Cum se face, pas cu pas, unul dintre cele mai cunoscute obiecte din lume, la care visează multe dintre femeile lumii

Într-o după-amiază de toamnă, la atelierul de bijuterii al Tiffany din Manhattan puțin mai mult de zece bijutieri fasonează inele de logodnă din aur, în timp ce un mic aspirator instalat la fiecare dintre stațiile lor de lucru aspiră praful fin de metal prețios pentru a fi retopit și refolosit. Este o muncă lentă, meticuloasă, în multe privințe deloc diferită de procesul pe care îl urmau artizanii de acum sute de ani, scrie Bloomberg.

Este un suport ca acela din trusele de traforaj pe care bijutierii prind nelele pentru a le șlefui. Suporturile bijutierilor mai experimentați sunt atât de uzate încât aproape că nu mai au forme. Dar la unii piesele din lemn sunt aproape noi, semn al statutului celor care le folosesc: ucenicii. Doi dintre creatorii de inele care lucrează în atelierul de bijuterii în această zi se numără printre cei opt cursanți din programul de ucenicie de doi ani al Tiffany. LVMH Moët Hennessy Louis Vuitton și Tiffany au făcut echipă cu Fashion Institute of Technology și Studio Jewelers din New York, o școală de meserii din Manhattan, pentru a le oferi ucenicilor pregătire teoretică și tehnică. Ei dobândesc, de asemenea, experiență practică de lucru alături de bijutieri experimentați de la Tiffany. La începutul acestui an, compania a lansat un alt program pentru încă șapte ucenici, care urmează cursuri la Rhode Island School of Design. Bijutierul plătește salariile cursanților în timp ce aceștia urmează programul și, dacă reușesc să stăpânească abilitățile, vor avea ocazia să rămână la Tiffany și să creeze bijuterii de lux. „Învățăm următoarea generație de meșteșugari cât de importante sunt detaliile”, spune Dana Naberezny, directoare de inovație pentru bijuterii la Tiffany și șefa atelierului din Manhattan, în timp ce se plimbă printre bancurile de lucru și atrage atenția asupra unei expoziții suspendate de unelte care aduc a ciocane. Printre ele este una folosită de bunicul unuia dintre bijutieri.

Formarea următoarei generații de artizani de lux a devenit o misiune critică pentru compania părinte a Tiffany, LVMH, imperiul francez al luxului care deține și Louis Vuitton, Christian Dior și alte 70 de mărci. Cea mai mare corporație de lux din lume se confruntă cu o penurie de muncitori care amenință să-i reducă producția de genți, pantofi și bijuterii căutate, subliniind provocarea industriei mai mari de a echilibra cererea puternică de bunuri de lux, realizate manual, cu interesul mai slab pentru carieră într-o meserie.

La fiecare stație există un dreptunghi mic de lemn, cu o formă de V tăiată în mijloc, care este atașat de masa de lucru chiar sub nivelul ochilor.

LVMH prognozează că va ajunge la un deficit de 22.000 de lucrători până la sfârșitul anului 2025, o lipsă record. Aproximativ două treimi din aceste posturi ar trebui ocupate de agenți de vânzări din magazinele de lux ale LVMH și de angajații hotelurilor sale din întreaga lume. Treimea rămasă sunt meșteșugari și designeri. Este o cifră mai mică, dar care, în multe privințe, este mai importantă pentru companie. Cea mai mare parte a atracției celor mai râvnite articole de la LVMH – un inel de logodnă Tiffany, o poșetă din piele Loewe, un ceas Hublot sau un pulover Loro Piana – este dată de faptul că sunt cel puțin parțial lucrate manual. Măiestria justifică prețurile ridicate ale produselor și este unul din argumentele de marketing ale companiei, care onorează moștenirea mărcilor sale, unele fondate în urmă cu mai bine de un secol. În ciuda unei încetiniri recente a ritmului vânzărilor la LVMH și la alte mărci de lux, cererea de bunuri de lux este mult mai robustă decât era înainte de pandemie. Acest lucru se ciocnește cu scăderea de zeci de ani a numărului de oameni care știu să sudeze și să făurească bijuterii de lux, să coasă ca și cum ar fi dintr-o bucată genți de mână care costă mai mult decât chiria lunară medie sau să facă pantofi din piele de la zero. Cu fiecare generație, tot mai mulți oameni aleg să lucreze în ceea ce este cunoscut ca economia cunoașterii, în dauna meseriilor cu muncă manuală.

