Dacă cei care fac business nu vor să vorbească despre ceea ce fac cu voce tare, de unde să obțină tânăra generație educație de business?
Ooată lumea invocă lipsa de educație a poporului român pentru a justifica apariția unor probleme, lipsa unor soluții, pentru a justifica crizele și deciziile din spate și nu în ultimul rând rămânerea în urmă față de lumea occidentală. Lipsa de…
Ooată lumea invocă lipsa de educație a poporului român pentru a justifica apariția unor probleme, lipsa unor soluții, pentru a justifica crizele și deciziile din spate și nu în ultimul rând rămânerea în urmă față de lumea occidentală. Lipsa de educație școlară, socială, culturală, politică, economică, financiară, antreprenorială, de business este adusă mereu în discuție.
Acum parcă se desfășoară o întrecere între toată lumea pentru a încerca să-i educe pe români. Companiile spun că școala de acum nu e bună, că nu se mai face școală ca pe vremuri, patronii/antreprenorii spun că noile generații de angajați nu au cultura și educația muncii, că școala nu-i învață nimic din ce are nevoie o companie și că nu au cu cine să lucreze și de aceea nu pot să crească businessurile. Băncile spun că românii nu au educație financiară și că nu au educația de a pune bani deoparte, pe termen lung, că nu au cultura economisirii și că, la prima știre, la prima criză se reped să-și scoată banii din bănci și să-i schimbe în valută. Bancherii spun că dacă românii nu economisesc pe termen lung într-un mod constant, nici băncile nu au de unde să dea credite pe termen lung companiilor românești. Ca să nu mai vorbim că românii trebuia să înțeleagă riscurile creditelor în franci elvețieni, iar acum trebuie să înțeleagă riscul creșterii dobânzilor la lei.
Cei care sunt pe Bursă spun că dacă românii nu scot banii din bănci și nu investesc pe Bursă, piața bursieră de la noi nu are cum să crească, nu are cum să aibă lichiditate (lipsa lichidității este principala problemă a Bursei de la București), care să aducă investitori de calibru, sofisticați, care au educație financiară și bursieră. Plus că, spun cei de pe Bursă, românii nu înțeleg că investițiile la Bursă sau în fonduri mutuale nu sunt pe termen scurt, nu sunt făcute să te îmbogățești, ci investițiile sunt pe termen lung, ca să ai bani de pensie. Dar vorba brokerilor, orice investiție pe termen scurt care nu iese se transformă automat într-o investiție pe termen lung, până uită investitorul de banii respectivi. Pentru situația precară din economie, din business, se invocă lipsa de educație anteprenorială a românilor, a celor care vor să devină antreprenori/patroni/oameni de afaceri și care se aruncă în capitalism fără să știe ce îi așteaptă. Iar acest lucru face ca multe idei/afaceri să și eșueze înainte de a ieși pe piață. Așa este, dar întrebarea este de unde să învețe tânăra generație sau cei care vor să devină antreprenori despre educația antreprenorială.
Business MAGAZIN marchează 18 ani de la lansare.
Ideea a fost să fie o revistă de business care să povestească și să aducă în prim-plan afacerile din România, mai mari sau mai mici, să-i pună în lumina reflectoarelor pe cei care au construit aceste businessuri, aceste branduri. Fără să ne propunem să facem educație antreprenorială, de business, încercăm să scoatem în prim-plan această lume fascinantă, cu succese dar și cu eșecuri, pentru ca și alții care vin din spate să aibă un punct de plecare, să aibă un reper. Dar pentru asta trebuie ca și personajele care au realizat ceva să fie de acord să vorbească despre ceea ce au făcut.
Piața este plină de cărți, de teorii, de Power Pointuri, de cursuri, dar în realitate lucrurile stau altfel și nu sunt pregătiți pentru acest impact. Cea mai simplă metodă și cea mai ieftină este să citești despre cei care au avut succes sau despre cei care au avut chiar eșecuri – de exemplu Travis Kalanick, cel care a lansat Uber, care a avut înainte nu mai puțin de șase eșecuri în business. Dar pentru cei care vin din urmă și ar vrea să capete o educație antreprenorială ar trebui ca cei care au făcut până acum afaceri, au construit branduri, au construit companii, să vorbească despre ceea ce au făcut, cum au făcut, care au fost dilemele/întrebările pe care și le-au pus, care au fost succesele și eșecurile de pe parcurs etc. Iar aici sunt prea puțini antreprenori români/oameni de afaceri dispuși să vorbească despre acest lucru, dispuși să-i învețe pe alții măcar prin prisma experienței lor. Toți îi trimit la școală ca și cum școala, profesorii ar ști fiecare business cum s-a făcut. Ion Țiriac vorbește despre orice, dar mai puțin despre business, mai puțin despre afacerile pe care le-a făcut începând cu anii ‘80. Și aici nu este vorba de a dezvălui mari secrete, ci pur și simplu de a le povesti și altora cum a făcut. Că 6 miliarde de euro nu se fac peste noapte.
Dan Petrescu, partenerul lui Țiriac din anii ’90 și unul dintre cei mai mari dezvoltatori de rețele de comerț și parcuri comerciale din România, a plecat din această lume cu tot cu istoria lui de business. Toată lumea știe că Patriciu a luat pe gratis rafinăria Petromidia și apoi s-a îmbogățit când a vândut-o kazahilor. Patriciu era ceva mai volubil, era dispus să împărtășească cu publicul viziunea lui despre business, dar din păcate istoria lui a plecat odată cu el. Dragoș Pavăl, liderul grupului Dedeman, care a ajuns cea mai mare afacere antreprenorială făcută în România, nu mai este deloc dispus să iasă în piață și să împărtășească din experiența lui către alții. Cred că acum un deceniu, la Business Magazin, a fost ultima ieșire a lui Dragoș Pavăl, când a primit premiul pentru Cel mai admirat CEO și a venit la gală, povestind cum a început afacerea Dedeman. Între timp, Dedeman și grupul Pavăl Holding au devenit atât de mari încât este mai greu să împărtășească cu alții, cu tânăra generație, ideile lui despre business, despre cum se face business etc. Daniel Dines, care a creat de nicăieri UiPath – cel mai valoros start-up din IT pornit din România și din toată Europa –, care a ajuns pe Wall Street, nu mai are timp să împărtășească cu alții, prin intermediul presei, filosofia lui, și mai ales cum a reușit să facă ceea ce a făcut. Dacă în 2017-2018, când UiPath nu era ceea ce este astăzi, Daniel Dines căuta el presa, acum situația s-a schimbat. O întreagă generație de IT-iști visează să fie ca el, dar de unde să știe cum a reușit el să ducă o companie dintr-un cartier din București pe Wall Street? România este o piață destul de închisă din punct de vedere al modului în care cei care au reușit vor să spună și altora cum au făcut acest lucru. Toată lumea vrea ca această educație de business, antreprenorială să fie făcută de alții, dar acest lucru nu se poate. Niciun profesor nu poate înlocui povestea reală a unui antreprenor, spusă chiar de el.
(cristian.hostiuc@zf.ro)