Cum se nasc dinastiile

Au spus “DA” in fata ofiterului starii civile, dar si la Registrul Comertului cand au fost de acord sa-si infiinteze o companie. La carma unor afaceri de succes din Romania, precum producatorul de textile Dinasty, retailerul de telefonie mobila Dasimpex, compania de cosmetice Elmiplant sau compania de materiale de constructii Andami stau cupluri care au cladit impreuna afaceri si branduri autohtone de milioane de euro. Carmen Muraru (38 de ani), de profesie inginer geodez, si Gabriel Muraru (38 de ani), fost ofiter in armata, si-au unit destinele intr-o casatorie si fortele intr-un business cu haine, fiind proprietarii brand-ului Dinasty. Sotii Muraru au impreuna 16 ani de casatorie, un baiat de 12 ani si un business de aproape 10 ani. Au inceput in ’97 cu productia de cravate, dupa ce Gabriel Muraru si-a dat demisia din armata. Au urmat: extinderea liniei de produse, magazine proprii si un parteneriat profitabil. Ca multi alti antreprenori din Romania, si cuplul Muraru a inceput afacerea cu bani putini, mai exact cu 1.000 de dolari imprumutati cu o dobanda de 10% pe luna.Au pornit de la cel putin 12 ore de munca pe zi, ca sa ajunga acum la o cifra de afaceri cu 6 zerouri, adica aproximativ 7 milioane de euro anul acesta, la 300 de angajati si la 30 de magazine (10 magazine sub brandul Dinasty si 20 sub brandul Alb si Negru – in parteneriat cu creatoare de moda Agnes Toma). Cei doi antreprenori au apelat la un credit bancar pentru deschiderea primului magazin, in anul 2000, o investitie totala de 30.000 de euro. Si tot cu ajutorul creditelor si-au construit fabrica si birourile, investitie care s-a ridicat la 2 milioane de euro, in conditiile in care cifra lor de afaceri la momentul respectiv era doar de 1 milion de euro anual. Astfel ca certificarea, pe hartie, ca au ajuns milionari nu au simtit-o ca pe un moment de glorie, careia nici macar nu au apucat sa-i simta gustul. Li s-a parut chiar prea putin, pentru ca proiectul lor de extindere consuma mult mai multi bani decat aveau la acel moment.Cu Agnes Toma, asociatul lor in colectiile Alb si Negru, cei doi erau prieteni cu mult timp inainte de a se realiza parteneriatul. Cuplul Muraru si Agnes Toma au batut palma la mii de kilometri departare, in Germania, la un targ de moda la care au participat toti trei. Agnes Toma facea rochii de mireasa, iar Dinasty producea costume barbatesti. Si astfel le-a venit ideea de a deschide un magazin destinat viitorilor miri. Au avut de luptat cu mentalitatea barbatului roman care nu era invatat sa adopte o tinuta speciala pentru ceremonie si cu mentalitatea “costumului negru”, la mare pret acum cativa ani la orice nunta.Sotii Muraru spun ca sunt egali in viata personala cat si in afaceri. Fiecare detine cate 50% din companie, au salarii egale si birouri aproape identice. El este artistul, boemul, designerul sau “acceleratia” in companie; ea este omul din spatele cifrelor, a cash-flow-ului, a bilanturilor contabile sau “frana”, cum le place amandurora sa spuna. “Dar un vehicul nu poate merge numai cu acceleratia sau numai cu frana; este nevoie de amandoua pentru o buna functionare”, explica Gabriel Muraru motivul pentru care cei doi “merg” atat de bine impreuna. El este director general, ea este cea care aproba sau respinge bugetele si se ocupa totodata de atributiile executive ale afacerii.Sotii Muraru se consulta de fiecare data cand vine vorba de decizii, se contrazic de cele mai multe ori, dar ajung in cele din urma la o intelegere. Cei doi antreprenori au si o explicatie pentru faptul ca aproape mereu discuta in contradictoriu: “Este foarte greu sa accepti ca o idee buna a venit din partea celuilalt. Si atunci exista o prima faza de negare, dupa care trece o perioada de timp si incepi sa accepti foarte usor parerea partenerului. Cred ca mai putin de 20% din decizii se iau cu un acord