LVMH încearcă să rezolve problema deficitului de meșteri prin intensificarea formării profesionale, cu scopul de a lansa carierele a mii de artizani în următorii ani. „Oamenii nu mai știu meserie”, spune Alexandre Boquel, din Paris, omul care conduce programul de ucenicie al LVMH cunoscut sub numele de Métiers d’Excellence. „Noi trebuie să-i găsim și să-i instruim.”

Scopul uceniciei, spune Boquel, este de a „perpetua savoir-faire-ul grupului”. Dacă el și colegii săi nu reușesc să creeze o sursă continuă de muncitori calificați pentru conglomerat, atunci nu vor putea fi „susținute nivelurile actuale de creștere”, a adăugat el.

Dificultatea de a găsi meșteri bine pregătiți frânează deja ritmul de creștere la alte companii de lux. „Căutăm cu disperare să angajăm oameni”, spune Marco Angeloni, directorul executiv al producătorului de costume Raffaele Caruso.

 „A fost durerea mea de cap numărul unu în ultimul an.” Caruso are sediul în Parma, Italia, și produce costume pentru bărbați care se pot vinde cu până la 5.000 euro fiecare pentru unele dintre cele mai importante mărci de lux din lume.  Costumele, pe care compania le vinde și angro, sunt făcute manual și acest lucru durează și aproximativ nouă ore. Pandemia a exacerbat deficitul de muncitori, spune Angeloni, deoarece multe companii din Italia și din alte părți și-au închis temporar sau și-au redus producția, trimițând mulți meșteri seniori anticipat la pensie și forțând angajații juniori să intre în alte industrii. Fabricile mici, incapabile să supraviețuiască, s-au închis complet. În timpul pandemiei de Covid-19, „îmbrăcămintea formală părea condamnată – toată lumea credea că sacoul este mort”, spune Angeloni. Apoi cererea a crescut pe măsură ce pandemia s-a retras. Și Caruso și-a redus numărul de angajați în pandemie, iar după aceasta Angeloni nu și-a putut externaliza o parte din producția, așa cum o făcea de obicei, deoarece prea multe fabrici mici au dispărut sau au fost cumpărate de marile mărci de lux dornice să-și asigure propria sursă de producție. „Când cererea a revenit, oamenii nu au fost atât de entuziasmați să se întoarcă la muncă pe cât ne așteptam”, spune el. „Mulți și-au schimbat stilul de viață sau industria în care lucrează.” Angeloni a adăugat încă 45 de lucrători la personalul de 450 de oameni al Caruso de la începutul anului – inclusiv doi seniori pensionari cărora le-a cerut să se întoarcă la companie pentru a ajuta la pregătirea noilor veniți – dar nu este îndeajuns. Dacă compania ar fi avut suficient personal, estimează Angeloni, vânzările ar fi putut crește cu 70% anul acesta. În schimb, acestea vor crește cu 30%. „Au fost pierdute oportunități”, spune el, „pentru noi și pentru mărci.”

Nicolas Girotto, CEO al companiei elvețiane de încălțăminte de lux Bally, spune că are în mod constant aproximativ cinci până la 10 posturi vacante pentru artizani. „Tendința pe termen lung pentru lux este o creștere constantă”, spune el.

