De ce este România invizibilă pe piețele externe, deși este un producător de vin de calibru mondial

Vinul roșu de Bordeaux și șampania sunt perlele coroanei în ceea ce privește licoarea lui Bacchus, dar nici vinurile din Toscana sau Rioja nu se lasă mai prejos, iar un riesling de Rin sau un vin de Porto pot oricând să stea la masă cu toate cele de mai sus, în orice colț al lumii.
Între aceste nume mari își fac loc și Feteasca Neagră sau Albă, soiuri românești care local țin capul de afiș, dar care la nivel internațional sunt încă necunoscute.

De altfel, România este invizibilă pe piețele externe, deși este un producător de calibru mondial. Astăzi, mai puțin de 5% din totalul celor 5,2 milioane de hectolitri de vin „made in Romania” ajung pe piețele externe, pondere ce poziționează statul pe ultimele locuri în UE (între țările care produc vin). Prin comparație, statisticile europene arată că marii jucători precum Spania, Portugalia sau Italia exportă circa jumătate din ce produc. În cazul Franței ponderea este la 30%, arată datele biroului de statistică european, Eurostat.

România este privită pe piețele din afară ca un producător ieftin, de volum. Totuși, în ultimii ani, producătorii mici cu vinuri premium au făcut pași la export și încearcă să schimbe percepția străinilor asupra vinurilor locale. Este nevoie de timp și de multe evenimente organizate în această direcție. Soiurile românești sunt însă pariul producătorilor locali când vine vorba de a cuceri noi orizonturi.

„Trebuie să redescoperim soiurile românești de viță-de-vie. România are un potențial enorm, avem zeci de soiuri pe care le putem transforma într-un atu. Dacă pierdem această diferențiere, vom fi ușor de înlocuit ca țară producătoare de vin“, spunea recent Oliver Bauer, enologul cramei Știrbey din Drăgășani și coproprietarul cramei Bauer, fondată alături de soția sa în aceeași regiune viticolă.

În România, mai puțin de un sfert din suprafața cu viță-de-vie este acoperită cu soiuri românești, conform datelor Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV) citate pe platforma revino.ro, un agregator de tipul Trip Advisor care le oferă vizitatorilor toate informațiile de care au nevoie pentru a organiza vizite la crame.

Suprafața totală cultivată cu viță-de-vie pentru producția de vin în România este de circa 183.000 de hectare, poziție ce plasează piața locală pe locul zece la nivel mondial și pe poziția a cincea în UE.

„Suprafața totală cultivată cu viță-de-vie a fost anul trecut de 182.500 de hectare. Viile locale continuă să treacă printr-un amplu proces de restructurare și reconversie, ajutate de fondurile UE din programul național de sprijin. An de an, în exercițiul bugetar 2014-2020, România primește 47,5 milioane de euro”, spun oficialii Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri (APEV).

Anterior – și în perioada 2007-2013 – România a beneficiat de fonduri europene nerambursabile în acest scop. Pentru fiecare hectar, antreprenorii primeau circa 14.000 de euro, potrivit datelor ZF. Odată cu fondurile de la UE au fost realizate investiții importante în domeniu și au apărut și tot mai mulți jucători de nișă, specializați pe segmentul premium. Acest segment a devenit de altfel printre cele mai efervescente, cu nume precum Catleya sau Rasova care și-au făcut loc pe această piață în ultimii ani.

Pe piața din România, în total, există peste 180 de crame care produc vin îmbuteliat, numărul lor fiind pe o tendință ascendentă continuă în ultimul an, arată datele portalului de specialitate crameromania.ro. Cele mai multe nume care apar sunt crame butic, ce își concentrează atenția pe producția de vinuri premium.

Această schimbare de paradigmă vine în contextul în care și comportamentul de consum s-a schimbat, iar românii s-au orientat tot mai mult către licoarea lui Bacchus și tot mai mult către vinuri premium. Mai mult, în ultimii ani, alegerea vinurilor a devenit o activitate tot mai documentată, astfel că un consumator se uită atât la cramele producătoare sau soiurile de struguri, cât și la culoarea vinului – alb, rosé sau roșu.

