De ce au renunțat acești oameni să mai lucreze pentru corporațiile unde au petrecut zeci de ani. Ce au ales să facă acum și cât de bine le merge

Au spus „Adio, corporație!” pentru a se dedica unui proiect propriu sau pentru a pune umărul alături de alți antreprenori români la transformarea în businessuri solide a unor idei abia lansate. Cine sunt noii iubitori de risc din mediul de afaceri local?

Au renunțat la viața din spatele geamurilor panoramice și la salariul atractiv pentru a se conecta la o lume mult mai riscantă, plină de necunoscute. Business Magazin a adunat poveștile câtorva executivi care au plecat dintr-o companie mare și s-au îndreptat către o companie mică antreprenorială ori au pus bazele unui start-up.

„Cred că au mai rămas puțini executivi care nu cochetează cu ideea antreprenoriatului, dacă ne uităm la dinamica acestei piețe în ultimii ani. În cei 20 de ani de experiență corporate am avut șansa să întâlnesc oameni extraordinari, care mi-au marcat cariera și cu care am construit parteneriate bazate pe încredere.

Acesta e principalul bun de preț cu care am plecat la drum ca antreprenor, în luna aprilie a acestui an, în timp ce țintele personale au rămas neschimbate: integritate, accent pe dezvoltare personală și asumarea riscurilor”, povestește Marian Bălan, fondatorul Niche Brands, business care își propune să aducă în România branduri de nișă din industria alimentară și din industria cosmeticelor.

Anterior, el a fost timp de trei ani director general al filialei locale a grupului turcesc ETI, care activează în producția de dulciuri, cu o cifră de afaceri de 120 de milioane de lei în 2020. De semenea, Marian Bălan activează în continuare și în mediul privat, ocupându-se de direcția strategică de extindere a companiei de consultanță de servicii financiare Concilium Consulting, în Europa. Afacerea este controlată de antreprenorul român Vlad Năstase, care este și administrator și membru în Consiliul de Administrație al companiei TMK-Artrom Slatina, specializată în producția de țevi din oțel, cu venituri nete anuale de peste un miliard de lei, potrivit Confidas.ro, platformă de analiză financiară a companiilor.

Marian Bălan, fondatorul Niche Brands

„Cred că au mai rămas puțini executivi care nu cochetează cu ideea antreprenoriatului, dacă ne uităm la dinamica acestei piețe în ultimii ani. În cei 20 de ani de experiență corporate am avut șansa să întâlnesc oameni extraordinari, care mi-au marcat cariera și cu care am construit parteneriate bazate pe încredere. Acesta e principalul bun de preț cu care am plecat la drum ca antreprenor.”

„Vlad Năstase are o vastă experiență antreprenorială, după mulți ani de corporate banking. Eu am venit să extindem aceste servicii pe două direcții în piața de FMCG – planificare strategică de business și implementare pentru companii din Europa de Vest care vor să acceseze piața din Europa Centrală și de Est sau punctual, doar piața din România și, a doua, structurarea modelului de business pentru antreprenorii români care își doresc profitabilitate pe termen lung. Cred că expertiza acumulată în zona corporate a contribuit semnificativ la succesul companiei Concilium din ultima perioadă – am reușit, în termen atât de scurt, să semnăm angajamente pe termen lung cu clienții și suntem autorizați BERD pentru servicii de planificare strategică cu finanțare nerambursabilă a costurilor în limita a 70% și până în 20.000 de euro”, a menționat Bălan.

