Dacă suporterii români au îmbrăcat cu mândrie tricoul galben al României, poate și instituțiile statului ar putea să îmbrace și ele tricoul galben

Când scriu acest articol, luni seară, orele 23.00, nu știu care va fi rezultatul meciului de miercuri România – Slovacia, de la Campionatul European de Fotbal din Germania 2024, dacă mergem mai departe în optimi sau dacă suntem eliminați printr-un concurs al rezultatelor. Indiferent de rezultatul meciului sau de parcursul ulterior, dacă mergem în optimi, cred că este pentru prima dată când românii din întreaga lume sunt mândri de tricoul galben al României. Nu avem o echipă extraordinară, dar am avut un public fabulos, venit de nicăieri, cu mult peste și cele mai optimiste așteptări. După căderea comunismului și după ce am primit liber să circulăm în Europa, ani de zile, chiar decenii, ne-am ferit, mulți dintre noi, să arătăm că suntem români, de teamă să nu fim considerați hoți, tâlhari, țigani etc., așa cum eram văzuți de Occident. Nu de multe ori i-am auzit pe mulți dintre compatrioții noștri spunând că în vacanță fug de locurile unde aud că sunt români. Nu degeaba site-ul de satiră timesnewroman.ro are ca logo o expresie celebră – „Doamne, ocolește-i pe români!”. Într-un fel sau altul, această atitudine a fost și este prezentă și la nivel înalt. În străinătate, românii care au poziții de top se feresc de ceilalți români, nu prea există grupuri compacte de români care să-și susțină interesele, fiecare este pe cont propriu. Peste tot este nepotism, mai ales în marile corporații. Globalizarea a dat posibilitatea unor nații să ajungă la vârful unor mari companii și astfel să-și tragă conaționalii după ei. Acum un deceniu vorbeam cu un prieten de-al meu, care a lucrat cinci ani în inima centrului financiar al Europei, City-ul londonez, la Credit Suisse. Odată ce un indian, un pakistanez, un polonez, un ungur etc. intra pe o poziție superioară, imediat își aducea și își plasa conaționalii. Bineînțeles că aceștia nu erau niște idoți, dar dacă nu te sprijină cineva să ajungi într-o poziție n-ai nicio șansă, indiferent cât de deștept, muncitor sau determinat ești. Din păcate, românii se fereau să tragă după ei alți români. Fiecare era și este pe cont propriu. Dacă ne uităm unde sunt prezenți români în poziții superioare la nivel global – în bănci, în IT, în pharma, în FMCG, în asigurări, pe Wall Street – putem să-i numărăm pe degete. Bulgarii o au pe Kristalina Georgieva, CEO-ul FMI, care a primit și al doilea mandat. Noi nu avem nimic de acest gen. Cele mai cunoscute poziție sunt cele deținute de Mircea Geoană, adjunctul șefului NATO, și poate de Codruța Kövesi, procuror-șef european.

La un moment dat, vorbeam cu un român, funcționar european, care știa foarte bine culisele de la Bruxelles ale Comisiei Europene și îmi spunea dezamăgit că numai România, numai instituțiile de la București – președinție, Guvern, Ministerul de Externe etc. – nu-și susțin compatrioții să acceadă în poziții executive în cadrul Comisiei Europene. Polonezii, bulgarii, ungurii, cehii au împânzit Comisia Europeană și se susțin reciproc, mai ales când se negociază pozițiile superioare.  Deși ar fi putut, spunea amicul meu, Iohannis nu a făcut mai nimic în acest sens, iar românii care au ajuns la Bruxelles au făcut-o mai mult pe cont propriu, prin pregătirea lor, decât prin susținerea politică de care au avut parte de la București. Comisia Europeană ne dă locurile și pozițiile alocate într-un mod oficial, dar cam atât. Dacă ne ducem la nivelul ambasadelor și la nivelul Ministerului Afacerilor Externe, companiile antreprenoriale românești care ar vrea să se extindă în afară, exact cum au făcut ungurii, polonezii, bulgarii, ca să nu mai vorbim de americani, germani, francezi, austrieci, sunt susținute numai prin vorbă și cam atât. Dintre toate țările foste comuniste, România are cea mai redusă proporție a exportului în PIB. Nu avem la nivel de stat o politică de susținere a capitalului românesc în afară. Practic, instituțiile statului se feresc de companiile românești, dar în schimb îmbrățișează cu căldură toate companiile străine care vor să facă afaceri pe piața românească. Iar acest lucru se vede prin cifre. Dacă suporterii români au îmbrăcat cu mândrie tricoul galben al României, poate și instituțiile statului ar putea să îmbrace și ele tricoul galben.   

cristian.hostiuc@zf.ro