Cum se desfășoară o călătorie în Grecia în vremuri de pandemie?

În alți ani, călătoriile mele începeau în momentul în care ajungeam la poarta de îmbarcare și îmi pregăteam biletul și pașaportul pentru control. Nu dădeam prea multă atenție drumului până la aeroport, celorlalți pasageri sau cozilor de la punctele de check-in. Anul acesta însă lucrurile stau diferit. Până și pregătirea bagajului a fost neobișnuită. Punga cu lichide a fost supraîncărcată de sticle cu dezinfectant și spirt, iar buzunarele genții, ticsite cu măști și șervețele dezinfectante.

După două concedii anulate și o lungă perioadă de călătorit doar cu mașina, am ajuns pentru prima dată anul acesta în aeroportul Henri Coandă pentru a pleca într-o deplasare cu presa spre Grecia, unde am mers pentru a lua pulsul turismului și a vedea ce măsuri de siguranță sunt aplicate la fața locului în vremuri de pandemie.

Ziua plecării a fost joi, într-o dimineață cu trafic nu foarte aglomerat. Am ajuns la aeroport cu 3 ore înainte ca avionul nostru să decoleze, deoarece în prezent pentru a ajunge de la intrare la poarta de îmbarcare există o serie nouă de proceduri. Dacă plecați încărcați de bagaje, trebuie să țineți cont că, mai nou, mașinilor, fie personale, fie taxiuri sau alte servicii de ride-sharing, nu le mai este permis accesul chiar în fața intrărilor de la secțiunea Plecări, ci va trebui să coborâți la o distanță de circa 100 de metri și să parcurgeți pe jos drumul până la pavilioanele de triaj, în număr de patru (pavilioanele A, B, C și D), aplasate în fața intrării aeroportului. De altfel, aici am avut cel mai mult de așteptat – în jur de 20 minute până am fost strigați.

Se permite accesul simultan unui număr de maximum zece persoane, care pot intra în incinta aeroportului după ce li se măsoară temperatura de către un angajat. Dacă afară o parte dintre călători nu își puseseră încă mască, în interior toată lumea o poartă, cu foarte rare excepții. La ghișeele de check-in există, din 1,5 metri în 1,5 metri, marcaje roșii pe podea, care indică distanța de siguranță dintre călători, deși în cazul grupurilor sau al familiilor mai numeroase nu este respectată întocmai. Sunt, de asemenea, și mai multe puncte de self check-in, care nu erau folosite însă de nimeni. O dată la câteva minute, se aude în boxe un mesaj prin care călătorii sunt rugați să păstreze distanța de un metru și jumătate față de celelalte persoane.

De punctul de securitate și de cel de control al actelor am trecut imediat, urmând să străbat zona de dutty-free. Lucrurile stau acum diferit în magazinele de cosmetice, unde înainte de pandemie puteai să testezi fără probleme creme, produse de make-up sau parfumuri. Una dintre angajate mi-a spus că în prezent sticlele de parfum sunt dezinfectate o dată la două ore, produsele precum rujurile lichide, mascara sau fondurile de ten pot fi testate doar cu ajutorul consultantelor din magazin, care le vor oferi clienților periuțe sau spatule de unică folosință, iar rujurile solide pot fi testate pe piele (nu direct pe buze) doar pe propria răspundere. Spațiul de fumat și zonele de luat masa sunt închise, însă restaurantele funcționează în regim take-away, iar tonomate cu snackuri și băuturi găsiți în continuare la tot pasul.

Am urcat în avion cu masca pe față și ceva emoții. La intrare ne-au întâmpinat două însoțitoare de zbor pe care, în alt loc, le-aș fi confundat cu doi patiseri sau cofetari: „blindate” din cap până-n picioare cu combinezoane albastre, bonete și măști. Călătorii aveau la rândul lor măști, lucru de altfel obligatoriu. Nu au purtat-o toți corespunzător, însă acestora li s-a atras atenția de către însoțitorii de zbor. În prezent, deși este o companie de linie, pe cursele Tarom veți primi doar o sticlă de apă sigilată, însoțită de un șervețel dezinfectant. S-au înlocuit așadar băuturile servite în pahare sau căni, dintr-o singură sticlă. Față de forfota obișnuită, printre pasageri a fost multă liniște, dar la aterizare nu au lipsit obișnuitele ropote de aplauze, de care, în timpul autoizolării la domiciliu, aproape că îmi era dor.