Înaintea poziției pe care a ocupat-o în cadrul ETI, Marian Bălan a mai fost director de vânzări al distribuitorului de suplimente alimentare Secom pentru un an și trei luni, după ce înainte a lucrat peste 15 ani în FMCG la nivel național, cât și regional, în multinaționalele Interbrands,
Coca-Cola, Danone și Mars. El a adăugat că principalele diferențe dintre corporație și un business mic sunt legate de dimensiunea echipei și puterea brandului pentru care lucrezi. De exemplu, el afirmă că în antreprenoriat este nevoie de multă muncă administrativă și operațională. În plus, brandul se construiește în timp și cel mai dificil este să câștigi încrederea clienților și să începi colaborarea efectivă cu ei. „Aș mai remarca o diferență importantă: poți să aloci timp familiei și, în special copiilor, deoarece în antreprenoriat poți lucra eficient de oriunde și oricând.”

Bălan mai spune că în orice proiect nou este mai provocator la început, motiv pentru care a avut un plan clar pentru primele 90 de zile, construit pe baza cărții lui Michael Watkins „First 90 days”, iar primele semne de succes au apărut în următoarele 30 de zile.

„Antreprenorii la început de drum trebuie să-și asume că vor investi enorm în primii trei ani, timp și bani în aceeași măsură. Însă antreprenoriatul nu este o ruletă atunci când ai acumulat experiență de 20 de ani, cât timp îți urmezi visul și ai o viziune clară. Pasiunea este cea care ne motivează să dăm 100% în fiecare zi, deci e nevoie să alegem ceva ce ne place”, a întărit fondatorul Niche Brands.

Afirmația inițială a lui Marian Bălan că „au rămas puțini executivi care nu cochetează cu ideea antreprenoriatului” este susținută și de Gelu Minea, un executiv cu o experiență de peste zece ani în industria cărnii proaspete și de opt ani în industria procesării cărnii, care spune că se gândea de multă vreme să facă pasul spre antreprenoriat, dar 2021 a fost anul potrivit. El a plecat din funcția de director general al grupului Aaylex, unul dintre cei mai mari producători de carne de pasăre, cu afaceri de peste 650 de milioane de lei în 2020, și și-a înființat propriul business de consultanță în industria cărnii. De asemenea, el se va ocupa și de subînchirieri în domeniul imobiliar.

„Am acumulat suficientă experiență și contacte și de acum mă voi ocupa de consultanță pentru vânzarea de carne proaspătă și congelată, dar și de consultanță operațională și logistică. Ofer soluții complete, de la negociere până la livrare, managementul sortimentației și împachetării optime pentru toate canalele de vânzare, atât IKA, cât și revânzători, HoReCa sau consumatorul final”, a spus Gelu Minea, fondatorul Rormin Imob. Cea mai multă experiență a acumulat-o în cadrul grupului chinezesc Smithfield, cel mai mare producător de carne de porc din România, cu afaceri de 1,3 miliarde de lei anul trecut, unde a fost timp de opt ani și jumătate national key account manager.

După două decenii de experiență în piața comerțului cu materii prime agricole, Cezar Gheorghe, care a ocupat fotoliul de country manager al traderului elvețian Ameropa ori poziția de senior trader al Bunge, grup cu poziții de forță în România pe piața uleiurilor vegetale și a comerțului cu materii prime agricole ori funcția de sales manager în cadrul gigantului american Cargill, a hotărât în 2020 să înfiițeze Casa de Trading a Fermierilor, o companie specializată în servicii de agribusiness, de la consultanța în comerțul cu cereale, la realizarea de analize asupra factorilor care determină piața în agricultură.

Cezar Gheorghe, fondatorul Casa de Trading a Fermierilor și expert analist și consultant pentru comerțul cu cereale al Clubului Fermierilor Români

„Iubesc nebunește ceea ce fac, iar satisfacția de a ști că ceea ce fac este corect, înaintea timpului, și generator de profit pentru ceilalați este neprețuită. Banii câștigați sunt o consecință, nu un scop în sine în cazul meu. M-am ghidat întotdeauna după principiul «pe mulți iubirea de bani i-a orbit» și am realizat că în agrobusiness trebuie să eviți două situații «lacomul este păcălit de hoț » și «după lacomie nu mai este nimic».”