imediat”. Cuplul Muraru incearca sa nu-si duca problemele din companie acasa. Cei doi marturisesc ca abia acum au ajuns la acea maturitate care-i ajuta sa separe viata personala de cea profesionala. “In primii ani ieseau intr-adevar scantei si in permanenta confundam cele doua planuri – profesional si familial. Se intampla sa ne certam la serviciu si sa ramanem suparati unul pe celalalt cateva zile. Sau sa ne certam acasa din motive personale si sa nu mai fim capabili sa avem o relatie profesionala normala, sa nu mai putem discuta problemele legate de business”, povestesc cei doi soti. “In plus, nu mai suntem asa de impulsivi ca inainte, sa vrem sa facem totul azi fara sa lasam nimic pe maine”, mai adauga acestia. Cea mai grea perioada din viata de antreprenori a fost cea in care si-au construit fabrica. “Ca in orice proiect de investitii mare nu poti sa cuantifici exact toate costurile”, spune Gabriel Muraru. Dar spun ca nu si-au pus niciodata problema renuntarii sau a vreunui alt business.MostenitoriiDaca ar folosi un singur cuvant care sa le defineasca cel mai bine viata, cei doi ar alege “planificare”, care se regaseste in tot ceea ce priveste cuplul Muraru, atat pe plan personal cat si profesional. Ziua de lucru a fondatorilor Dinasty incepe la ora 8 dimineata si se termina pe la 5-6 seara. Dupa orele de lucru cei doi fac sport, se duc la fitness, iar Gabriel Muraru este pasionat de partidele de tenis de picior cu prietenii. “Am inteles ca viata trebuie traita”, spun sotii Muraru. Cei doi spun ca ar vrea ca baiatul lor sa le calce pe urme, dar spun ca inca nu stiu ce post ar putea ocupa in companie sau pe cine ar putea mosteni. Oricum, daca va opta pentru o viata legata de moda, parintii lui sunt de parere ca este obligatoriu sa studieze in strainatate, la o scoala renumita in domeniu.Sotii Mircea (55) si Elena Cremenescu (54), fondatorii companiei de cosmetice Elmiplant, lasa la alegerea copiilor lor decizia de a studia in tara sau in strainatate. De altfel, chiar i-au propus fiicei lor cea mare, Andreea Cremenescu, sa opteze pentru un masterat in strainatate, dar aceasta a refuzat, preferand sa ramana alaturi de familie. Si a ramas cu totul alaturi de parintii ei, pentru ca Andreea ocupa functia de director de marketing in cadrul companiei Elmiplant, departament care nici nu exista pana la venirea ei in cadrul firmei, dupa cum sustin cei doi antreprenori.Cafeaua de dimineataDupa 32 de ani de casatorie, sotii Cremenescu vorbesc despre cuplu si familie ca despre cel mai important lucru din viata. Si chiar si atunci cand vorbesc despre compania lor, pe care au fondat-o in urma cu aproape 15 ani, folosesc tot cuvintele familie, cuplu sau impreuna. Asta pentru ca impreuna au pus bazele companiei Elmiplant, in 1992, pornind de la un Oltcit, o pivnita de 6 metri patrati si 3 creme pentru fata. Primul angajat a fost Mircea Cremenescu, pe postul de agent comercial care trebuia sa convinga magazinele sa-i cumpere cele 3 creme de fata, a caror reteta fusese conceputa de sotia sa, Elena Cremenescu. Dar, la fel de bine, Mircea Cremenescu ocupa si functia de director general, executiv, contabil sau orice alta functie intalnita intr-o companie de anvergura, pentru ca a fost si singurul angajat pentru o perioada destul de lunga de timp. In momentul de fata compania Elmiplant a ajuns la 86 de angajati, o mare parte dintre ei fiind de la inceput in companie, si o cifra de afaceri anuala de aproximativ 3 milioane de euro. In momentul de fata Mircea Cremenescu ocupa functia de director general, iar Elena Cremenescu functia de director executiv. Ziua de lucru a familiei Cremenescu incepe la cafeaua de dimineata, unul din putinele momente in care pot discuta aproape o ora despre familie si companie, si se incheie dupa cel putin 10 ore de munca. “Este momentul nostru de comunicare, in sensul ca discutam problemele din ziua