Zborul care ne-a adus în Creta, pe aeroportul din Chania, a fost una dintre primele curse charter ale agenției de turism Cocktail Holidays de anul acesta, Grecia fiind în prezent singura destinație pe care compania operează, ca urmare a restricțiilor aplicate în dreptul altor țări, fie din partea statului român, de pildă obligativitatea ca turiștii întorși din Turcia să rămână 14 zile în carantină, fie din partea altor state incluse în oferta touroperatorului, dar și din pricina scăderii majore a numărului de turiști, pe fondul răspândirii pandemiei de COVID-19.

Astfel, dacă într-o perioadă obișnuită compania opera săptămânal, în Grecia, în jur de 12-13 zboruri, cu un total de circa 2.300 de turiști, acum are doar cinci curse, cu un număr de aproximativ 600-650 de turiști, potrivit lui Dan Goicea, CEO și fondator al agenției. Una dintre măsurile luate de companie pentru a impulsiona revenirea turiștilor a fost introducerea în polițele de asigurare incluse în pachetele sejururilor a unei prevederi suplimentare, prin care este acoperită și situația îmbolnăvirii cu virusul SARS-CoV-2 ori plasarea în carantină în România din cauza suspiciunii de îmbolnăvire, caz în care turistul poate anula călătoria și poate primi banii înapoi.

