Dacă ar putea, statul ar transforma capitalismul privat într-un capitalism de stat

Când sunt probleme în economie, când statul, în frunte cu guvernul, derapează – ceea ce se întâmplă acum cu finanțele publice, deficitul bugetar, cheltuielile bugetare mari – multă lume își îndreaptă privirea de la politicieni către mediul de afaceri, în speranța unui om providențial din business care să preia conducerea statului.

Odată cu apariția și reapariția lui Donald Trump, multă lume se raportează la modelul Donald Trump, un om de afaceri cu mai mare sau mai mic succes, care se luptă cu sistemul public.

În cazul României, dacă ar întreba cineva care sunt cei mai mari antreprenori români, toată lumea ar arăta cu degetul către Ion Țiriac. Imaginea lui ca om de afaceri de succes continuă să fie în prim-plan.

Dar dacă ne uităm în topul celor mai mari companii antreprenoriale românești după cifra de afaceri, personajele sunt altele: Adrian și Dragoș Pavăl, cunoscuți ca frații Pavăl de la Dedeman – bricolaj, cu afaceri de 11,5 miliarde lei (2,3 mld. euro), Dorinel Umbrărescu cu firmele de construcții Tehnostrade, SA&PE Construct, Spedition UMB, cu 8,7 miliarde de lei, Alin Niculae de la Oscar Downstream – comerț cu petrol, cu 7,3 miliarde de lei, Dan Ostahie de la Altex – electro-IT, cu 7 miliarde de lei, Anca Vlad de la Fildas – comerț cu produse farma, cu 6,9 miliarde de lei, Zoltan Teszari de la Digi – telecomunicații, cu 5,1 miliarde de lei, Augustin Oancea de la Tinmar Energy – trader de energie, cu 3,1 miliarde de lei, Daniel Dines de la UiPath București – servicii IT, cu 2,8 miliarde de lei.

Pe un singur CUI, acestea sunt cele mai mari firme antreprenoriale românești. Bineînțeles că pe holdinguri unii ar putea să aibă afaceri mai mari.

Dar, cel puțin din datele oficiale, aceștia sunt cei mai mari antreprenori români conform cifrei de afaceri din 2023, de când avem ultimele date agregate. Pentru 2024, datele finale vor veni în câteva săptămâni, dar nu cred că vor fi schimbări în clasament.

La acest dream team am putea să-i mai adăugăm pe Horia Ciorcilă, președintele Băncii Transilvania și cel mai mare acționar individual al celei mai mari bănci din România, pe Iulian Dascălu de la Iulius Group, dezvoltatorul din spatele mallurilor Iulius, pe Ștefan Vuza de la Chimcomplex/Oltchim, pe Iulian Stanciu de la eMag, pe Dan Șucu de la Mobexpert, cu businessul de mobilă și investițiile imobiliare.

În mod normal, ei ar trebui să fie partenerii de dialog cu politicienii, cu guvernul, ei ar trebui să fie parte din dream teamul de business al României.

Ar putea cei mai mari antreprenori români să rezolve problemele bugetului, dacă ar fi la guvern, mai bine decât politicienii? Multă lume crede că da. Alții spun că nu, pentru că nu poți să conduci o țară, un guvern, un buget, un minister, o companie de stat pe modelul unei companii private, chiar dacă aceasta are cel mai mare succes din lume.

Pot antreprenorii români să se substituie politicienilor în a conduce sectorul public? Atâta timp cât aceștia nu intră în politică – și niciunul dintre ei nu vrea să intre în politică – nu vom ști.

Ceea ce faci într-o companie privată de pe o zi pe alta este puțin probabil să poți face într-un sistem public, adică la stat, care se sprijină pe alte reguli, pe alte cutume, pe legi speciale etc.

Antreprenorii știu foarte bine domeniul lor, dar au mai puțin o privire de ansamblu asupra societății, asupra economiei în ansamblu, asupra modului de interacțiune dintre stat și sectorul privat.

De obicei, statul, tot aparatul administrativ, toate instituțiile publice sunt “împotriva” businessului. Ei văd companiile private, îi văd pe antreprenorii români ca pe niște entități care fac profit pe seama statului și exploatându-i pe cei din jur.

Niciun politician cu vechime nu crede intern, din mintea lui, în businessul privat, în antreprenoriat, în mediul / capitalismul care creează produse și servicii pentru piață și construiește ceva vizibil.

Companiile private sunt văzute de către administrația publică doar ca niște entități care plătesc taxe și impozite mici și care nu îndestulează suficient bugetul de stat, administrația publică și statul în ansamblul lui.

Cei mai mulți dintre politicieni cred mai degrabă și ar vrea să fie modelul capitalismului de stat decât modelul capitalismului privat. Adică firmele private ar trebui să lucreze pentru stat și pentru tot ce înseamnă administrația statului, nu pentru fondatorii, antreprenorii care au pus pe piață acele businessuri.

Și de aceea majorările de taxe și impozite, așa cum se discută acum, sunt variante mai la îndemână pentru politicieni decât reducerea de cheltuieli.

În esență, cei care fac parte din ceea ce se cheamă stat mai degrabă tolerează capitalismul privat și, în orice moment, ar vrea să-l transforme într-un capitalism de stat.    

(cristian.hostiuc@zf.ro)