Cum se rezolvă criza din zona euro: Ne dați ori nu ne dați?
Criza financiară din zona euro se apropie încet, dar sigur de următoarele ținte: Banca Centrală Europeană și fondurile de salvare ale zonei (Fondul European pentru Stabilitate Financiară - FESF și succesorul său, Mecanismul European de Stabilitate - MES).
Unul dintre membrii Consiliului BCE, austriacul Ewald Nowotny, a amintit în această săptămână (dar fără a face vreo promisiune) de ideea că MES ar putea obține licență de bancă, în așa fel încât să se poată împrumuta nelimitat de la BCE și să ofere mai departe fonduri nelimitate statelor cu probleme din zona euro – o idee respinsă până acum, fiindcă încalcă statutul BCE.
Președintele BCE, Mario Draghi, a plusat, promițând că va face “orice este nevoie a apăra euro” și a sugerat că va lua măsuri de reducere a costului de îndatorare pentru Spania și Italia. Aceasta ar putea însemna un nou program de cumpărare de obligațiuni, dacă nu chiar visul suprem al piețelor – transformarea BCE în tiparniță nelimitată de bani, după modelul Rezervei Federale a SUA, ceea ce ar putea satisface nevoia de resurse financiare a statelor, foamea de lichidități a băncilor și ar putea garanta creditorilor privați (bănci și fonduri de investiții) că și-ar putea recupera integral banii dați statelor și că vor avea un risc zero pentru viitoarele credite acordate. BCE a rezistat eroic până acum unei asemenea revoluții în statutul său, pentru că, dacă grație statutului unic în lume al dolarului, Rezeva Federală a SUA a putut să exporte în 2009 și 2010 inflația rezultată, în loc ca aceasta să afecteze America, zona euro nu e în aceeași situație.
Ca să arate că aceasta e calea de urmat pentru BCE și nu prudența de până acum, piețele financiare au răsplătit vizibil ambele declarații, chiar dacă nimeni nu se așteaptă ca bunăvoința piețelor să dureze prea mult: euro a crescut spectaculos cu aproape 2%, trecând de 1,23 dolari, iar bursele europene au urcat cu 2-4%.