Cum se ocolesc taxele: scandalul Luxleaks dezvăluie ipocrizia organizată a marilor corporații

Peste tot în lume, veniturile fiscale sunt ținta unor atacuri permanente. Cu ajutorul contabililor, avocaților și consilierilor financiari, companiile evită plata taxelor prin intermediul organizării complexe, transferării profiturilor și al redevențelor dubioase. Ultimele dezvăluiri ale acestor practici vin prin intermediul a 28.000 de pagini de dovezi obținute de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație care au în centru Luxemburg, micul principat înconjurat de Belgia, Germania și Franța, și compania de audit PricewaterhouseCoopers.

Ducatul Luxemburg este membru al Uniunii Europene, are o populație de circa 550.000 de oameni, nu are vreo industrie majoră și nu se remarcă prin nicio contribuție științifică, matematică, inginerească, electronică sau orice altceva care să genereze vânzări de masă, locuri de muncă sau activități economice.

Globalizarea a creat oportunități pentru ca astfel de microstate să producă legi care să protejeze capitalul prin scheme de eludare a fiscului. Aceste practici asigură acestor state anumite venituri suplimentare prin înregistrarea companiilor și crearea câtorva locuri de muncă pentru contabili și avocați locali. Dincolo de asta însă nu este creată vreo valoare economică.

Restul lumii este în pierdere atunci când anumite țări oferă aceste avantaje fiscale, pentru că în lipsa veniturilor guvernele nu pot redistribui avuția pentru educație, sănătate, pensii, transporturi, securitate și alte servicii esențiale pentru calitatea vieții și stabilitatea socială. Baza fiscală a altor țări este erodată, creând riscul austerității și problemelor sociale, iar guvernele ar trebui să reacționeze pentru a pune capăt acestor practici, notează Prem Sikka, profesor de economie la Essex Business School a University of Essex.

Documentele arată că circa 340 de companii mari, printre care Amazon, Deutsche Bank, Pepsi, Ikea, Accenture, Procter & Gamble, Heinz, Dyson, JPMorgan și FedEx, s-au folosit de înregistrarea în Luxemburg pentru astfel de practici și au fost ajutate de compania de consultanță PricewaterhouseCoopers. Aceste companii vor o forță de muncă specializată și posibilitatea de a lăsa angajații bolnavi în grija statului. Vor subvenții guvernamentale, granturi, garanții legale pentru contracte, securitate și multe altele. Și, pentru toate acestea, vor să plătească cât mai puțin. Această cultură este facilitată de taxe precum cele din Luxemburg.

Cei mai mari beneficiari ai acestor practici sunt directorii de companii care își rotunjesc remunerațiile în funcție de profiturile obținute. Acționarii, chiar dacă au obținut câștiguri mai mari, sfârșesc prin a pierde drepturile lor sociale la educație, pensii și servicii medicale.

Consumatorii, în schimb, nu beneficiază de scăderea prețurilor cafelei, detergenților, băuturilor răcoritoare, a aspiratoarelor sau a serviciilor poștale.

Documentele din Luxemburg arată că evazioniștii sunt ajutați de marile firme de audit care concep structuri corporatiste complexe și scheme. Această industrie de evaziune fiscală își susține nevinovăția, susținând că toate activitățile sale sunt legale.

De fapt nu se știe acest lucru, pentru că autoritățile fiscale nu au întreprins acțiuni legale. Există totuși dovezi că un număr de practici considerate în trecut corecte au fost declarate ulterior ilegale.

Conturile anuale ale companiilor care evită plata taxelor nu oferă informații despre cum își reduc facturile fiscale, dar rapoartele financiare sunt aprobate de companiile de audit. Între timp, marile companii se laudă cu comisii de etică și publică rapoarte despre responsabilitatea socială cu care dau impresia de etică, dar nu oferă informații legate de practicile de evaziune fiscală.

Marile corporații și firmele de contabilitate sunt implicate într-o ipocrizie organizată. Dinamica lor internă are ca scop maximizarea profiturilor inclusiv prin evitarea taxelor, în timp ce documentele publice promit responsabilitate cetățenească, consideră profesorul Sikka. Aceste două practici nu pot fi reconciliate și dezvăluirile periodice despre practicile incorecte șifonează imaginea publică pe care companiile încearcă să o cultive cu atenție. Rezultatul este indignarea publică și erodarea încrederii în marile afaceri.

Economistul consideră că legislația referitoare la fiscalitate ar trebui modificată astfel încât companiile să fie taxate în jurisdicțiile unde își desfășoară activitățile economice și nu acolo unde decid să își stabilească domiciliul sau să își declare profiturile. Aceste sistem este cunoscut ca taxarea unitară și merită atenție, în condițiile în care actualul sistem, creat acum aproape un secol, într-o perioadă în care companiile transnaționale aproape nu existau, nu mai este potrivit pentru secolul XXI.