Cum și-ar putea obține Europa suveranitatea tehnologică

Datele europenilor sunt stocate în principal prin serviciile de cloud din SUA, de companii precum Ama-zon, Microsoft și Google. Acestea ocupă peste două treimi din piața europeană. În același timp, Europa reprezintă doar 10% din piața globală de microcipuri. Companii cu sediul în SUA precum OpenAI și An-thropic conduc revoluția inteligenței artificiale, scrie Politico. Dependența Europei de tehnologia din SUA a fost mult timp considerată ca fiind ceva normal. 

Acest lucru este acum reconsiderat, iar noul cancelar al Germaniei a avertizat că Europa trebuie să „obțină independența față de SUA” deoarece președintele american Donald Trump amenință cu tarife în stânga și în dreapta și se joacă cu retragerea sprijinului militar și informatic pentru Ucraina. Eforturile de a face Europa „suverană” din punct de vedere tehnologic au devenit o preocupare curentă. Comisia Eu-ropeană are acum primul său șef al „suveranității tehnologice”, pe Henna Virkkunen. Viitorul partid de guvernământ al Germaniei, Uniunea Creștin Democrată, de centru-dreapta, a propus tehnologie „su-verană” în programul său pentru alegerile din februarie. „Creșterea fricțiunilor dintre economiile de pe ambele maluri ale Atlanticului face mai clar ca niciodată că Europa trebuie să-și controleze propriul destin tehnologic”, a spus Francesca Bria, profesor de inovație la University Col-lege London și fost președinte al Fondului Național de Inovare al Italiei. În ultimul an, câțiva oameni in-fluenți din domeniul politicii tehnologice, inclusiv Bria, s-au coalizat în jurul ideii de EuroStack. Ei susțin că pentru a construi o infrastructură tehnologică europeană trebuie create și folosite simultan trei stra-turi de tehnologii de bază stivuite unul peste altul.

În ultimul an, câțiva oameni influenți din domeniul politicii tehnologice, inclusiv Bria, s-au coalizat în jurul ideii de EuroStack. Ei susțin că pentru a construi o infrastructură tehnologică europeană trebuie create și folosite simultan trei straturi de tehnologii de bază stivuite unul peste altul.

Primul este infrastructura, cum ar fi microcipurile; al doilea sunt intermediarii, cum ar fi platformele cloud, un ID digital sau euro digital; iar al treilea sunt aplicațiile, conectate și conduse de inteligența ar-tificială. Suveranitatea trece prin cele trei straturi: cipuri concepute în Europa pentru a alimenta centrele de date și serviciile cloud care stochează date local, pe care sunt antrenate modele europene de inteli-gență artificială.

Cristina Caffarra, un economist specializat pe concurență, a declarat pentru Politico în ianuarie că ideea nu este de a elimina marile companii americane de tehnologie din acele straturi, ci de a „crea un spațiu pentru tehnologia europeană”.

Bria apreciază că o infrastructură suverană europeană asigură că „nicio putere externă nu poate rupe coloana vertebrală digitală a UE”, un risc dacă relațiile cu SUA și China se răcesc și mai mult. Europa a avut proiecte-pilot promițătoare în toate straturile, dar acestea fie nu au reușit să se extindă, fie s-au dovedit nesustenabile pe termen lung.

Infrastructura cloud este cea mai mare slăbiciune a Europei. Serviciile cloud acționează ca pilon princi-pal pentru multe servicii publice și de afaceri și stochează date sensibile.

În ciuda proiectului franco-german Gaia-X care are ca scop să convingă companiile europene să sto-cheze date local la furnizorii europeni, ponderea furnizorilor europeni de cloud a scăzut constant în ulti-mii ani. Susținătorii modelului EuroStack cred că valul american poate fi inversat doar cu investiții susținute, cerere guvernamentală garantată și reguli unificate privind transferul și securizarea datelor. Sebastiano Toffaletti, secretarul general al Digital SME Alliance și unul dintre autorii unui studiu despre EuroStack, susține că un Buy European Tech Act ar putea fi un pas decisiv către un sector de cloud euro-pean. „Europa are o mulțime de capacități industriale care trebuie doar să fie puse la comun”, a spus el. „Dacă companiile europene ar fi asigurate că guvernele vor cumpăra de la ele, atunci ar investi imediat și ar depăși fragmentarea”, a explicat Toffaletti. Același lucru este valabil și pentru inteligența artificială, a adăugat el.