Dezvoltarea apetitului pentru vin, accesul la informație și creșterea puterii de cumpărare au făcut ca românii să își schimbe comportamentul de consum, astfel că preferă din ce în ce mai mult vinuri seci, în detrimentul celor demiseci. Totodată, câștigă teren vinurile roșii, rosé și spumantele în detrimentul vinurilor albe liniștite, care au ținut mulți ani capul de afiș.

Astfel, treptat românii încep să se asemene tot mai mult cu consumatorii din țările dezvoltate precum Franța sau Italia, două nume cu tradiție și greutate în lume în domeniul vinului. În aceste țări și consumul de vin este pe măsură, licoarea lui Bacchus fiind consumată la masă, cu ocazia unor evenimente sau în timpul liber.

În România cultura vinului nu este la fel de dezvoltată, ba chiar există o scindare între urban și rural. În timp ce în București și în marile orașe ale țării consumul este pe un trend ascendent, în mediul rural se consumă alte tipuri de băuturi alcoolice sau vin produs în casă. În Capitală însă și în orașe precum Cluj-Napoca și Timișoara, pe fondul creșterii puterii de cumpărare, consumatorii ies mai des în oraș și cheltuie mai mult. Ba chiar se reorientează de la bere către vin.

Un român consumă în medie 20 de litri de vin pe an, la fel de mult ca un grec sau un britanic. Prin comparație, marii consumatori ai lumii vin din Portugalia, Franța și Italia, unde consumul mediu este dublu, arată calculele BM pe baza datelor OIV – Organizația Internațională a Viei și Vinului. Cei mai mari consumatori de vin sunt de regulă și cei mai mari producători.

Cea mai mare parte a vinului „made in Romania” rămâne pe piața internă, fiind destinat consumului local. Ponderea exportului este astfel de nici 5%. În acest context, o bună parte din consumul local de vin provine din producția internă. Acest lucru este normal pentru o țară care are o producție semnificativă, cum este cazul României sau al Franței și Italiei, spunea recent Victor Ciupercă, vicepreședintele APEV – Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri.

„Cererea internă foarte mare îi determină pe producătorii români să își orienteze eforturile către România și nu către export. Mai mult, prețul de export este mai mic decât cel de pe piața locală, astfel că situația are o explicație clară”, afirma și Dan Balaban, antreprenorul care deține împreună cu oenologul Bogdan Costăchescu producătorul de vinuri premium Davino.

Producția locală este suficient de mare pentru a acoperi consumul intern. Mai exact, 2018 se prefigurează a fi cel mai bun an din ultimul deceniu pentru producția de vin, cu un total de 5,2 milioane de hectolitri. Această valoare plasează România pe locul 12 la nivel mondial și 6 european, suflând în ceafa Portugaliei, unul dintre marile nume în ceea ce privește producția licorii lui Bacchus. Producția de vin a României a crescut cu peste 20% anul trecut, jucătorii vorbind de un an excepțional din punct de vedere cantitativ. Calitativ, mai e nevoie de câteva săptămâni pentru a se da un verdict.

„A fost un an excepțional pentru producția de vin – cantitativ vorbind. Un astfel de an vine cam o dată la un deceniu. Însă este greu să corespundă acest nivel și cantitativ, și calitativ, de regulă ai cantități mici și calități excepționale și invers”, spunea recent Cristian Podar, administrator al Villa Vinea, producător de vin din zona Transilvaniei.

Pe piața din România există 37 de podgorii care au fost reunite în opt regiuni viticole, dintre care cea mai extinsă este cea a Dealurilor Moldovei, care se întinde pe aproape 70.000 de hectare. Pe poziția a doua se află Dealurile Munteniei și Olteniei, cu peste 50.000 de hectare. Podiumul este încheiat de Podișul Transilvaniei.

Dincolo de cifre și de businessul din spatele lor, unii zic că vinul este un obiect de cult și o experiență culturală, la fel ca arta. Alții spun că „iubirile, anii și paharele de vin nu se numără niciodată”. Sunt și „poeții” care afirmă că vinul este ca un puzzle pentru că fiecare consumator trebuie să îi studieze culoarea și claritatea, trebuie să îl respire, iar apoi să îl deguste, pentru ca în final să se contureze o imagine clară și de ansamblu. Nu degeaba vinul este supranumit „băutura zeilor”, deși astăzi muritorii sunt cei care se bucură de el.