Date pentru tot poporul

Este interesant cum cuvântul “transparent” a ajuns să capete înțelesuri multiple. Sensul primar este “prin care se poate vedea clar”, dar în lumea tehnologiilor pare să însemne tocmai opusul, ceva de genul “blackbox”, o componentă sau un mecanism care oferă o funcționalitate bine definită, deși nu vedem cum se petrec lucrurile. Și poate nici nu ne interesează. De exemplu, introduceți o adresă web în browser și vi se afișează pagina, dar în spatele acestei interacțiuni simple stă un mecanism complex (rezolvarea adresei prin sistemul DNS, dialogul cu serverul, transportul informației și randarea, ca să amintesc doar câteva). Tot acest mecanism este “transparent” pentru utilizator, în sensul că nu se vede. Și acum, ghicitoarea: care sens se aplică în sintagma “transparența guvernării”? Noi ne-am dori să se aplice sensul primar, dar cel mai adesea ne lovim de o “cutie neagră”.

Recunosc că am trișat puțin. De fapt, cel mai adesea, întregul mecanism care asigură funcționarea web-ului este transparent în sensul primar, fiindcă toate protocoalele de comunicare sunt standarde publice, iar majoritatea pieselor software sunt open source (de pildă browserul Firefox, serverul Apache, BIND pentru DNS etc.), așa încât oricine este interesat și suficient de priceput poate să vadă și să înțeleagă ce și cum se petrece. Se poate verifica și măsura, adică este “accountable”. Se luminează astfel puțin perspectiva asupra transparenței guvernării, pentru că în teorie ar trebui să vedem ce se petrece în “cutia neagră”, măcar prin perspectiva datelor de intrare și de ieșire, care sunt în general publice. E posibil ca pentru omul obișnuit aceste date să nu fie interesante sau inteligibile (ca în cazul funcționării web-ului), dar există specialiști care pot să le interpreteze și mass-media care să le facă inteligibile – adică să transforme datele în informație. Dacă nu avem încredere în ce ni se spune, ar trebui să putem verifica.

De ce la noi teoria nu se potrivește cu practica e o poveste lungă, dar una dintre scuzele invocate de cei care dețin datele este că publicarea lor implică investiții masive în tehnologie. M-ar mira ca un snop de servere care să susțină un portal cu date publice să fie o investiție prea costisitoare, dar se ridică problema softului, iar mărețul proiect (retrogradat la nivel de portal) numit e-România pare cu adevărat foarte scump. Poate merită să vedem și cum au procedat prietenii noștri de peste ocean, pentru că portalul lor de date (Data.gov) chiar funcționează și furnizează nenumărate seturi de date atât pentru descărcare, cât și prin servicii web, alături de câteva instrumente interactive de explorare și analiză. De fapt, “părintele moral” al acestui portal este chiar președintele Obama, care de la bun început și-a exprimat angajamentul de a ridica nivelul de transparență al guvernării și de a furniza tehnologie care să permită implicarea publică. O mișcare importantă a fost înființarea postului de Chief Information Officer la nivel federal și numirea lui Vivek Kundra în această poziție (supranumit “țarul tehnologiei”). Kundra a stat doar doi ani și jumătate în acest post, însă realizările și reformele sale au fost vizibile și au fost continuate de succesorul său Steven VanRoekel și de Aneesh Chopra (din postura de Chief Technology Officer la nivel federal).

Sigur că noi nu avem resursele și know-how-ul de care dispun Statele Unite. Dar americanii, imperialiști cum îi știm, s-au gândit să dea o dimensiune internațională eforturilor depuse în această direcție și au început o colaborare cu India, care dispune și ea de un portal cu date publice. Mai mult, au inițiat un parteneriat internațional numit Open Government Partnership, la care au aderat numeroase țări printre care și – surpriză! – România. Efortul americanilor și indienilor s-a concentrat pe elaborarea unei platforme software care este descrisă ca fiind “Data.gov-in-a-Box”, adică o versiune open source a portalului Data.gov combinată cu portalul indian de documente publice. Proiectul constă din două părți, dintre care prima se referă la un sistem de administrare al datelor și codul sursă a fost deja publicat pe GitHub sub licență GPL. Partea care asigură accesul web vine de la indieni și va fi publicată la începutul lui 2012.

În curând guvernanții noștri de la nivel local și central vor pierde și cea mai importantă scuză pentru opacitatea de care dau dovadă. Softul există, este gratuit și deschis, poate fi auditat și eventual adaptat, instalat pe servere și folosit. Trebuie doar bunăvoință, dar mă tem că aceasta nu este open source.