respectiva, ne facem planuri, abordam tot felul de subiecte legate de ceea ce avem de facut pentru viitorul apropiat, pentru ca in momentul in care plecam la serviciu fiecare ramane cu problemele lui, mai ales ca sunt zile in care ‘cafeaua de dimineata’ este si singurul moment in care putem sa discutam”, spun sotii Cremenescu. Dupa 15 ani de Elmiplant, cuplul Cremenescu marturiseste ca a ajuns la o maturitate antreprenoriala si emotionala care le permite sa nu-si mai lase relatia afectata de problemele firmei. Pentru ca nu de putine ori s-a intamplat ca momentele profesionale dificile sa se confunde cu cele personale si relatia lor de cuplu sa aiba de suferit. Sotii Cremenescu spun ca cel mai important lucru pentru ei este ca Andreea, fiica lor cea mare, a ales sa lucreze cu ei si spera ca in cativa ani sa se “intregeasca” familia si in cadrul companiei Elmiplant. Acest lucru va fi posibil daca si fiica lor cea mica, Lidia Cremenescu, va dori sa li se alature in afacere. “Oricum ea este o ‘elmiplanta’ pentru ca s-a nascut si a crescut cu aceasta firma si chiar viseaza sa lucreze in companie la un moment dat”, marturiseste Elena Cremenescu.O oferta de nerefuzatPerioada cea mai dificila din viata de antreprenor a sotilor Cremenescu au fost cei trei ani in care s-a derulat contractul care trebuia sa se incheie cu achizitia spatiului in care compania isi desfasura activitatea.”Spatiul pe care l-am cumparat a insemnat nu numai un efort material, ci si psihic si fizic chiar, din partea amandurora. Dupa ce s-a incheiat aceasta perioada, mi-a trebuit aproape un an de zile sa-mi revin si sa constientizez ca aceasta cladire este intr-adevar a mea”, spune Elena Cremenescu. Cuplul Cremenescu isi petrece weekend-urile cu prietenii in diverse locuri din afara Bucurestiului. “Nu sunt atatea weekend-uri cate ne-am dori si cate ocazii am avea sa calatorim impreuna”, spun cei doi. Cei doi antreprenori nu s-au implicat si in alte afaceri, exceptand Elmiplant, si nici nu se gandesc sa investeasca in altceva, pentru ca nu ar avea timpul necesar. Dar spun ca se gandesc si la varianta vanzarii companiei pe care au fondat-o cu 15 ani in urma. Acest lucru insa se va intampla doar in conditiile in care vor primi o oferta greu de refuzat. Lucru care s-a intamplat in cazul lui Sorin Stoica (37 de ani), fondatorul grupului Dasimpex (format din 3 companii: Dasimpex – partener Orange, compania Leor – partener Connex si compania Dasino – partener Zapp), care si-a vandut controlul afacerii fondului de investitii spaniol Ged Capital, pentru 10 milioane de euro. In 1998, dupa ce a renuntat la o cariera in cadrul Armatei, unde lucrase ca inginer de aeronave, si dupa ce fusese angajat intr-o companie privata de prelucrare a lemnului, Sorin Stoica a pornit propria afacere in primul rand pentru a incerca sa-si asigure un loc de munca, iar telefonia mobila i s-a parut “o provocare, un lucru nou si interesant”. Sorin Stoica a pus bazele Dasimpex in luna mai a anului 1998, cu foarte putini bani si cu cateva telefoane mobile pe care le comercializa intr-un magazin din spatele unei cladiri de birouri din Piatra Neamt. Principalii clienti si-i gasea printre oamenii de afaceri din oras cu care incerca sa personalizeze relatiile, acesta fiind si unul din factorii care au avut o contributie importanta la succesul companiei, la acea vreme. “Rata de inlocuire a unui telefon era destul de mica, aparitia modelelor noi era destul de rara, si atunci imi tineam clientii la curent cu noutatile de pe piata. In plus, la acea vreme serviciile GSM nu erau prea dezvoltate, telefoanele se vindeau numai pe abonamente, nu exista serviciul pre-pay si cred ca, incet, incet, prin dezvoltarea unei relatii personale cu clientii mei am reusit practic sa ma fac cunoscut ca un specialist in GSM, fapt care mi-a permis normal sa castig mai multi bani, sa ma dezvolt”, spune