Cum se fac bani multi de pe urma oamenilor saraci

Actori ca Natalie Portman si Michael Douglas si-au imprumutat renumele acestei cauze. Muhammad Yunus, economistul care a facut pionierat in domeniu, imprumutandu-i pe saracii Bangladesului, a castigat in 2006 un premiu Nobel pentru asta. Ideea de microcreditare chiar a avut un an dedicat ei de catre ONU, in 2005.

Dar fenomenul a devenit atat de popular, incat unii dintre cei mai mari sustinatori isi frang acum mainile vazand la ce s-a ajuns. Atrase de perspectiva unor profituri grase chiar si de la cele mai mici imprumuturi, o cohorta de banci si institutii financiare domina acum peisajul, unele percepand dobanzi care trec de 100% de la clientii cei mai saraci.
“Noi am creat microcreditele ca sa luptam cu rechinii creditelor, nu ca sa incurajam noi rechini ai creditelor”, a spus recent Yunus in fata unor oficiali financiari adunati la o conferinta a Natiunilor Unite.

“Microcreditul ar trebui privit ca o posibilitate de a ajuta oamenii sa scape de saracie intr-un mod specific mediului de business, si nu ca pe o oportunitate de a face bani pe seama celor saraci.” Disputa cu privire la pastrarea nimbului de sfintenie al microcreditelor se duce pe cat de mult profit si cat de mare poate fi o dobanda ca sa poata fi acceptate si de unde incepe exploatarea. Dobanzile variaza mult pe cuprinsul globului, dar cele care atrag mai mult atentia tind sa apara in tari ca Nigeria si Mexic, unde cererea pentru microcredite de la un mare numar de clienti nu poate fi satisfacuta de institutiile existente in piata.

Spre deosebire de cam toate paginile web care trambiteaza victoriile institutiilor de microcreditare din toata lumea, pagina creditorului mexican Te Creemos (“Noi te credem”) nu are nicio singura marturie a unui client satisfacut – nicio femeie zambitoare care sa spuna cum a obtinut primii bani din afacerea de producere a sapunului inceputa in bucataria proprie, spre exemplu.

Te Creemos are unele dintre cele mai mari dobanzi si comisioane din lumea microcreditelor, spun analistii, ajungand la o dobanda anuala medie de 125%. De altfel, media dobanzilor in Mexic este de 70%, comparativ cu o dobanda medie la nivel mondial de 37%, spun analistii. Institutiile mexicane de microcreditare percep dobanzi atat de mari pentru ca pur si simplu pot, spune Emmanuelle Javoy, director la Planet Rating, o companie independenta din Paris care evalueaza microcreditele.

“Ar putea sa fie mai umani; ar putea sa fie mult mai umani”, afirma ea. “Daca cei foarte mari, cu marjele cele mai generoase, nu dau un altfel de impuls, atunci toata piata face cum fac si ei.” Manuel Ramírez, director de risc si control intern la Te Creemos, a declarat initial prin telefon din Mexico City ca e vorba despre unele “neintelegeri” nespecificate in legatura cu cifrele si a cerut mai mult timp ca sa-si clarifice pozitia, dar apoi nu a mai raspuns la apeluri. La baza problemei sta dilema daca microcreditele chiar scot oamenii din saracie, asa cum sustin atat de des cei ce le promoveaza.