Potrivit reprezentanților companiei, măsura se aplică și în cazul în care soțul, soția sau o rudă de gradul I, care nu însoțește clientul companiei în călătorie, se îmbolnăvește de COVID-19 și necesită internarea la terapie intensivă ori „viața îi este pusă în pericol”, iar turiștii care au achiziționat un sejur prin intermediul agenției și au plecat deja în vacanță trebuie să se întoarcă acasă. De asemenea, în situația în care asiguratul se îmbolnăvește în timp ce se află în concediu, cheltuielile medicale vor fi suportate prin intermediul „protecției medicale, conform asigurării medicale internaționale incluse în pachetul achiziționat”. Măsura se aplică și celor care au încheiat o poliță de asigurare pentru un sejur înainte de anunțul includerii noului produs, dar exclude situațiile precum „alertele de călătorie, teama de a călători sau neglijența gravă”.
Ajunși la destinație, după un zbor de circa o oră și jumătate, am intrat în aeroport, unde am fost opriți pentru a ni se verifica codul QR primit pe e-mail cu o seară înainte, în urma unei declarații obligatorii care se completează cu minimum
24 de ore înainte de decolare și în care vi se cere să precizați data plecării/întoarcerii, destinația, adresa la care veți fi cazați și alte date personale. De acolo am trecut printr-un punct de triaj, unde s-au efectuat pentru toți pasagerii, cu două excepții, teste de coronavirus. Procedura este simplă și rapidă: ți se cere numele, care este notat pe o etichetă lipită ulterior pe o eprubetă înmânată unui alt angajat și ești direcționat spre un separeu unde ți se recoltează proba cu un băț asemănător scobitorilor de urechi. La final ți se spune să rămâi în ziua respectivă la hotel, urmând ca în maximum 24 de ore să fii contactat doar în cazul în care testul a ieșit pozitiv. În caz contrar îți poți continua liniștit sejurul. La momentul scrierii articolului, călătorii care sosesc în Grecia pe cale aeriană nu trebuie să aibă un test de coronavirus efectuat, însă cei care ajung pe cale terestră sunt obligați să prezinte dovada efecturării testului COVID cu maximum 72 de ore înainte.
Prima stațiune în care am fost cazați a fost Almiryda, situată la aproximativ 20 de minute de Chania, una dintre cele patru mari provincii ale Cretei. În camerele din complexul la care am fost cazați aici am găsit telecomenzile televizorului și ale aparatului de aer condiționat învelite în folii de plastic, iar restaurantul hotelului dispunea, în dreptul bufetului suedez, de panouri de plexiglas, dincolo de care accesul era permis doar angajaților, care purtau mănuși și măști și îți explicau de la distanță în ce constă fiecare fel de mâncare. Dacă doreai aprovizionarea farfuriei, primeai una curată, nu puteai merge cu cea din care serviseși deja masa. Plaja din apropierea complexului era liberă, doar o mică parte dintre șezlonguri fiind ocupate. La fel de goale erau și tavernele din stațiune, care își așteptau puținii clienți de anul acesta cu prețuri mici și muzică bună, fie în acorduri de bouzouki, fie cântată de valurile mării.
În cazul unui al doilea hotel la care am stat, lucrurile se desfășurau la fel – în piscină era permis accesul unui număr limitat de persoane simultan, personalul poartă măști și mănuși, iar curățenia în cameră se face, de la o zi la alta, la cerere.
A doua zi după sosirea în Creta am avut un interviu cu Kyriakos Kotsologu, comisar pentru turism al regiunii Creta. De la el am aflat că pe toată insula există trei hoteluri COVID, două în Heraklion și unul în Chania, unde nu există un spital COVID, însă există secții speciale, inclusiv una de nașteri, pentru mamele infectate cu SARS-CoV-2. Pe tot teritoriul Cretei există 320 de paturi pentru primirea persoanelor cu COVID, la care se mai adaugă alte 120 de paturi pentru terapie intensivă. Strict la nivelul provinciei Chania sunt 80 de paturi pentru primirea persoanelor infectate cu coronavirus, alături de alte 30 de paturi pentru terapie intensivă. „Dacă o persoană nu se simte bine, dar în urma testării rezultatul este negativ, își va continua vacanța. Dacă are simptome ușoare și medii este transportat la spital, unde va sta în unul dintre cele 80 de paturi în care va primi îngrijirile necesare.”