„Am fost întodeauna «acuzat» că sunt cu zece ani înainte și, astfel, încetul cu încetul am realizat că structurile de management din foarte multe multinaționale nu doresc dezvoltare, nu doresc inovație și creșterea businessului, ci doar securizarea subiectivă a poziției personale și încasarea bonusului anual.”

„Momentul în care am ales alt drum a fost generat de înțelegerea anumitor limite, dar și a diferențelor de opinie ale multinaționalelor față de conceptele mele legate de business și de viziunea diferită față de dezvoltarea și succesiunea etapelor. Am fost întodeauna «acuzat» că sunt cu zece ani înainte și, astfel, încetul cu încetul am realizat că structurile de management din foarte multe multinaționale nu doresc dezvoltare, nu doresc inovație și creșterea businessului, ci doar securizarea subiectivă a poziției personale și încasarea bonusului anual. Mai mult, am înțeles și am trăit efectiv agrobusinessul românesc în toate formele sale. Am plecat cu România la drum acum 20 de ani și cred că România are un cuvânt foarte greu de spus în geolocația în care este prezentă”, a afirmat Cezar Gheorghe, fondatorul Casa de Trading a Fermierilor și expert analist și consultant pentru comerțul cu cereale al Clubului Fermierilor Români.

În prezent, el precizează că este liber să inoveze, să creeze și să-și asume riscuri, fără presiuni, după ce și-a îndreptat atenția pe toate detaliile și a gestionat timpii de reacție și consolidare a unui proiect.

„Primele luni nu au fost foarte plăcute, admit asta. Însă, timpul generează detentă și succesul nu întârzie să apară, dacă știi cu adevărat ceea ce faci. Siguranța unei multinaționale este un lucru efemer, pe care oamenii aleg să-l creadă. Nicidecum nu este așa. Siguranța dispare în 48 de ore. Este pur și simplu un miraj generat pentru a gestiona resursa umană internă”, susține Gheorghe.

De altfel, Ștefan Gheorghiță, doctor în științe agronomice, care a ocupat timp de cinci ani (până în 2013) funcția de director general pentru Europa de Est în cadrul Caussade Semences, companie care ameliorează, multiplică, procesează și comercializează semințe pentru cultura mare și plante furajere, crede că „siguranța este înșelătoare în corporație. La angajator azi poți să fii, iar mâine nu, dacă nu corespunzi unei strategii, chiar dacă ai performanță”. Gheorghiță, alături de soția lui, Nina, au pus bazele Triagroexim, un business axat pe cultivarea de cereale, cu un portofoliu de terenuri de 600 de hectare. Tot el ocupă funcția de director de dezvoltare în cadrul Agrinvest, trader de cereale cu acționariat român și cu afaceri de 50 de milioane de euro. Ștefan Gheorghiță mai spune că a plecat din mediul privat în antreprenoriat din cauza schimbării managementului grupului și implicit a filozofiei de business.

Ștefan Gheorghiță, fondator Triagroexim

„Siguranța este înșelătoare în corporație. La angajator azi poți să fii, iar mâine nu, dacă nu corespunzi unei strategii, chiar dacă ai performanță. Implicarea mea în business este aceeași, doar că din poziția de angajat am decis pe banii altora, iar acum decid pe banii mei. Ca antreprenor nu ai pe cine da vina, tu ești și răspunzător și suporți toate greșelile făcute de tine sau angajații tăi. Îmi place ruleta antreprenoriatului”

„Implicarea mea în business este aceeași, doar că din poziția de angajat am decis pe banii altora, iar acum decid pe banii mei. Ca antreprenor nu ai pe cine da vina, tu ești și răspunzător și suporți toate greșelile făcute de tine sau angajații tăi. Îmi place ruleta antreprenoriatului, chiar dacă teoretic grijile sunt mai mari. Dar dacă ești implicat la fel indiferent de poziție, atunci acest argument cade”, afirmă Ștefan Gheorghiță.

