Cum transformă Goldman Sachs aluminiul în aur

GOLDMAN SACHS, UNA DINTRE CELE MAI INFLUENTE BĂNCI DE INVESTIȚII DIN LUME, A ACUMULAT ÎN DETROIT STOCURI DE PESTE 1,5 MILIOANE DE TONE DE ALUMINIU. Depozitarea metalului generează sute de milioane de dolari pe an pentru Goldman din chirii, la care se adaugă câștiguri obținute artificial, sume încă necunoscute, din manipularea cererii și ofertei.

Banca nu precizează ce proporție din stocul uriaș este deținută de producători și consumatori industriali și cât este în proprietatea speculatorilor – bănci de investiții, traderi, fonduri de hedging.Companiile care consumă aluminiu în activitatea curentă, precum constructorii, producătorii de ambalaje, de pildă cutiile de bere, sau producătorii de mașini, de la automobile la aeronave, sunt forțate să plătească și să aștepte mai mult pentru a obține materia primă.

Pe de o parte Goldman susține că întârzierea livrărilor este cauzată de logistică, de numărul redus de camioane și utilaje disponibile. Pe de altă parte banca oferă stimulente proprietarilor aluminiului din depozitele sale pentru a menține stocurile. Astfel, consumatorii se confruntă cu perioade îndelungate de așteptare a livrărilor, de până la 16 luni.
Producătorul de bere MillerCoors se numără, alături de Coca-Cola, printre companiile care au denunțat în fața Senatului SUA practicile Goldman Sachs. Potrivit estimărilor MillerCoors, accesul îngreunat la stocurile de aluminiu generează costuri suplimentare de 3 miliarde de dolari pe an pentru companiile consumatoare.

Banca este licențiată ca depozitar de aluminiu de către London Metal Exchange și profită din plin de lacunele din regulamentul instituției. Având în vedere cele 1,5 milioane de tone reținute de Goldman la Detroit, operatorul depozitelor ar trebui să scoată cel puțin 3.000 de tone pe zi. O investigație jurnalistică a New York Times a dezvăluit recent că banca nu livrează pe piață aceste cantități, ci le mută dintr-un depozit în altul.

În Statele Unite sunt consumate în fiecare an 90 miliarde de cutii de aluminiu cu bere sau băuturi răcoritoare. La acestea se adaugă aluminiul regăsit în automobile, aeronave, electronice și construcții, astfel că impactul strategiei Goldman este estimat la peste 5 miliarde de dolari în ultimii trei ani, potrivit unor surse din industrie, analiști și consultanți. Fiecare mie de cutii de bere sau suc costă cu 2 dolari în plus, iar fiecare automobil produs în America are un preț la producător cu 12 dolari mai mare.

LONDON METAL EXCHANGE (LME) ESTE CEA MAI MARE PIAȚĂ A METALELOR INDUSTRIALE LA NIVEL MONDIAL, platformele sale de tranzacționare găzduind peste 80% din comerțul cu aceste materii prime. Astfel, instituția are un rol cheie de supraveghere, reglementare și control. Mulți analiști se întreabă de ce LME permite băncilor care fac tranzacții cu metale să dețină și unități de depozitare pe care le pot utiliza pentru a manipula raportul cerere/ofertă, un conflict de interese evident. LME a propus amendamente la regulament menite să amelioreze situația pentru consumatori, însă acestea nu vor intra în vigoare până anul viitor.

Între timp, Goldman, JPMorgan, LME și Glencore au devenit ținta unor acțiuni în justiție intentate de producători și consumatori de aluminiu, în principal din Statele Unite, inclusiv în ceea ce privește activități de tip cartel. Totodată, autoritățile americane și-au îndreptat atenția către afacerile cu depozite de metale.