De câte interviuri este nevoie pentru a angaja un executiv? P.S. BUSINESS Magazin a făcut 21 de ani
Am pornit acest articol de la afirmația Elei Moraru, country manager Google România, care a spus, la o întâlnire la cafea, un format ZF/PwC, că atunci când a preluat această poziție la Google a dat nouă interviuri! Acum, spune ea,…
Am pornit acest articol de la afirmația Elei Moraru, country manager Google România, care a spus, la o întâlnire la cafea, un format ZF/PwC, că atunci când a preluat această poziție la Google a dat nouă interviuri! Acum, spune ea, se dau doar patru, ceea ce ar putea fi considerat un progres. În 2012, când a trecut prin procesul de recrutare la Google, mă îndoiesc că discuțiile se purtau cu chatboți, cu AI – Inteligența Artificială – sau cu aplicații care decid astăzi dacă ești compatibil sau nu cu o anumită poziție. La vremea respectivă, interviurile aveau, fără îndoială, o față umană. Dar de atunci lucrurile s-au schimbat radical. Astăzi, în prima selecție intră AI-ul, care face „curățenie” printre CV-uri: dacă ai ratat să scrii ceva urmărit de algoritm, ești eliminat din proces. Nimeni nu mai stă să ia la mână sute de CV-uri completate fiecare după cum s-a priceput. Desigur, acest filtru funcționează pentru pozițiile de mai jos în organigrama unei companii. Pentru pozițiile de top procesul este mult mai complex – acolo salariile și pachetele de beneficii sunt mai mari, iar deciziile pe care le ia un executiv au consecințe semnificative. Dar până să ajungi la acest nivel, deja există aplicații care îți pot face profilul din surse deschise, analizând ce ai scris pe Facebook, LinkedIn sau Instagram acum 10-15 ani. Recrutorii sunt uimiți, chiar speriați, de acuratețea aplicațiilor care analizează un candidat: dacă este compatibil cu o anumită poziție, dacă poate face față stresului, dacă are abilități de interacțiune cu ceilalți. „Feeling-ul” uman din procesul de recrutare începe să fie înlocuit de AI. Pentru cei care aprobă recrutările de top, aceste instrumente preiau o parte din responsabilitatea deciziei. Dacă o companie greșește cu alegerea unui executiv de top, acționarii sau boardul se pot îndrepta spre cei care au semnat în proces. Pentru pozițiile de vârf, CV-ul contează enorm. Trebuie să fie plin de poziții anterioare solide, de preferat la companii de top. Spre exemplu, m-am uitat la decizia grupului CTP, cel mai mare jucător de pe piața logistică din România, care l-a recrutat ca managing director pentru operațiunile locale pe Ronald Binkofski, un polonez care a lucrat 12 ani pentru Microsoft în regiune, conducând la un moment dat operațiunile din România și Polonia. După Microsoft, a lucrat pentru Honeywell în Europa Centrală și de Est, iar apoi a condus doi ani o companie de software din Polonia, STX Next. Acum a revenit la București, de data aceasta într-o companie de logistică. Înaintea lui Binkofski, la CTP a fost Jovan Radosavljevic, fost CEO al Coca-Cola HBC România. Ceea ce vreau să subliniez este că, odată intrat într-un anumit circuit, viața te plimbă de la o companie la alta, adesea fără nicio legătură cu domeniul respectiv. Pentru a ajunge într-o poziție de top, mai ales în multinaționale, ai nevoie de alte abilități decât o specializare strictă. Până acum nu am auzit pe cineva să dea nouă interviuri pentru un post – chiar și pentru country manager –, dar probabil așa arăta ierarhia la gigantul american. Prea multă lume crede că procesul de recrutare, în special la vârf, se bazează pe o specializare care poate înclina balanța. Realitatea este alta: pozițiile de top sunt mai degrabă poziții politice, unde ipocrizia și aparențele cântăresc enorm. Aspectul și prezentarea externă pot face diferența. În faza finală, cunoștințele și specializarea pierd aproape întotdeauna în fața abilităților politice de a naviga printre grupurile de interese dintr-o companie. Așa că, dacă vreți să accedeți la o poziție de top, trebuie să învățați să faceți politică într-o companie sau să vă vindeți în afară, în primul rând ca imagine, pentru a atrage atenția și a fi recrutați de alte companii.
P.S. Pe 5 octombrie, BUSINESS Magazin a împlinit 21 de ani, iar faptul că este încă pe piață într-un domeniu dat peste cap de explozia internetului, de dispariția printului și de schimbarea distribuției informației este remarcabil. BUSINESS Magazin este o revistă dedicată în special corporatiștilor, un segment care s-a născut și a crescut odată cu apariția investitorilor străini la începutul anilor 2000, cu dezvoltarea corporațiilor și a joburilor din clădirile de birouri de sticlă, mai puțin din fabrici și uzine. Este o revistă care caută să descopere trenduri înainte ca ele să câștige teren, o revistă pentru și despre executivi – fie din multinaționale, fie din companii românești. BUSINESS Magazin încearcă să surprindă viața corporațiilor și a întregului ecosistem din jurul acestora. Este și o revistă de analize ale evenimentelor care se petrec în jurul nostru și care au legătură cu businessul și cu viața socială. BUSINESS Magazin scrie despre business în toate formele lui – companii, fondatori, executivi, antreprenori, branduri și tot ce gravitează în jurul acestui univers. Și ca să fac legătura cu ideea articolului – câte interviuri ați dat pentru un post sau la câte interviuri ați participat într-o carieră –, și BUSINESS Magazin are un rol aici: spune poveștile unor executivi, CEO sau antreprenori, pe care astăzi AI-ul și ChatGPT le pot analiza și integra într-un proces de recrutare.
Așa că să-i urăm revistei BUSINESS Magazin mulți ani înainte, să rămână martor al evoluției businessului românesc – și nu numai!
(cristian.hostiuc@zf.ro)