În cazul luni Cezar Gheorghe, acesta afirmă că „ruleta” antreprenoriatului s-a bazat pe cei 20 de ani de experiență în multinaționale, private sau listate la burse, pe faptul că a reconstruit businessuri ce generau pierderi anuale de ordinul a 4-5 mil. euro, dar și pe faptul că studiază zilnic piața cerealelor și oleaginoaselor începând de la ora 5:30. „Compun puzzle-ul și îl refac după ce dau cu el de pământ. Creez informația corectă înainte ca ea să se întâmple în piața fizică, avantime că să spun așa.”

Din acest an, el a început să își monetizeze serviciile și să le comercializeze și în afara țării, vânzând raportele sale către companii mari din piața de profil.

„Generez încrederea și protecția la fiecare pas și etapă. Clienții mei nu efectuează pași fără să fie cauționați. (…) Iubesc nebunește ceea ce fac, iar satisfacția de a ști că ceea ce fac este corect, înaintea timpului, și generator de profit pentru ceilalați este neprețuită. Banii câștigați sunt o consecință, nu un scop în sine în cazul meu. M-am ghidat întotdeauna după principiul «pe mulți iubirea de bani i-a orbit» și am realizat că în agrobusiness trebuie să eviți două situații «lacomul este păcălit de hoț » și «după lacomie nu mai este nimic».

Simona Gemeneanu, co-fondator al Morphosis Capital, fond de private equity cu o dimensiune de circa 50 mil. euro, înființat de patru români – foști colegi de liceu – și lansat pe piață în 2018, spune că a ales să părăsească lumea corporate în momentul în care și-a pierdut încrederea în faptul că poate continua dezvoltarea personală în acel mediu și că poate performa și utiliza la maximum abilitățile dobândite.

„Fără îndoială, corporația este o școală în adevăratul sens al cuvântului, care te ajută să crești semnificativ și ca persoană, însă a venit un moment în care am simțit că cele mai importante capabilități – creativitatea și gândirea analitică – ar fi mai eficient utilizate într-un mediu antreprenorial de dimensiuni mai mici. O altă senzație care mă urmărea era aceea de a da ceva înapoi țării mele din toată experiența acumulată în mediile internaționale”, povestește Simona Gemeneanu.

Simona Gemeneanu, cofondator al Morphosis Capital

„Românii tind să integreze rapid expertiza străină care vine în companiile lor, însă sunt sceptici în ce privește profesioniștii români care au lucrat în medii internaționale în afara țării și care aleg să revină. Am auzit de atâtea ori despre mine că în mod sigur am eșuat în străinătate din moment ce m-am întors acasă.”

Ea și-a început cariera în cadrul unei dintre cele mai mari compani de audit și consultanță din țară PricewaterhouseCoopers, unde a activat în zona de audit în România, apoi, după ce a făcut un MBA la London Business School, a petrecut zece ani în corporate mergers and acquisitions în compania de cercetare de piață Iqvia și apoi în Thomson Reuters, un gigant al în lumea mediei, care oferă predominant informații financiare, înființat în 2008 prin fuziunea dintre Thomson și Reuters.

„Am lucrat mereu în echipe mici și în contextul tranzacțiilor mici, de 10-15 milioane de euro, înțelegerile mai mari fiind rezervate pentru băncile de investiții, deci tranziția nu a fost prea dificilă. Am resimțit însă o diferență esențială la nivelul implicării mele – înainte nu eram implicată operațional după încheierea tranzacției, iar acum realizez volumul de muncă necesar pentru ca o companie să ajungă la succes, în special într-un context internațional”, explică Simona Gemeneanu.

Acesta crede că în relația cu compania – proprietar versus angajat – intervine un sentiment mai puternic de responsabilitate. Apoi, ea mai spune că este dificil la început să recrutezi și să strângi fonduri atunci când nu ai încă un istoric în țara ta, care se măsoară atât într-un brand de companie validat cât și într-o imagine personală puternică, de încredere.

