nu este specifică doar României. Spre exemplu, în 2018, un studiu realizat în Germania, o țară care se sprijină pe afacerile de familie, renumitele mittelstand, arăta că în următorii cinci ani (deci până în 2022), peste 840.000 de proprietari de companii mici și mijlocii ar fi putut să fie forțați să vândă businessul în lipsa unui succesor.

Conform Financial Times, care cita un studiu realizat de KfW Banking Group, o întreagă generație de antreprenori germani se pregătea în 2018 de pensionare, iar mai mult de una din cinci astfel de companii trebuia să aleagă între a desemna un outsider la conducere sau a vinde afacerea până în 2022.

Germania reprezintă acasă pentru 16% dintre cele mai mari 500 de afaceri de familie din lume, arată raportul Family Business Index, realizat de EY și de University of St. Gallen. Aceasta este totodată țara de proveniență a două dintre cele mai mari grupuri din lume – grupul Schwarz (proprietarul Lidl și Kaufland) și producătorul auto BMW. De altfel, în Germania, 90% dintre companii sunt afaceri de familie, comform Foundation for Family Business, citat de EY.

Spre comparație, în România, capitalul privat românesc avea, conform celor mai recente date, circa 44% din cifra de afaceri totală a mediului de business, în timp ce capitalul străin ajunsese la 52%. Restul de 4% provenea de la companiile din ograda statului, conform studiului „Capitalul privat românesc“, realizat de Ziarul Financiar în 2020.

În ultimii cinci-șase ani, tot mai multe fonduri de investiții mici și medii au pus ochii pe România, o economie în dezvoltare, unde locuitorii au o putere de cumpărare în creștere. Pentru a intra pe piață sau pentru a se dezvolta, acești investitori vizează în special afacerile antreprenoriale, mai ales pe cele ale căror proprietari au ajuns la 60 sau chiar 70 de ani și care nu au cui să dea mai departe businessul. Este cazul unor companii precum TeraPlast sau Agromixt Buciumeni, firmă înființatată în 1991 de Ion Alexandru, care exploatează terenuri agricole în județul Călărași pe o suprafață de circa 3.500 de hectare, conform datelor Business Magazin. Aceasta din urmă a fost preluată de Holde Agri Invest, companie românească care operează terenuri agricole.

Nu doar lipsa de moștenitori este o problemă, ci și dorința unor reprezentanți ai noii generații de a face altceva. Patrick Ciorcilă este un jucător de tenis român, dar și cofondatorul companiei care a organizat Transylvania Open și Winners Open la Cluj, turnee WTA, la care au participat jucători de renume pe scena internațională de tenis. Tatăl său este Horia Ciorcilă, unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri locali, de numele căruia se leagă, printre altele, povestea Banca Transilvania, cea mai puternică bancă după active. Situații relativ similare sunt și în familiile Copos sau Țiriac, conform celor mai recente date BM. Mai exact, spirtul antreprenorial s-a transmis în familie, însă fiecare generație are propria companie sau propriile afaceri.

Totuși, multe sunt exemple în care tinerii abia ieșiți de pe băncile facultății sau cu o experiență de câțiva ani în câmpul muncii vin să dea un suflu nou afacerilor construite de-a lungul ultimelor decenii de părinții lor.

Este cazul unui producător local de îmbrăcăminte în sistem lohn care și-a lansat propriul brand de modă după ce în pandemie comenzile venite de la clienții externi au fost anulate sau puse pe hold pe fondul scăderii vânzărilor ca urmare a crizei sanitare. Acum, doar una dintre fabrici mai lucrează lohn, cealaltă fiind destinată brandului propriu, Resense, sub care există un magazin offline și unul online.

„Brandul Resense a fost lansat în primăvara anului 2020, online. Acela a fost momentul când multe dintre comenzile lohn au fost anulate sau au fost puse pe hold”, povestește Nicoleta David, cofondatoarea afacerii.

Când lucrează în sistem de lohn, un producător primește comenzi, tipare și materiale de la retaileri, iar lucrătorii din fabrică execută, respectiv cos și croiesc. Astfel, o companie care activează în domeniu este puternic dependentă de comenzile primite din afară.