În Creta se efectuează aproape 1.200 de teste pe zi, fiecare test costând autoritățile 100 de euro. Astfel, doar pentru teste sunt cheltuiți zilnic 120.000 de euro, iar până la sfârșitul sezonului autoritățile cretane se așteaptă să ajungă la cheltuieli totale, doar pentru teste, de circa 15 milioane de euro. În ceea ce privește persoanele infectate cu coronavirus, cheltuielile pentru tratarea bolnavilor care nu sunt la terapie intensivă se ridică la 120 de euro. „Sunt găzduiți, hrăniți, controlați de medici.” Până la data interviului (10 iulie) în Creta fuseseră înregistrate doar 19 cazuri de coronavirus, la o populație de circa 650.000 de persoane, necalculând și turiștii, ce-i drept mult mai puțini decât în alte sezoane. 
În anii precedenți, Creta înregistra peste 5 milioane de turiști, dintre care 300.000 erau români, și un număr de 50 de milioane de înnoptări, calculate la un sejur mediu de zece zile pe insulă. Anul acesta însă există trei scenarii posibile, dar niciunul nu este foarte optimist: primul vizează atingerea unui nivel de 30% din totalul de turiști primiți în alți ani, un altul, sub 30%, iar în cel mai bun scenariu autoritățile cretane estimează că vor înregistra o maximă de 40% din volumul altor ani. „Dacă ar fi 40%, am fi chiar mulțumiți”, spune Kotsologu. Scăderea este dramatică, deoarece jumătate (circa 3,2 miliarde de euro) din veniturile anuale ale Cretei, care acoperă 15% din încasările totale din turism ale Greciei, se bazează pe industria turismului, 10% din încasări fiind reinvestite. Anul acesta însă pierderile vor ajunge la aproximativ 2 miliarde de euro. Potrivit lui Kotsologu, 2020 va fi un an de consolidare, cu lucrări de amenajare, de pregătire a terenului pentru anul următor, când speră să ajungă la capacitatea normală, dacă va fi găsit un vaccin care să stopeze răspândirea pandemiei. În ceea ce privește angajații din turism, de la un număr obișnuit de aproximativ 100.000 de persoane, industria funcționează acum cu doar 30% dintre angajați, iar cei care nu lucrează primesc în prezent un ajutor de stat lunar de 500 de euro până la sfârșitul lunii septembrie. Mulți dintre angajații care lucrează în industria turismului au însă și mici producții proprii care le mai amortizează pierderile – ulei, măsline, portocale. Hotelurile sunt deschise tot în procent de 30% și au reguli stricte de funcționare. De pildă, dacă nu au medic specializat pe COVID-19, amenda ajunge la 4.000 de euro. Pentru persoanele fizice, deopotrivă cetățeni și turiști, care nu poartă mască în spații închise, cum ar fi magazine sau autobuze, amenda este de 150 de euro. La taverne nu am văzut personalul fără mască, dar am observat că în magazinele de suveniruri sau diverse buticuri unii vânzători nu o purtau sau o puneau când intra un client. Dar existau numeroase alte locuri în care regulile erau respectate ca la carte. În privința prețurilor, Kotsologu spune că acestea au rămas cam ca anul trecut. „Sunt prețuri logice, corecte.”
În opinia sa, pandemia  de COVID-19 nu a atras după sine doar o criză sanitară și economică, ci și una socială, fiecare influențând-o pe cealaltă și apărând astfel riscul unei rupturi între oameni. „Pe vremuri, dacă treceai pe lângă cineva, zâmbeai, te salutai cu acea persoană. Acum lumea se înstrăinează. Ni se vor schimba obiceiurile și modul de a reacționa. Unul dintre principiile de bază ale ospitalității grecești e ca aceasta să fie izvorâtă din suflet. Nu vrem să se altereze acest lucru. Dacă coronavirusul va reuși să distrugă asta, Creta își va pierde unul dintre principiile sale de bază, după care a funcționat de-a lungul timpului.”
Mesajul său pentru români este să profite de aceste momente, când există atât de puțini turiști pe insulă. „Veți cunoaște o altă Creta, în alt fel, iar faptul că nu este multă lume vă va crea o altfel de senzație.”
Într-adevăr, deși probabil că mulți cunoașteți deja insula Creta, marele plus al acestori vremuri este aerul relaxant pe care vi-l va oferi, faptul că nu va trebui să vă înghesuiți și să dați din coate pe străduțele din fosta cetate venețiană Chania, să așteptați înfometați după nenumărate comenzi la taverne sau să împărțiți spectaculoasele plaje Balos și Elafonissi cu alte mii de turiști. Obligatoriu trebuie pusă pe lista de obiective plaja Preveli, mărginită de o pădure exotică de palmieri, spre care veți avea o priveliște captivantă dacă vă veți încumeta să urcați treptele abrupte până la punctul de belvedere. Ca și pe plajele Balos și Elafonissi, la Preveli se ajunge cu feribotul, însă spre deosebire de primele două, aici veți găsi o terasă și veți avea și opțiunea de a veni cu autocarul sau cu mașina, luând însă în considerare drumul dus-întors până la plajă, destul de anevoios. Aceste trei plaje sunt însă doar un exemplu din numeroasele obiective pe care Creta le pune la dispoziția turiștilor.