„Românii tind să integreze rapid expertiza străină care vine în companiile lor, însă sunt sceptici în ce privește profesioniștii români care au lucrat în medii internaționale în afara țării și care aleg să revină. Am auzit de atâtea ori despre mine că în mod sigur am eșuat în străinătate din moment ce m-am întors acasă. Mai mult, cunosc mulți specialiști români care lucrează în alte state și care visează să se întoarcă acasă din motive personale sau profesionale, dar întâlnesc atât de multe bariere și recrutarea lor aici e atât de dificilă, încât renunță. În același timp, companiile românești continuă să se plângă de deficit de talente”, a întărit Gemeneanu.

Liviu Apolozan și-a construit o carieră în domeniul IT în Franța, unde a lucrat timp de trei ani într-o companie a Credit Agricole și 11 ani în Xerox, unde implementa platforme digitale în grupuri mari, dar și în administrație, în mai multe țări, iar în 2005 a hotărât să vină în România și să pună bazele DocProcess, dezvoltator de soluții digitale pentru automatizarea proceselor în business. Apoi, a început să atragă în echipa sa aproape exclusiv persoane venite din corporații mari.

Liviu Apolozan, fondator DocProcess

„Bunicii mei au fost antreprenori înainte de regimul comunist. Ambii au pornit fără capital, însă au avut inițiativă și au muncit suficient încât să creeze afaceri înfloritoare. Deși am crescut într-un stat totalitar și complet ostil inițiativei private, iar după prăbușirea acestuia am petrecut mai bine de 15 ani în corporații internaționale, am avut dintotdeauna apetit pentru provocarea antreprenorial”.

„Bunicii mei au fost antreprenori înainte de regimul comunist. Ambii au pornit fără capital, însă au avut inițiativă și au muncit suficient încât să creeze afaceri înfloritoare. Deși am crescut într-un stat totalitar și complet ostil inițiativei private, iar după prăbușirea acestuia am petrecut mai bine de 15 ani în corporații internaționale, am avut dintotdeauna apetit pentru provocarea antreprenorială”, își amintește Liviu Apolozan, care a construit afacere DocProcess împreună cu soția sa, Daniela.

El susține că două dintre experiențele sale profesionale l-au influențat semnificativ să aleagă acest drum. Prima se referă la participarea sa la un proiect pentru o economie ca cea a României anilor 1980: conceperea și realizarea unui prototip de calculator specializat în aplicații de inteligență artificială în cadrul Institutului de Cercetări pentru Electrotehnică (ICPE), iar a doua se referă la implicarea sa în primele proiecte de digitizare și digitalizare realizate de Xerox Global Services în Franța de la mijlocul anilor 1990 până în 2005.

„Prima experiență mi-a aratătat că în ciuda unui mediu, în cel mai bun caz indiferent, însă cel mai adesea ostil, o echipă unită, flexibilă, condusă de un manager riguros, vizionar și curajos poate obține rezultate uimitoare în domenii care pot părea inaccesibile în acel context. A doua mi-a deschis apetitul pentru studiul automatizării proceselor documentare cu ajutorul unei tehnologii care tocmai apăruse – internetul, la care se adaugă IA și alte tehnologii noi, într-un context de globalizare a economiei”, completează acesta.

Astfel, în prezent, DocProcess, dezvoltă soluții digitale pentru automatizarea proceselor în business în România, Franța, Belgia și Luxemburg și se pregătește de expansiunea în Statele Unite ale Americii și Asia-Pacific. „În peste 15 ani de la înființare, am crescut de la un start-up românesc la un scale-up cu reprezentare internațională, iar această dinamică se datorează în mare parte anilor petrecuți în multinaționale.”

Apolozan menționează că antreprenorul are un desen într-un caiet și mult entuziasm și ești constrâns să le faci singur pe toate și să începi să construiești propria ta structură, pentru că într-un start-up nu ai departamente „support” care să-ți asigure resursa umană, partea financiară sau cea organizațională.  