Deoarece angajările nu țin pasul, Girotto spune că a schimbat tactica astfel încât fiecare dintre artizanii companiei sale să învețe mai mulți pași din procesul de fabricare a pantofilor, în loc să se specializeze pe unul singur – o ruptură de tradiție. Sunt necesari până la 250 de pași separați pentru a crea pantofii de lux Bally. Aproximativ 20% din cei 100 de artizani din atelierul din Lugano, Elveția, au fost instruiți în mai multe sarcini. „Cu cât au mai multe abilități, cu atât mai bine pentru companie și cu atât mai bine pentru ei înșiși”, spune Girotto. Strategia de ucenicie a LVMH – de a trezi interesul posibililor stagiari când aceștia sunt elevi și extinderea programului pentru a include mai multe locuri de muncă și mai multe zone geografice în timp – va fi urmărită îndeaproape de alți executivi din industria de lux. Gigantul francez pregătește 700 de ucenici anul acesta, față de 180 în 2018, și își propune să aibă și mai mulți anul viitor. O treime dintre noii ucenici ai LVMH se „recalifică”, adică învață noi abilități care sunt puțin legate de profesia în care au pornit la drum, cum ar fi transformarea în bijutier a unui  lider de produs în marketing. Înainte de pandemie, proporția era de aproximativ 10%. Boquel atribuie saltul unei dorințe care a apărut în Franța și în alte părți în timpul pandemiei de a diminua influența pe care lumea digitală o are asupra vieților oamenilor. „Mulți oameni din Franța s-au gândit că trebuie să se întoarcă la ceva foarte tactil, să facă ceva cu propriile mâini”, spune el. „A fost surprinzător să văd câți oameni de 40 și 45 de ani ne contactau pentru a se forma într-o profesie de bijutier.” O parte din misiunea lui Boquel constă în a informa despre locurile de muncă disponibile la LVMH și la cele 75 de mărci ale sale. El organizează ateliere la licee din Franța și SUA, de exemplu, pentru a prezenta tinerilor oportunitățile. „Oamenii nu cunosc nici 1% din aceste profesii”, spune Boquel. La LVMH își poți face carieră în 280 de domenii, spune el. Poți fi inclusiv caligraf pentru butoaiele de coniac Hennessy și artizan la Berluti care sculptează matrițe pentru pantofi cu cuțitul într-un bloc de lemn de carpen. Acești artizani netezesc apoi matrița cu o pilă, apoi cu șmirghel – un proces care, conform site-ului Berluti, subliniază „linia elegantă a pantofului”. O pereche de pantofi de marcă se vinde cu aproximativ 2.500 de dolari. Cea mai mare parte din grupul actual de cursanți ai LVMH se află în Franța, Italia și Elveția, iar compania se extinde în alte țări, inclusiv în SUA, unde intenționează să inițieze mai multe programe de ucenicie pe lângă cele două de la Tiffany. În timp ce ucenicia este o modalitate tradițională – și încă obișnuită – de a forma lucrătorii în țări precum Franța, Germania și Elveția, ea este mult mai puțin răspândită în SUA, spune Robert Lerman, care a cercetat ucenicia timp de trei decenii în calitate de asociat la Urban Institute, un think tank din Washington. Franța, sub președintele Emmanuel Macron, cheltuiește miliarde în fiecare an pentru a extinde cu succes stagiile de ucenicie, dar SUA investesc doar aproximativ 300 de milioane de dolari anual, spune Lerman. Majoritatea cursurilor de ucenicie din SUA se concentrează pe formarea muncitorilor în construcții, pe electricieni și instalatori. Dacă inițiativa LVMH are succes, „ar fi un exemplu grozav pentru alte firme din acea industrie”, spune el. „Este despre a învăța prin practică. Nu poți crea bijuterii doar stând într-o sală de clasă.” În Franța este relativ simplu să începi un program de ucenicie în comparație cu SUA. Costul pregătirii ucenicilor este finanțat printr-o taxă de ucenicie aplicată companiilor, iar salariile stagiarilor sunt plătite de angajator. Și există o mulțime de școli legate de industria modei, ceea ce face mai ușor pentru LVMH să înființeze programe de formare și să contacteze posibilii  ucenici. În SUA, însă, „a trebuit să construim ceva de la zero, inspirat de conceptul francez”, spune Boquel.