De ce ideea lui Donald Trump de a cumpăra Groenlanda sfidează logica economică și pune întreaga lume în alertă pentru resurse, suveranitate și securitate strategică

În pofida refuzului repetat al Danemarcei, care susține ferm că Groenlanda nu este de vânzare, administrația președintelui american Donald Trump continuă să analizeze scenarii privind o eventuală achiziție a teritoriului autonom arctic, informează Reuters. O purtătoare de cuvânt a Casei Albe a confirmat recent că oficialii americani „discută cum ar putea arăta o astfel de tranzacție”, chiar dacă, în prezent, ea rămâne pur teoretică.

Problema majoră este că nu există un mecanism economic clar pentru a pune un preț pe o țară sau pe un teritoriu autonom. Potrivit economistului-șef al băncii olandeze ABN AMRO, Nick Kounis, „nu există o piață pentru cumpărarea și vânzarea statelor”, iar istoria nu oferă repere utile pentru o evaluare realistă.

Tentativele de a găsi precedente istorice sunt rapid demontate. Oferta de 100 de milioane de dolari făcută de SUA Danemarcei în 1946, echivalentul a aproximativ 1,6 miliarde de dolari astăzi, este irelevantă, având în vedere creșterea masivă a economiilor globale și importanța strategică mult mai mare a resurselor naturale în prezent. La fel, achizițiile istorice ale Louisianei sau Alaskăi nu pot fi comparate, deoarece acele teritorii au fost vândute voluntar.

Chiar și o evaluare de tip corporatist, bazată pe veniturile generate, ridică probleme serioase. Economia Groenlandei, axată în principal pe pescuit, a avut un PIB de doar 3,6 miliarde de dolari în 2023, iar aproape jumătate din bugetul public este susținut de subvenții daneze, care finanțează spitale, școli și infrastructura esențială.

În spatele interesului american se află însă potențialul uriaș al resurselor naturale. Estimările indică rezerve minerale și energetice de sute de miliarde de dolari, inclusiv metale rare esențiale pentru tehnologiile viitorului. Un studiu din 2023 arată că Groenlanda găzduiește 25 din cele 34 de materii prime critice identificate de Comisia Europeană. Totuși, exploatarea petrolului și gazelor este interzisă din motive de mediu, iar proiectele miniere sunt blocate de reglementări stricte și opoziția populației indigene.

În plus, orice astfel de tranzacție ar implica transferul suveranității, un element care nu poate fi cuantificat financiar. Comunitățile inuit din Groenlanda își revendică drepturile istorice și culturale asupra teritoriului, iar, după cum subliniază Andreas Østhagen, expert în politici arctice, „nu există nicio modalitate de a pune un preț pe identitate, istorie și cultură”.

În acest context, ideea achiziției Groenlandei este considerată de mulți analiști nerealistă, dacă nu absurdă. Cu toate acestea, administrația Trump susține că „toate opțiunile sunt pe masă”, inclusiv utilizarea forței militare, invocând importanța strategică a insulei pentru securitatea națională a SUA, unde americanii dețin deja o bază militară.

Întâlnirea programată săptămâna viitoare între secretarul de stat Marco Rubio și liderii danezi ar putea oferi indicii suplimentare despre strategia reală a Washingtonului în ceea ce privește Groenlanda.