„Am angajat colegi preponderent din corporații, fiindcă am văzut că pot contribui mai eficient la creșterea businessului. De exemplu, Costin Baicu, care e CFO, vine de la Total Soft, Ștefania Ivanciu, directorul nostru de marketing, are experiență în IBM și Oracle, Andreea Anton, directorul comercial, are 18 ani de experiență în Vodafone. (…) De ce are nevoie o companie antreprenorială să reușească: intraprenori cu dorința de a marca progresul. E adevărat că și ei învață de la noi și de la mediul antreprenorial – cum să fie mai flexibili, mai agili, cum să ia decizii mai rapide și mai eficiente. Și în filiera din Franța, de la Grenoble, toată echipa vine din corporații internaționale”, susține Apolozan.

Andreea Anton crede că experiența corporației este cea mai bună școală de business, însă menționează că în ultimii ani a avut un vis neverbalizat de a încerca și altceva, dar a lipsit mereu un anume element, iar apoi a apărut intraprenoriatul. „Nu funcționăm ghidați de o fișă a postului sau un program de lucru standard. Nu cred că progresul vine din siguranță. E necesar să riscăm responsabil, să avem sclipirea de a recunoaște echipa care să înțeleagă visul, să ajute la construirea lui și să ne bucurăm din tot sufletul de fiecare reușită. Mai ales că succesul este contagios în vânzări”, afirmă ea.

Andreea Anton,directorul comercial, DocProcess

„Nu cred că progresul vine din siguranță. E necesar să riscăm responsabil, să avem sclipirea de a recunoaște echipa care să înțeleagă visul, să ajute la construirea lui și să ne bucurăm din tot sufletul de fiecare reușită. Mai ales că succesul este contagios în vânzări.”

Totodată, Ștefania Ivanciu, director de marketing al DocProcess, spune că odată cu trecerea anilor a simțit nevoia de mai multă autonomie, de rezultate concrete și palpabile, de schimbare accelerată, de antreprenoriat. „Dorința de a cunoaște mai bine mediul român de business m-a condus către DocProcess. Diferențele dintre corporație și acest business sunt majore și, în ce mă privește, a fost nevoie de curaj pentru a păși pe acest drum. Multinaționalele te conving, în timp, că ești parte dintr-o anumită lume și rămâi ancorat acolo, uneori mai mult timp decât ar fi necesar. Cred că e și iluzia beneficiilor pe care ți le oferă, de la confortul jobului până la multitudinea oportunităților de training, care te ajută să te integrezi într-o anumită ordine structurată în echipe mari, multiculturale. Antreprenoriatul e însă dinamic, dezordonat, avid și pregătit pentru schimbări majore. Are și frumusețea lui, prin prisma flexibilității acțiunilor și rezultatelor ușor de măsurat, lanțurilor decizionale mai mici, capacității de a-ți auzi angajații”, explică ea. Aceasta mai adaugă că în antreprenoriat ești mult mai aproape de tot ceea ce se întâmplă, detașarea își pierde conturul, profesionalul și personalul se întrepătrund mult mai ușor și mult mai rapid. În plus, ea crede că nu mai pleci de la ideea că încerci să-ți atingi obiectivele, ci știi că trebuie să le atingi. „Este un shift mental important nu numai pentru mine, ci pentru întreaga mea echipă.”

De asemenea, în acest an și Ana Ștefan a plecat din funcția de brand manager de la gigantul Hochland, unul dintre cei mai mari producători de pe piața locală de lactate, să se ocupe de marketingul companiei românești de produse de panificație Velrom, din Târgoviște, cu distribuție națională prin lanțurile mari de magazine și venituri nete anuale de peste 70 de milioane de lei, potrivit datelor publicate de aceasta pe rețeaua de socializare pentru mediul de business LinkedIn.