De ce a refuzat Luchi Georgescu 60 de milioane de euro

Proprietarei Vincon, Luchi Georgescu, nu-i pare rău că a refuzat o ofertă de 60 de milioane de euro pentru vânzarea companiei sale, cel mai mare producător de vinuri de pe piața românească. Nu s-a putut despărți nici de celelalte afaceri, iar pentru Meda, compania procesatoare de carne, a declinat „Îngrozitor de multe„ propuneri. Antreprenoarea muncește 12 ore pe zi Și ÎȘi Împarte timpul și Între celelalte afaceri – două hoteluri de pe litoral și o firmă de construcții.

Pășind hotărât și cât se poate de degajat pe pantofii turcoaz cu tocuri de 10 cm, asortați cu eșarfa de pe umeri, Luchi Georgescu și-a întâmpinat oaspeții într-o zi caldă de toamnă, când culesul viei era în toi, la sediul Vincon, în apropiere de Focșani.

CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO

Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peșteră – GALERIE FOTO

Fotografii incredibile ale șahului din Iran și ale haremului său – GALERIE FOTO

Titanicul se pregătește de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 și ’80 – GALERIE FOTO

Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

Viața în cel mai poluat oraș din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

Restaurantul discret unde președinții își duc amantele – GALERIE FOTO

Deține 86% din societate, care a fost privatizată în 1999, diferența fiind în proprietatea celor care au primit cupoane la Vincon. În primă fază a investit 7 milioane de euro în societatea producătoare de vin, dar de-a lungul anilor valoarea totală a investițiilor a depășit 40 de milioane de euro, bani cheltuiți pentru plantații cu viță-de-vie, echipamente pentru vinificație și achiziții de terenuri. Vincon a ajuns acum cel mai mare producător de vinuri, ca volum, “iar ca valoare oscilăm între locul trei și patru”, spune antreprenoarea pe a cărei carte de vizită sunt trecute toate cele patru afaceri pe care le-a dezvoltat. În afară de Vincon, Luchi Georgescu a investit și în procesatorul de mezeluri Meda Prod 98, Venus Holiday (cu două hoteluri pe litoral) și firma de contrucții Medcons Instal.

Pe “cartea de vizită” a Vincon stau înșirate 1.580 de hectare de viță de vie în podgoriile Odobești, Cotești, Panciu și Huși, 11 crame, printre care Paradis și Beciul Domnesc, trei depozite pentru produse finite și trei platforme industriale pentru condiționarea și îmbutelierea vinului, a vinarsului și băuturilor spirtoase și a oțetului.

Vincon a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 30 de milioane de euro, ceea ce înseamnă aproape a zecea parte din valoarea pieței vinului, evaluată la 350 de milioane de euro. Ce o nemulțumește însă pe Luchi Georgescu este ponderea pe care o au vânzările vinurilor de soi, adică acelea care au pe etichetă prețuri din segmentele superioare de preț. În acest moment, compania vinde în zona premium jumătate din volume, dar “vreau să ajung la 80% pe nivelurile superioare”, spune hotărât antreprenoarea.

Luchi Georgescu povestește că s-a apucat de afaceri “natural, ca mulți români: așa am hotărât”. În 1990 s-a angajat la o reprezentanță străină specializată în export de cherestea și fier beton, pentru că a vrut să învețe despre relațiile comerciale cu țările capitaliste, după ce înainte de revoluție lucrase în domeniul comerțului exterior cu țările socialiste. După “o perioadă”, spune ea, în care societatea a avut “destul de mult succes”, pentru că a găsit unele oportunități și soluții de afaceri pe care șefii nu le vedeau, s-a hotărât să plece. Era conștientă că era un pariu riscant. Avea, ca angajată, la acea vreme, un salariu de 5.000 de dolari pe lună (“și ei considerau că ar cam fi de ajuns pentru un român”) și prin forțele proprii putea câștiga mai puțin, dar și mai mult, așa că “trebuia să încerc”. Iar prima sa firmă a construit-o în domeniul pe care îl cunoștea: import-export. Din 1997, când a intrat printr-o conjunctură în contact cu producția, nu a mai făcut intermedieri. A intrat “întâmplător” în acționariatul unei fabrici care producea alcool, “pentru că dădusem bani cu împrumut”. A preluat apoi Vincon (1999) și Meda (2000) și spune că s-a îndrăgostit “ireversibil de producție, acesta fiind singurul motor veritabil al economiei; fără producție nu rămâne decât o piață umilă de consum”.