Sorin Stoica. Astfel ca in 2006 Grupul Dasimpex a ajuns la 43 de magazine Orange si 17 Vodafone.Daniela Stoica (38 de ani), de profesie medic, nu a lucrat de la inceput in compania fondata de sotul ei, profesand in cadrul unei clinici private. Dar fiecare decizie importanta legata de Dasimpex era discutata de amandoi, explica fondatorul Dasimpex. Ulterior, Daniela Stoica, a ocupat functia de director de imagine in cadrul companiei. Daniela Stoica a detinut chiar 10% din actiunile companiei in momentul vanzarii acesteia. Romantic in afaceriSotii Stoica marturisesc ca drumul de la startul afacerii pana la vanzarea Dasimpex fondului Ged Capital a fost destul de greu si au intampinat, pe parcursul celor 9 ani, foarte multe dificultati. Sotii Stoica vorbesc de anul 2002 ca despre cel mai greu an din viata companiei, pentru ca au intampinat crize de lichiditate din cauza dezvoltarii rapide a afacerii. “Pot spune ca in acel an Dasimpex a fost chiar pe cale sa se inchida, dar am crezut pana in ultima clipa ca vom reusi. Eu sunt un optimist si un romantic in materie de business si niciodata nu am avut tendinta de a renunta” explica Sorin Stoica. El spune ca nu si-a dorit sa vanda afacerea, cu atat mai putin unui investitor institutional. Dar a dorit foarte mult sa-si consolideze pozitia pe piata si dupa multe incercari esuate de a fuziona cu alte companii, a ales ca ultima si cea mai buna alternativa fondul de investitii Ged Capital. Si crede ca daca s-ar fi consultat mai mult cu sotia sa, Daniela Stoica, ar fi putut lua decizii mult mai bune. Pentru ca, spune el, schimbarea care intervenit in companie dupa preluare l-a socat, si este sigur ca in cativa ani compania de acum nu va mai semana cu Daximpex-ul pe care el l-a fondat in 1998. Sorin Stoica spune ca nu stie cat va mai ramane in companie ca si actionar, detinand in prezent un pachet de peste 20% din actiuni, si in functia de director general, pe care o detine. Dar stie in ce domenii va investi dupa retragere si ce va face cu banii care i-au ramas in urma preluarii. Sorin Stoica doreste sa dezvolte o alta afacere pe care o detine impreuna cu sotia sa – o companie de productie publicitara si sa investeasca in domeniul serviciilor de consultanta in business. In plus, amandoi si-ar dori sa aiba o agentie de turism care sa ofere pachete de calatorii in locuri exotice, exclusiviste, pentru ca ambii sunt pasionati de calatorii. Cei doi sunt de parere ca i-ar ajuta foarte mult experientele din locurile exotice pe care le-au vizitat, precum Peru, Maldive sau Africa. Legaturi periculoaseSotii Stoica spun ca relatia de cuplu le-a fost afectata de relatia profesionala, mai ales in primii ani ai afacerii, cand compania nu avea stabilitate financiara. Dar cei doi cred de asemenea ca discutiile legate de companie si problemele pe care le-au avut cu firma i-a apropiat foarte mult ca si cuplu. “Bineinteles ca au fost momente in care aveam abordari diferite cu privire la aceleasi probleme. Au existat disensiuni, dar niciodata certuri cu privire la chestiuni de business. Am castigat in timp atata maturitate incat sa nu lasam ca problemele de la serviciu sa intervina intre noi doi. In niciun caz, faptul ca am lucrat impreuna nu ne-a indepartat, ci ne-a apropiat mai mult si ne-a facut sa ne cunoastem din ce in ce mai bine”, spun sotii Stoica. Timpul liber si-l petrec impreuna, uitandu-se la filme, ascultand muzica sau jucand “Monopoly”. In plus, lui Sorin Stoica ii mai place sa cante la chitara sau sa joace fotbal, dar recunoste ca nu a mai jucat de foarte multa vreme. De calatorii sunt pasionati si Sotii Mircioiu, fondatorii companiei Andami, unul dintre cei mai importanti jucatori de pe piata romaneasca de distributie si productie de materiale de constructie. Insa acest lucru este posibil doar la sfarsitul anului, cand in domeniul constructiilor se mai linistesc lucrurile. Sotii