În același timp cu anularea comenzilor, fiica Nicoletei David, Alina, a revenit din Londra, pentru că facultatea unde studia trecuse la cursuri online. „Fiind de mică pasionată de modă, ea a găsit momentul potrivit să lucreze alături de personalul nostru tehnic din creație pentru a-și transforma ideile în realitate. Așa s-a născut prima noastră colecție. Și așa s-a născut site-ul, conceput și administrat de firma de IT a fratelui ei.”

„Toți copiii care au părinți în asigurări vor la rândul lor să intre în asigurări. Copiii celor care lucrează în poliție vor să fie polițiști, copiii celor care lucrează în instanță vor să fie procurori sau judecători. Numai în agricultură nu vrea să ne urmeze nimeni. De ce?“

Claudiu Davițoiu, proprietarul Agroindaf Afumați

Nicoleta David spune că, obișnuită cu textura țesăturilor, cu execuția tiparelor și cu fluxul din fabrică, fiicei sale i-a fost foarte ușor să comunice cu specialiștii. Și lor le-a fost ușor să lucreze cu ea și să-i înțeleagă ideile pentru că ea crescuse printre ei. Un alt exemplu similar, al unei generații tinere care se implică în business și vine cu un suflu nou, este cel al familiei ce deține grupului Stil & Exquisite Diamonds, activ în producția și retailul de bijuterii. Afacerea pornită de familia Groza în urmă cu 30 de ani s-a axat la început doar pe producția de bijuterii, însă în timp compania a mers și către retail propriu, având acum două branduri – Bijuteria Stil și Exquisite Diamonds. Grupul a ajuns în prezent la cea de-a doua generație dat fiind că fiica fondatorilor se implică acum alături de ei în business. „Amprenta generației mele este foarte valoroasă în materie de brand awareness și strategie de marketing“, explică Oana Groza, fiica fondatorilor grupului.

Un astfel de transfer către o nouă generație nu se face imediat, pentru că are nevoie de pregătire temeinică. Moștenitorii trebuie, pe de-o parte să învețe ce înseamnă administrarea afacerilor, iar pe de alta să înțeleagă în profunzime businessul familiei.

„Copiii mei au fost educați de la 8 ani să devină acționari în afacere. Cum m-a educat tatăl meu să fiu om de afaceri, așa mi-am educat și eu copiii”, spunea recent Nawaf Salameh, fondatorul Alexandrion Group, cel mai mare producător local de băuturi spirtoase din România, cu o cifră de afaceri de 1,3 miliarde de lei în 2021. Antreprenorul a anunțat acum o săptămână că noua generație a familiei Salameh se va implica în business, fiind creionat un amplu plan de viitor în acest sens.

În România, multe afaceri antreprenoriale depind de fondatorul lor, care este implicat de multe ori până în cele mai mici aspecte ale businessului. Astfel, în cazul în care acesta pățește ceva și nu are un moștenitor bine-pregătit și ancorat în afacere, trage după sine și compania. Un exemplu în acest caz este cel al companiei de transport edy Internațional Spedition, care până în 2011 a deținut titlul de cel mai mare transportator din România. În 2012, acționarul companiei, Alin Popa, a decedat în urma unui accident auto, iar de atunci a început și declinul businessului. Acesta a culminat cu falimentul companiei în 2019. Antreprenorul avea un fiu, conform celor mai recente date Business Magazin. Decesul fondatorilor s-a soldat în alte cazuri cu vânzarea firmei, AdePlast (materiale de construcții) și Polisano (medical/ farma) fiind două exemple în care copiii nu au dorit să ducă mai departe businessul.

Într-o economie care abia a împlinit trei decenii de capitalism, perioadă în care a fost permisă inițiativa privată, este dificil să găsim companii autohtone care să fi trecut prin mâinile a trei generații. Timpul a fost prea scurt pentru asta. Cu siguranță, există exemple de români care au lucrat într-un anumit domeniu și care le-au insuflat copiilor aceeași pasiune. Aceștia din urmă și-au lansat apoi propriile businessuri, în primii ani de după ’90, iar acum, ei la rândul lor transmit pasiunea – dar și afacerea – celei de-a doua generații. Nu e vorba însă, decât foarte rar, de trei generații implicate direct în aceeași companie.