Sarah Knafo, un parlamentar european de extremă dreapta din Franța, a sugerat într-un proiect de raport pentru Parlamentul European că guvernele ar trebui să favorizeze folosirea serviciilor  companiilor euro-pene pe unele „piețe strategice”. Comisia a recomandat separat crearea unui impuls „cumpărați din Eu-ropa” pentru guvernele care achiziționează produse prietenoase cu mediul. Antreprenorul de securitate cibernetică Bert Hubert, care a consiliat guvernul olandez, a declarat că „este o nebunie să continui să transferi mecanismele de conducere a societăților și guvernelor europene în cloudul american”, potrivit unei postări pe blog din februarie. Axel Voss, un membru de centru-dreapta al Parlamentului german, es-te de aceeași părere. El a spus că „nu mai avem un partener american de încredere” și că Europa ar trebui să-și dezvolte propria „AI suverană și propriul cloud securizat” ca răspuns. Executivul UE a început să fie receptiv la cererile pentru o tehnologie europeană mai suverană, în special în IA. Îmbunătățirea capacității de calcul AI în Europa a fost unul dintre obiectivele cheie ale Comisiei. Virkkunen a anunțat în decembrie investiții de până la 2 miliarde de euro în șapte proiecte europene. SUA au depășit imediat această sumă, promițând un plan hardware AI de 500 de miliarde de dolari în ianuarie.

Câțiva dintre acești așa-numiți Munichorns (de la Munich, München) au apărut din cele două mari universități ale orașului: Universitatea Ludwig Maximilian și Universitatea Tehnică, care educă de mult timp un flux de ingineri talentați. Pentru al doilea an consecutiv, UnternehmerTUM, o ramură a universității tehnice, a ocupat fruntea clasamentului FT/Sifted/Statista al huburilor europene pentru start-up-uri pentru succesul său în dezvoltarea antreprenorilor locali.

Ca răspuns, UE a încercat în februarie să mobilizeze 200 de miliarde de euro pentru hardware AI de la in-vestitori privați, companii, state UE și din fonduri proprii.

Dimensiunea investiției necesare este probabil cel mai mare obstacol pentru construirea unei infra-structuri tehnologice europene. Hardware-ul AI este doar unul dintre cele trei straturi necesare pentru o infrastructură tehnologică europeană suverană.

Bria subliniază un preț de 300 de miliarde de euro pentru construirea EuroStack în următorii 10 ani, așa cum este estimat într-un studiu recent comandat de think tankul Bertelsmann Stiftung. Grupul comer-cial american Chamber of Progress, care include mai multe companii Big Tech din SUA, estimează că prețul total ar fi mult mai mare, de peste 5.000 de miliarde de euro.Aceasta ar putea fi o povară prea grea pentru bugetul UE și capacitatea financiară a Europei într-un moment în care sute de miliarde de euro curg deja pentru a spori capacitatea de apărare.

O altă perspectivă a suveranității tehnologice o oferă un om de afaceri. Andy Yen, CEO și cofondator al Proton, furnizor elvețian de servicii populare de e-mail, VPN, portofel electronic, drive și alte servicii ax-ate pe confidențialitate, a fost un susținător puternic al suveranității tehnologice și independenței Euro-pei față de serviciile americane, scrie EuractivRecent, el a declarat că „Europa a adormit la intrarea în era tehnologiei”, că „și-a greșit prioritățile” și că „Europa a devenit colonie a SUA și Chinei”. Într-un in-terviu pentru Euractiv, el a explicat că, așa cum este cazul tuturor coloniilor, colonizatorii au ajuns să ex-tragă cea mai valoroasă resursă naturală: datele personale. Datele sunt „aurul nou” al secolului XXI. Ei preiau această resursă valoroasă și o vând înapoi la un preț foarte mare – produse digitale finite con-struite pe baza datelor pe care le-au extras de la europeni. Acest lucru este devastator din punct de ve-dere economic pentru Europa.

Astfel, în esență, avuția generațiilor actuale și viitoare de europeni este trimisă peste ocean și Europa va deveni ca urmare mai săracă. Pentru a inversa acest lucru, este foarte important ca Europa să-și con-struiască propriul ecosistem tehnologic. Aceasta este singura modalitate de a avea o cale viabilă eco-nomic pentru viitor.

Îmbunătățirea capacității de calcul AI în Europa a fost unul dintre obiectivele cheie ale Comisiei. Virkkunen a anunțat în decembrie investiții de până la 2 miliarde de euro în șapte proiecte europene. SUA au depășit imediat această sumă, promițând un plan hardware AI de 500 de miliarde de dolari în ianuarie.