Mircioiu sunt absolventi ai facultatii de matematica si chiar au profesat o vreme aceasta meserie. Dar amandoi recunosc ca lipsa motivatiei financiare i-a determinat sa-si schimbe carierele, desi erau pasionati de meseria lor. Astfel ca imediat dupa revolutie au intrat in afaceri. Au inceput cu un magazin “universal”, dupa care, in anul 1992 au infiintat grupul Andami. “La cateva luni dupa revolutie, am investit economiile noastre deloc impresionante mai intai in comert. Acest lucru a durat doi ani, timp in care am inceput sa cunoastem piata din Romania”, povestesc Doina si Adrian Mircioiu, care au fiecare 45 de ani. Primul milion de euro nu a fost in cash, ci pe hartie, astfel ca nici nu stiu exact cand s-a intamplat acest lucru si cu siguranta nu l-au simtit ca pe un moment de glorie. “Nu am savurat acest moment, deoarece nu am avut acesti bani in cont ci in piata sau in investitii, ceea ce a insemnat riscuri si probleme, care aduc mai degraba ingrijorari decat placeri”, spun cei doi antreprenori.”Trebuie insa sa recunoastem ca acesti ani de tranzitie ‘salbatica’ ne-au calit si ne-au ajutat enorm mai tarziu, cand ne-am canalizat energia asupra unui business solid si specializat in materiale de constructie”, adauga acestia. In 1992 au inceput afacerea cu doi angajati, pentru ca patru ani mai tarziu sa ajunga la 15 angajati. In prezent, compania Andami are peste 250 de angajati, iar la sfarsitul anului 2005 a inregistrat o cifra de afaceri de aproximativ 32 de milioane de euro. “Domeniul ales de noi este in plina ascensiune de multi ani, fapt care ne-a ajutat si pe noi sa ne dezvoltam cu aceeasi rapiditate”, explica sotii Mircioiu.”Faptul ca lucram impreuna are avantaje si dezavantaje. Este bine, pentru ca avem un control mai bun al firmei, plus ca riscul scindarii companiei este minim. Si este rau, pentru ca inevitabil se prelungeste programul de lucru acasa, se aduc problemele de serviciu in mediul de acasa si dintr-o data cinele cu familia se transforma in cine de afaceri”, spun sotii Mircioiu. Pentru a nu mai lasa ca viata profesionala sa le afecteze relatia de cuplu, sotii Mircioiu au decis sa-si imparta domeniile de activitate in cadrul companiei. Ziua de 48 de oreAstfel ca acum fiecare este implicat intr-un anumit domeniu si doar in cazuri deosebite se consulta pentru a lua anumite decizii. “Insa amandoi trebuie sa cunoasca tot ce se petrece in companie”, spun cei doi soti. Ca in orice business, si afacerea cuplului Mircioiu a trecut prin momente dificile. Cei doi soti recunosc ca au fost si momente in care s-au gandit ca era mai bine sa aleaga o cariera ca angajati. “Dar nu a fost niciodata ceva serios in acest sens, deoarece am simtit din prima clipa gustul afacerilor”, adauga acestia. Fondatorii companiei Andami sunt de parere ca este mai bine ca inceputul unei afaceri sa fie “in familie”, dar daca businessul ia amploare din punctul de vedere al cifrei de afaceri, al salariatilor, atributiile executive trebuie externalizate.Sotii Mircioiu spun ca de multe ori isi doresc ca ziua sa aiba 48 de ore. Dar recunosc ca sunt pasionati de munca lor si ca in ultimul timp si-au format un colectiv profesionist caruia ii poate delega o parte din responsabilitati. Din septembrie 2005, cei doi antreprenori au inceput si dezvoltarea unui cartier rezidential in zona Corbeanca. Investitia se ridica la 8 milioane de euro, iar ansamblul se intinde pe o suprafata de 30.000 de metri patrati si va fi finalizat in iulie anul viitor.In timp ce in lume marile dinastii se sting una cate una, in Romania, familiile care au fondat businessuri de succes incearca sa isi atraga copiii in conducerea companiilor. Majoritatea cuplurilor de antreprenori locali spun ca afacerile incepute in familie au sanse mai mari de reusita pe piata romaneasca, pentru ca orice conflict, dar si toate parteneriatele, raman in cadrul caminului.