Claudiu Necșulescu și tatăl său, Liviu Necșulescu (care s-a stins din viață), au readus la viață businessul Jidvei în anii ’90, după o perioadă grea pentru unul dintre cei mai vechi producători de vinuri de pe plan local. Acum, Maria și Ana Necșulescu, fiicele lui Claudiu Necșulescu, sunt implicate astăzi la rândul lor în business. Aceasta este însă, o situație rară.

Primele tranziții au fost realizate acum deja mai bine de un deceniu, însă exemple precum cele ale familiei Marcu (Medlife) sau Goța (Elis Pavaje) erau puține la momentul acela. Astăzi, există mult mai multe afaceri românești la cârma cărora găsim reprezentanți ai primelor două generații, iar speranța este că vor urma și altele. În țări precum Italia, Franța sau Japonia, state cu o vastă istorie în capitalism, există exemple de afaceri de familie ajunse chiar și la 15-a sau a 16-a generație. În România, lucrurile sunt abia la început în acest sens.

„Copiii mei, unul economist și unul agronom, sunt lângă mine de când au terminat școlile. Deja au ambii funcția de administrator”, spune Nicolae Sitaru, fondatorul Elsit Com, business înființat în 1993, în localitatea Orezu din județul Ialomița. În prezent, compania lucrează peste 2.000 de hectare, pe care cultivă în principal porumb, grâu, rapiță, floarea-soarelui și orz, în județele Ialomița și Călărași. De asemenea, ferma Elsit din Ialomița are și mai multe sere de legume, dar și silozuri pentru depozitarea cerealelor și flotă proprie de mașini pentru transportul acestora. Iar lângă fermă, are și Magazinul Fermierului, un magazin prin care comercializează produse multibrand, precum piese de schimb pentru tractoare și utilaje agricole, anvelope, baterii pentru utilaje, scule și unelte, filtre, uleiuri, rulmenți, drujbe sau echipamente de protecție.

Multe dintre afacerile lansate în anii ’90 de către antreprenorii care au avut curaj să pornească pe cont propriu nu mai arată astăzi deloc precum la început. Nu e vorba doar că au crescut și că s-au adaptat vremurilor, că s-au modernizat, ci e mai degrabă vorba de o extindere pe verticală și orizontală, fapt ce a dus la conturarea unor adevărate grupuri, cu afaceri de zeci, sute de milioane sau chiar miliarde de lei.

Cele mai mari afaceri de familie

♦ Cele mai mari 500 de afaceri de familie din lume generează afaceri anuale de 7.280 de miliarde de dolari și angajează 24,1 milioane de oameni, potrivit unui raport realizat în 2021 de EY și de University of St. Gallen.

♦ Aceste afaceri sunt vitale pentru economia mondială, fiind al treilea cel mai important jucător din lume după venituri (după SUA și China), potrivit Family Business Index, realizat de EY și de University of St. Gallen.

♦ Aproape jumătate dintre cele 500 de afaceri analizate (mai exact 236) își au sediul în Europa, fapt ce dovedește că Bătrânul Continent este un mediu propice pentru astfel de companii.

♦ Germania reprezintă acasă pentru 16% dintre cele 500 de companii analizate. Aceasta este totodată țara de proveniență a două dintre cele mai mari entități din lume – grupul Schwarz (proprietarul Lidl și Kaufland) și producătorul auto BMW. De altfel, în Germania, 90% din companii sunt afaceri de familie, comform Foundation for Family Business, citat de EY.

♦ Șapte dintre cele mai mari zece afaceri de familie din lume provin din SUA, printre acestea numărându-se Walmart (retail), Berkshire Hathaway (vehiculul de investiții al lui Warren Buffett) și Ford.

„M-am uitat recent pe un studiu privind afacerile de familie din România, lansat acum circa 10 ani. La momentul acela aveam o piramidă foarte ascuțită, aveam la vârf două mari categorii de antreprenori – cei care au pornit de la firul ierbii și au reușit să dezvolte importante afaceri private în România și cei care făceau business cu statul. Mai mult, nu aveam atunci mulți antreprenori la baza piramidei”, spunea recent Alexandru Medelean, fondatorul Wise Way Advisors, o firmă butic ce oferă consultanță pe piața de M&A.

Astăzi, vedem o piramidă cu o bază eferverscentă, cu mulți oameni de afaceri care contează. „Antreprenoriatul românesc e pe calea cea bună.”

