Dacă te sună cineva să te cheme la un interviu de angajare, să te duci

La emisiunea „Viața ta este un business” de pe Aleph Business, Bogdan Badea, CEO al eJobs, cea mai mare platformă de recrutare online din România, a spus că dacă te sună cineva să te invite la o discuție pentru un interviu trebuie să te duci, pentru a vedea despre ce este vorba și pentru a deschide o ușă. Eu chiar îi încurajez pe colegii mei să se ducă la discuții, dacă îi sună cineva ca să le prezinte o oportunitate de angajare. Pot să-mi spună și înainte să se ducă și nu mă supăr. Poate nu iese nimic la acea discuție, dar poate se deschide o ușă, iar atunci când ești disponibil poți să suni tu și să întrebi dacă „ai ceva pentru mine”.

După ’90 și chiar în anii 2000, să te duci la un interviu cu altcineva, cu un concurent sau la o companie din alt sector, era considerat din start o trădare, chiar dacă discuțiile nu se concretizau. Dacă multinaționalele, cu ani buni de experiență în HR, acceptau într-un fel sau altul  că angajații sunt liberi să meargă la un interviu de recrutare, patronii români nici nu concepeau acest lucru și chiar dădeau afară persoana respectivă dacă aflau că a mers la un interviu în altă parte. Dacă cineva își lua liber în timpul săptămânii, lipsea dimineața sau pleca mai repede după-amiaza, șefii se gândeau că a mers în altă parte la un interviu, ceea ce, de multe ori, așa și era. Acum piața  de recrutare este mai liberă, într-un fel sau altul se acceptă că angajații pot să meargă la discuții de recrutare cu altcineva, dar nu sunt multe companii, în special cele românești, care încurajează acest lucru.

Acum este mai ușor să participi la discuții de recrutare având în vedere că cele mai multe se desfășoară pe Zoom sau pe celelalte platforme. Chiar poți să discuți cu altcineva în timpul programului. Un indiciu că vrei să pleci din companie și că ești disponibil pentru discuții este atunci când îți actualizezi CV-ul, în special cel de pe LinkedIn, platforma pentru recrutare de middle și de top management. Este bine să fii în bazele de date ale agențiilor de recrutare, pentru că nu se știe niciodată. Dar dacă respingi discuțiile de recrutare și dacă nu prea ești dispus să-ți schimbi locul de muncă și să accepți alte oferte, head-hunterii, adică vânătorii de capete, te vor pune pe o listă separată și nu te vor mai promova. Agențiile de recrutare câștigă comisioane din „vânzarea” efectivă de angajați, iar dacă tu nu ești dispus să te lași cumpărat, nu iese niciun deal. Într-un contract de recrutare, un head-hunter nu prezintă cei mai buni candidați, ci îi prezintă pe cei pe care sunt dispuși să-și schimbe jobul, în cazul în care primesc oferta.

Angajatul ideal pentru un head-hunter este cel care vrea să-și schimbe jobul după 4-6 ani. Interesul head-hunterului este de a vinde un candidat de 5-6 ori pe parcursul unei cariere. De multe ori există întrebarea de ce unii candidați își găsesc mai repede poziții de top, în timp ce alții nu primesc nicio ofertă. De multe ori, discuția nu este legată de cine este cel mai bun, de cunoștințe sau diplome, ci de disponibilitatea unuia sau altuia de a schimba jobul, de a discuta despre o ofertă și, în final, de a-și schimba jobul. Sunt destui directori români care se mută de la o companie la alta, dintr-un sector în  altul și nu au nicio problemă, și nici companiile care îi recrutează.

Așa că, dacă vă sună cineva pentru o discuție, pentru a vă prezenta o ofertă de angajare, o nouă poziție, este bine să mergeți să vedeți despre ce este vorba, pentru că astfel vă arătați disponibilitatea de a fi recrutați.

(cristian.hostiuc@zf.ro)