De ce aruncă românii zeci de milioane de euro pe medicamente cumpărate degeaba

de RĂZVAN MUREȘAN
CAM 87% DINTRE ROMÂNI AU LUAT CEL PUȚIN O DATĂ PASTILE ANUL TRECUT FĂRĂ SĂÎN-TR-EBE MEDICUL, se arată
într-un studiu realizat anul trecut de Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente. Lipsa de timp, încrederea în propriile cunoștințe și campaniile de marketing agresive de la televizor îi determină pe bolnavi să sară peste avizul specialistului și să cumpere din farmacii ce consideră necesar.

De cealaltă parte, problemele de finanțare ale farmaciilor, confruntate cu lipsa acută de lichidități, dat fiind că își recuperează banii pentru medicamentele compensate de la casele de asigurări abia după un an de la eliberare, fac ca pacienții să fie tratați la fel ca niște clienți. Adică să li se vândă cât mai mult și cât mai scump, indiferent de riscuri. Legea prevede sancțiuni, dar controalele lipsesc. Potrivit art. 613 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, farmaciștii răspund disciplinar pentru nerespectarea legilor și a regulamentelor profesionale.

Avocatul Iulian Pătrășcanu, managing partner al Fine Law, afirma anterior pentru Business Magazin că sancțiunile se aplică de către o comisie constituită din membri ai Colegiului Farmaciștilor și pot ajunge de la mustrare, avertisment, vot de blam sau suspendare până la retragerea calității de membru al Colegiului. “În măsura în care farmacistul eliberează medicamente fără prescripție medicală, iar aceasta conduce la producerea de daune persoanei în cauză, se poate atrage, pe lângă răspunderea disciplinară, și răspunderea civilă și chiar cea penală a farmacistului, dacă prejudiciul constituie infracțiune conform legii”, explica Pătrășcanu.

DE DEPARTE, RĂCEALA, GRIPA ȘI DURERILE ÎN GÂT SUNT CEL MAI ADESEA TRATATE FĂRĂ ÎNTREBĂRI, iar principalul inamic împotriva acestor boli este antibioticul. Efectele cele mai nocive ale automedicației se văd în cazul acestor medicamente. “Farmacistul poate elibera în caz de urgență necesarul de medicamente pentru 72 de ore.

Riscurile la care se expun în cazul încălcării legii sunt foarte mari”, spune Dan Zaharescu, directorul executiv al ARPIM. El admite că regulile nu sunt în totalitate respectate, dar riscurile sunt “serioase”. Obsesia pentru automedicație vine, după Zaharescu, din trecut: medicii obișnuiau să le prescrie pacienților antibiotice pentru a evita apariția unor complicații la răceală sau gripă. Abia din clipa în care s-a conștientizat riscul rezistenței la antibiotice, prescrierea a devenit mai prudentă, însă în percepția colectivă a rămas ideea că antibioticul combate orice afecțiune.

Deși efectele schimbării de mentalitate a medicilor s-au văzut în ultimii 15 ani – “la nivelul anilor ’95, antibioticele reprezentau o clasă de medicamente în topul valoric al pieței, acum au coborât în topul vânzărilor” -, statisticile invocate de oficialul ARPIM indică o rezistență tot mai mare la astfel de medicamente, de aceea se folosesc tot mai mult antibiotice mai scumpe și complexe, de generații superioare.

ITALIENII, MALTEZII, SPANIOLII ȘI ROMÂNI SUNT CEI MAI MARI CONSUMATORI DE ANTIBIOTICE DE PE CONTINENT, cu o rată de folosire de peste 50% la nivelul populației în ultimele 12 luni, potrivit unui eurobarometru al Comisiei Europene. Un studiu al GfK arăta că există diferențe între respondenții care locuiesc în diferite regiuni ale țării sau între respondenții cu niveluri diferite de educație în ce privește persoana care le-a recomandat utilizarea. Astfel, în Muntenia, medicul de familie este o sursă de recomandare mai puțin prezentă, iar medicul specialist este o sursă de recomandare mult mai întâlnită spre deosebire de alte zone. Mai mult, în Muntenia (11%) și Dobrogea (20%) există un număr mai mare de consumatori care iau în considerare doar propriile convingeri când decid să ia un tratament cu antibiotic.