Cum se vede lumea la pagina 266
De regulă scriu despre o carte când o termin de citit. De data aceasta este inutil: sunt la pagina 266, mai am circa o treime, cartea este senzațională de la prima pagină, așa că vă invit să descoperim împreună finalul, care nu poate fi decât optimist.
Unii poate își vor aduce aminte de un film apărut în urmă cu două decenii, care se numea “Uleiul lui Lorenzo”; povestea, inspirată de un caz real, a unor părinți care luptă pentru sănătatea copilului lor, diagnosticat cu o boală prea rară pentru a stârni interesul cercetării medicale și prea complicată pentru restul oamenilor, care se resemnează. “Scânteia, povestea unei mame care a crescut un geniu”, de Kristine Barnett, este o poveste asemănătoare; geniul din titlu este Jacob Barnett, acum în vârstă de 16 ani, un adolescent cu un IQ mai mare decât al lui Einstein, văzut deja drept un candidat serios la un premiu Nobel. Dar în fragedă copilărie Jake Barnett a fost diagnosticat cu autism.
Copilul s-a retras într-o lume a lui, compusă din tăceri, cartonașe cu litere colorate, cutii cu cereale răsturnate, rafturi de dulap și fire de lână colorate așezate laborios în motive geometrice prin casă. A intrat într-un program pentru copii cu nevoi speciale, dar nu a înregistrat progrese. Drept urmare, mama a decis să aplice propriul său sistem de lucru cu copilul, sistem care i-a scos la iveală acestuia realele aptitudini; la trei ani conversa cu un astronom, la observator, asupra sateliților lui Marte. Ceva mai târziu Jake a dovedit că putea memora 200 de zecimale ale lui “pi”, pe care le spunea și într-un sens, și în celălalt, iar la nouă ani lucra la propria teorie în astrofizică. Un copil despre care “sistemul” a afirmat că nu va putea să citească vreodată. Obstacolele nu au fost puține pentru familia Barnett: fratele mai mic al lui Jake, Wesley, s-a dovedit a fi bolnav și un copil cu nevoi speciale, și chiar Kristine a suferit un atac cerebral la vârsta de 30 de ani și a fost diagnosticată cu lupus. Cum a depășit familia Barnett toate aceste obstacole, determinarea și dârzenia lor sunt lucruri de mirare.
Sigur, Jake Barnett este o excepție, iar nu toți copiii cu nevoi speciale îi seamănă. Mulți chiar au nevoie de dedicație cotidiană și de atenție permanentă, iar răspunsul lor nu va fi semănând cu cel pe care l-a oferit Jake. Pe de altă parte, cred că și sistemul de îngrijire, specialiștii și educatorii ar trebui să se dovedească mai elastici, mai înțelegători și să nu încerce să înghesuie cel mai fascinant lucru din lume – personalitatea umană – în aceleași și aceleași forme fixe. Cel puțin așa văd eu, la pagina 266.
Toate cele de mai sus – suferințele copiilor, alegerile pe care trebuie să le facă părinții, o anume lipsă de sensibilitate a sistemului, a celor meniți să se ocupe de cazurile speciale – sunt lucruri care nu ne plac, pentru că ne scot din confortul obișnuit și ne dau palme grele. Dovadă stă chiar “Lorenzo’s Oil”, care a avut nominalizări la Oscar și critici cât se poate de favorabile, dar care nu a fost un succes de casă – a avut încasări de sub 8 milioane de dolari, la un buget de 30 de milioane. Dar dacă tu ai fi fost în locul Kristinei Barnett?
Kristine Barnett – “Scânteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu”, Editura Publica, București, 2014