Cum vede Andrei Toniuc, General Manager Via Transilvanica, proiectul peste 20 de ani. ”Cred că foarte multe business-uri s-ar bucura să aibă o creștere organică așa cum avem noi pe Via Transilvanica”

Via Transilvanica este un circuit economic și social, are o componentă puternică de economie circulară pentru că, pe măsură ce numărul de drumeți crește, cu atât există o șansă mai mare de regenerare a mediului rural, a declarat Andrei Toniuc, General Manager Via Transilvanica în cadrul conferinței ZF ESG 2025.

”În 2024 față de 2023, numărul de ospitalieri pe întreaga Via Transilvania a crescut cu 63% și acum am ajuns la peste 560 de puncte de ospitalitate, ceea ce înseamnă că e o dovadă că lucrurile funcționează. În plus, vedem că numărul de drumeți crește semnificativ, aproape că se dublează de la an la an și mai vedem că în jur de 12% sunt turiști străini. Este categoric un organism viu”.

Tășuleasa Social, asociația care a dezvoltat Via Transilvania, are un istoric de 25 de ani și a derulat de-a lungul timpului o serie de proiecte, inclusiv replantări de copaci în anumite zone, Pădurea Pedagogică, Camionul de Crăciun, nenumărate proiecte de voluntariat. Cu siguranță, cel mai vizibil proiect al asociației este însă Via Transilvanica, pornit în 2018.

Via Transilvanica este un traseu de lungă distanță, similar din acest punct de vedere cu alte circuite din lume, dar diferit din perspetiva culturală. ”Este diferit de alte trasee pentru că și România este diferită și pentru că patrimoniu cultural și natural pe care îl oferă această țară este extraordinar de frumos. E un proiect extraordinar de complex și a fost foarte greu să fie realizat”.

Traseul are acum 1600 de kilometri și fiecare kilometru este marcat printr-o bornă sculptată individual, în total fiind implicați peste 80 de sculptori din România și din afară a țării. ”Reprezintă probabil cea mai mare expoziție de sculptură în aer liber din lume”. Traseul poate fi parcurs pe jos , cu bicicleta sau călare.

”Cred că foarte multe business-uri s-ar bucura să aibă o creștere organică așa cum avem noi pe Via Transilvanica”, spune Andrei Toniuc.

Managerul Via Transilvanica crede că succesul proiectului se datorează ideii în sine, care conectează foarte multe comunități, partea de slow tourism și drumeția în sine, faptul că susține comunități creative, nu doar sculptori, ci și alți artiști, autorități locale, sportivi.

”Ne-am dori ca în următorii 20 de ani să ajungem în toată țara. Dar fără voluntari, fără ajutorul oamenilor nu se poate face . Dar există acest potential”, a încheiat Andrei Toniuc.

Dincolo de partea economică, este și latura socială a proiectului, traseul dezvoltând și susținând zone rurale greu accesibile anterior. ”Încercăm să reducem puțin gap-ul ăsta fantastic de mare între urban și rural. Și cred că asta este cel puțin la fel de importantă ca și partea economică ”

În ceea ce privește finanțarea, primii pași au fost dificili, povestește managerul Via Transilvanica. Primele fonduri au provenit din vânzările cărții lui Tibi Ușeriu, 27 de Pași. ”Inițial, partenerii de la acea vreme, chiar dacă ne susțineau pe o grămadă de alte proiecte și aveau încredere în noi, se uitau la proiectul Via Transilvanică și ziceau, no way”.

După care s-au făcut primii kilometri, sponsorii au înțeles că proiectul este serios și se va realiza și au început să investească. Mecanismul inițial de susținere a fost pe baza achiziționării simbolice a bornelor kilometrice. ”Așa a fost făcută Via Transilvanică în patru ani jumătate. Așteptările inițiale erau de vreo 10 ani cel puțin”.

În prezent, situația finanțării este diferită. Încă mai există borne și cine dorește poate să susține proiectul și în felul acesta. Anul acesta a fost deschisă o porțiune nouă, Terra Borza Teutonica, de 172 de kilometri de la Viscri la Brașov.

”Dar ce am încercat de anul acesta este să diversificăm sursele de venit. Am dat drumul la un proiect de membership, în care cine dorește să susțină proiectul o poaet face printr-o donație recurentă. Partea de merchandising iarăși poate fi o sursă de susținere pentru noi. Și donațiile clasice. Ne uităm și la alte surse proprii de auto-susținere.  Poate la un moment dat o rețea de refugii transformate într-un nucleu social”