INSULA FĂRĂ CORONAVIRUS
De aici am plecat spre Santorini, una dintre cele mai luxoase insule elene, care anul acesta se mândrește și cu faptul că nu a înregistrat niciun caz de coronavirus. Dacă în Creta mai vedeai, din loc în loc, o încălcare a măsurilor de protecție impuse de autorități, în Santorini am avut senzația că locuitorii au primit o educație spartană. Încă de la îmbarcarea pe feribot am fost uimită de strictețea cu care am fost controlați atât la urcare, când ni s-a măsurat temperatura și ni s-au verificat declarațiile pe propria răspundere, completate în prealabil, în care sunt prezentate o serie de scenarii legate de posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu coronavirus și care trebuie bifate corespunzător, cât și în timpul călătoriei, când personalul a patrulat în permanență pentru a verifica dacă și purtăm masca corespunzător. În boxe sunt oferite instrucțiuni legate de protecția împotriva coronavirusului, mesajele fiind însoțite totodată și de video-uri informative pe ecranele disponibile. Vasul funcționează acum la jumătate din capacitate, deoarece unul din două scaune este marcat cu o bandă prin care e indicată interdicția de a te așeza. Drumul din portul Heraklion, de unde ne-am îmbarcat, spre Santorini durează în jur de două ore și un sfert pe sens și are un cost de aproximativ 70 de euro/ sens.
Ajunși la destinație, am urcat în autocar pentru transfer, care nu a plecat însă de pe loc până nu ne-am pus toți măștile corespunzător. De asemenea, deși legea permite accesul unui număr de șase persoane la aceeași masă, unele restaurante locale impun turiștilor să servească masa doar în număr de patru, iar mesele sunt distanțate corespunzător. În plus, la unele terase sunt folosite în loc de oliviere sticle în miniatură, de unică folosință, cu ulei și oțet, iar mesele sunt acoperite cu șervete de hârtie, pentru o singură utilizare. Iar la obiectivele   turistice, cum ar fi cramele, personalul poartă, de asemenea, viziere sau măști și mănuși. A doua zi aveam să aflu și motivul exigenței tuturor: 95% din veniturile insulei vulcanice provin din turism și transporturi, insula acoperind cu aceste două industrii 3% din PIB-ul total al Greciei. Antonis Sigalas, primarul insulei, spune că într-un an obișnuit ajungeau în Santorini în jur de 3 milioane de turiști, din care o treime veniți de pe vasele de croazieră, în tranzit, media înnoptărilor fiind de 2-3 nopți, iar principalele naționalități: asiaticii și americanii, urmați de turiștii europeni din Marea Britanie, Germania, Italia, Franța și Spania. Anul acesta însă croazierele au fost interzise, iar așteptările sale sunt ca numărul vizitatorilor să scadă la circa 500.000 de turiști, care, spune el, vor opta însă pentru un sejur mai lung, de circa șapte nopți, astfel că „veniturile nu vor înregistra o scădere foarte mare“. Anul acesta, numărul angajaților din turism din Santorini a scăzut la jumătate, de la 24.000 la circa 12.000.
În prezent, insula este vizitată de aproximativ 1.500 de turiști, din care circa 10% sunt și testați. În cazul în care vor fi înregistrate cazuri, autoritățile au pregătite un spital local și un hotel destinat pacienților infectați. Prin prisma numărului mic de turiști aflați în prezent pe insulă, Sigalas spune că este un moment propice pentru a o vizita pe îndelete. „Nu am înregistrat niciun caz de coronavirus. (…) Este o ocazie unică să vă bucurați de o insulă frumoasă în liniște și în siguranță, pentru că până acum a fost foarte aglomerat.“ Într-adevăr, după cum mi-a spus și reprezentantul unei agenții de turism locale, în general Santorini e atât de aglomerată încât abia ai loc să intri pe insulă. Acum poți să o admiri în liniște – fie că decizi să pornești la pas pentru a vizita celebrele Oia și Fira sau alte sate în care arhitectura caselor albe cu acoperișurile în nuanțe intense de albastru îți va fura privirile și îți va încărca memoria telefonului, sau că alegi o degustare de vin în cea mai veche cramă industrială de pe insulă, urmată, la finalul zilei, de un apus spectaculos cu priveliște spre vulcanul încă activ, înconjurat de apele Mării Egee.
De asemenea, deși nu veți găsi nisip fin și apă în nuanțe de smarald, plajele din Santorini alcătuiesc în schimb peisaje dramatice – cum este, de pildă, Plaja Roșie, întinsă la baza unui perete stâncos de culoare stacojie. Plajele cu nisip negru, întâlnite în majoritatea stațiunilor de pe insulă, au la rândul lor un aer exotic și te gonesc spre mare din cauza temperaturilor ridicate care îți ard tălpile.
O altă experiență pe care o puteți încerca este urcarea cu telecabina din port spre Fira sau, pentru o notă tradițională, cu catârul, fiecare având un cost de 6 euro. Listei i se poate adăuga și o zi de cumpărături, deoarece Santorini abundă în buticuri pline de produse hand-made sau suveniruri pentru toate gusturile. Prețurile sunt foarte diferite în funcție de stațiune. Dacă în Oia, renumită pentru celebritățile și miliardarii pe care îi găzduiește în fiecare an, acestea sunt mai piperate, în stațiunea Perisa, de pildă, veți întâlni prețuri mult mai accesibile.
În ceea ce privește numărul de hoteluri deschise, în momentul de față în Santorini funcționează doar circa 50-60% dintre unitățile hoteliere, dar Sigalas estimează o creștere de până la 80% în luna august, cu un grad de ocupare de 70%. El spune că pe insulă măsurile de siguranță la unitățile de cazare sunt mai ușor de respectat deoarece majoritatea unităților de cazare au un singur etaj, nefiind structurate pe mai multe niveluri, cu sute de camere, ca în alte destinații. Hotelul Imperial Med Resort & Spa, la care am fost cazați, era structurat după acest model – fiecare oaspete era cazat într-o căsuță individuală, iar pentru a respecta rigorile locului, înainte de a intra în zona de servire a mesei ți se cerea să îți dezinfectezi mâinile, urmând ca mai apoi să îți aștepți rândul la o distanță de siguranță, marcată pe podea.
În prezent, spre insula Santorini se poate ajunge fără escale, pe cale aeriană, prin cursele charter ale agenției de turism Cocktail Holidays, operate de Tarom. Compania Wizz Air va opera, de asemenea, curse spre insulă începând cu luna august, iar pe cale maritimă există opțiunea folosirii feribotului dinspre alte insule.
Întoarcerea în București a fost oarecum diferită – în aeroportul din Chania am fost lăsați să ne îmbarcăm fără să ni se mai măsoare temperatura, iar aeroportul Otopeni a fost mai aglomerat decât la plecare, unii călători uitând cu desăvârșire să respecte distanțarea socială în dreptul benzilor de ridicare a bagajelor de cală sau pe culoare. Însă aceste aspecte nu merită probabil să vă răpească plăcerea de a călători. Dacă vă faceți curaj să urcați în avion, nu uitați să respectați întocmai măsurile de siguranță sanitară și nu numai. Iar gelul și șervețelele dezinfectante, spirtul și măștile de protecție sunt de nelipsit din bagaj. Concedii însorite!