El vorbește despre prezența în business a multor antreprenori tineri, unii care au pornit de la zero propriile companii, iar alții implicați în afacerile familiei. Business Magazin a identificat cel puțin 25 de exemple de companii antreprenoriale în care părinții și-au implicat și copiii, de la Transavia, Kosarom sau Agricola Bacău în industria cărnii, la Avincis și Jidvei în sectorul vinului și de la Dedeman (bricolaj) la Taparo (mobilă) sau Bog’Art (construcții).

Grigore Horoi, președintele grupului Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari producători de carne de pui, mezeluri și produse ready meal din România, afirmă că are încredere în noua generație pentru a duce lucrurile mai departe. El vorbește atât la nivel general, cât și la nivel particular, în contextul în care fiul său este implicat în businessul Agricola.

„Când a terminat liceul, fiul meu era pasionat de geografie. Un prieten de-al meu, de profesie zootehnist, i-a spus însă atunci că munții și apele nu pleacă nicăieri și că ar fi mai bine să își aleagă o altă carieră.” L-a convins să dea la medicină veterinară, o profesie considerată a fi interesantă, de viitor. „S-a lipit de el, a terminat facultatea și după ce a absolvit s-a angajat la o firmă ce distribuia ingrediente pentru industria veterinară”, povestește antreprenorul. A lucrat acolo circa doi ani, apoi și-a fondat propriul business, cu produse probiotice, tot în domeniul veterinar. „Când a apărut o oportunitate la una dintre firmele din grupul nostru – Aicbac – l-am întrebat dacă vrea să se bage și s-a băgat.”

Horoi spune că e vorba de una dintre firmele mici ale grupului Agricola, o companie ce are 600 de capete de vaci pentru lapte și 3.000 de hectare de teren. Aceasta a operat și o mică fabrică de procesare, dar a închis-o după ce firma s-a înscris într-o cooperativă cu alți patru producători, care vor pune împreună bazele unei noi unități de procesare. Compania Aicbac a avut în 2020 afaceri de 12 mil. lei, conform datelor publice.

„Îi place noul rol, de director general al Aicbac, sunt deja 3-4 ani de când semnează pentru credite sau pentru salarii și face bugete. Nu mai are firma lui, s-a dedicat acestui job. Totuși, nu e încă pregătit să preia conducerea grupului Agricola. Dacă eu obosesc, atunci o să fie cineva de tranziție și apoi mai vedem”, adaugă Grigore Horoi.

„Continuitatea e o valoare importantă a unei societăți. Trecutul ne arată că blestemul țării nostre e că nu creăm continuitate. Nu trec două generații și lucrurile se schimbă, chiar dacă am vrea să existe o continuitate. Uitați-vă în istorie, e una dintre marile nostre probleme ca societate/nație. Și nu întotdeauna e din vina noastră.”

Mihai Anghel, proprietarul Cerealcom Dolj, cel mai mare trader de cereale cu capital autohton

Istoria capitalistă a României abia a trecut pragul primelor trei decenii, această perioadă fiind sinonimă cu inițiativa privată pe plan local. Astfel, multe dintre afacerile antreprenoriale sunt tinere încă. La fel și sunt și mulți dintre fondatorii acestor firme. Cu cât timpul trece însă, problema moștenirii și al transferului devine tot mai presantă. Doar că, momentan, această problemă pare una cu multe necunoscute și puține soluții.

„Cred că fiecare părinte își dorește ca moștenirea lui să o lase cuiva. Dar acum sunt mai mulți factori aici. Copiii s-ar putea să nu își dorească. Copiii s-ar putea să își dorească, dar să nu poată. Și, mai e situația în care copiii s-ar putea să își dorească și să și poată, care este cazul fericit. Și atunci vom vedea dacă vor fi în stare să facă acest lucru”, spune Adrian Mihai (51 de ani), CEO și unul dintre cei trei fondatori ai companiei Fan Courier, lider de piață în curierat, un business cu o cifră de afaceri anuală de peste 1 miliard de lei. De fapt, acesta este răspunsul său la întrebarea dacă copiii lui și ai partenerilor – Neculai Mihai și Felix Pătrășcanu – vor prelua firma. Momentan, pare o întrebare fără răspuns sigur, o situație frecvent întâlnită în mediul de business local.