„Europa trebuie să realizeze că nu există nicio diferență între suveranitatea tehnologică și suveranitatea reală”, a spus Andy Yen. John Thornhill, comentator la Financial Times, propune o rețetă pentru creșterea companiilor de tehnologie europene: Airbus. Fondată în 1970 printr-o combinație de interese aero-spațiale europene, multinaționala a devenit cel mai de succes jucător al industriei de profil, bazându-se pe expertiza puternică în cercetare, proiectare și producție a regiunii. Anul trecut, compania europeană a vândut de 2,3 ori mai multe avioane comerciale de pasageri decât rivalul său american Boeing, cândva dominant, care a fost afectat de probleme de producție. „Modelul poate fi replicat”, a spus președintele Airbus, René Obermann. El a adăugat totuși că modul în care sunt construite companiile astăzi este foarte difer-it de cel din vremea când a fost creat Airbus. Afacerile europene transfrontaliere, colaborative, pot fi construite în mai multe sectoare, inclusiv cloud computing, inteligență artificială, cuantic și cel spațial, sugerează Obermann. Dar Europa trebuie, de asemenea, să-și revitalizeze – și să sărbătorească – cultura antreprenoriatului și să îmbrățișeze pe deplin diferite abordări ale dezvoltării afacerilor. „Trebuie să existe o schimbare culturală: o apreciere că inovarea este cel mai bine realizată de start-up-urile care își pot asuma riscuri și pot eșua”, spune el. Obermann a vorbit recent la un eveniment din München, discutând despre cum poate fi construită prima companie tehnologică de 1 miliard de dolari din Europa, care să poată rivaliza cu Apple, Nvidia, Microsoft și Amazon. Nevoia Europei de a-și reafirma suveranitatea tehnologică devine din ce în ce mai urgentă, pe măsură ce SUA  abordează mai agresiv comerțul, con-curența și geopolitica sub președintele Donald Trump.

München este un oraș la fel de potrivit ca oricare din Europa pentru a hrăni un gigant tehnologic global – chiar dacă crearea unuia în valoare de 1 miliard de dolari pare o posibilitate extrem de îndepărtată. Orașul din sudul Germaniei găzduiește un grup vibrant de start-up-uri promițătoare, inclusiv grupurile de software Celonis și Personio, compania spațială Isar Aerospace, producătorul de drone cu IA Helsing și compania de fuziune nucleară Proxima Fusion, care a găzduit evenimentul. Unele au devenit deja uni-corni, evaluați la peste 1 miliard de dolari. Câțiva dintre acești așa-numiți Munichorns (de la Munich, München) au apărut din cele două mari universități ale orașului: Universitatea Ludwig Maximilian și Uni-versitatea Tehnică, care educă de mult timp un flux de ingineri talentați. Pentru al doilea an consecutiv, UnternehmerTUM, o ramură a universității tehnice, a ocupat fruntea clasamentului FT/Sifted/Statista al hub-urilor europene pentru start-up-uri pentru succesul său în dezvoltarea antreprenorilor locali.

Ann-Kristin Achleitner, profesor la TUM, spune că inovația se produce la intersecțiile dintre știință, guvern, afaceri și finanțe. Cu universități puternice, un guvern bavarez care susține și prezența BMW, Siemens și Allianz, München are scoruri foarte bune în primele trei domenii. Dar orașul, la fel ca restul Germaniei, trebuie să activeze mai mult capital de creștere pentru start-up-uri dacă dorește ca ele să concureze cu rivalii americani. „Impactul major ar fi schimbarea alocării activelor”, spune ea.

Cu siguranță vor fi necesari mai mulți bani dacă Proxima dorește să-și realizeze ambiția de a construi un reactor demonstrativ până în 2031, conceput pentru a reproduce fuziunea nucleară care alimentează soarele. Compania estimează că va costa mai mult de 1 miliard de euro pentru a-și construi centrala Al-pha stellarator și pentru a genera energie netă din fuziunea nucleară în stare de echilibru pentru prima dată. „Tragem fără rușine spre Lună în timp ce încercăm să aducem puterea stelelor pe Pământ”, a declarat Francesco Sciortino, directorul executiv al Proxima, la eveniment.

Perspectiva, oricât de îndepărtată, de a deveni prima companie care va crea o sursă de energie ieftină, abundentă și neradioactivă ar fi deosebit de transformatoare pentru Europa, care suferă din cauza prețurilor ridicate la energie. Însă dificultățile de a construi afaceri mari și complexe au fost evidențiate de prăbușirea Northvolt, producătorul suedez de baterii care a atras finanțare de 15 miliarde de dolari.