Cum se apără acum România comparativ cu 2008 în fața turbulențelor financiare internaționale

România a fost îngenuncheată în 2008 de nivelul ridicat al datoriei externe pe termen scurt în condițiile în care piețele financiare au considerat că rezervele valutare sunt insuficiente în eventualitatea unei retrageri bruște a liniilor de finanțare externe pe termen scurt, cu scadența mai mică de 12 luni. Atunci îndatorarea externă a sectorului privat, în principal a băncilor, a dus la creșterea datoriei externe a României, și nu îndatorarea sectorului public.

♦ De asemenea, raportul între datoria externă totală și rezervele valutare este acum 2,9, tot la fel ca în septembrie 2008 ♦ Slăbiciunea rezervei valutare relativ la datorie și deficitul de cont curent înalt au aruncat acum 15 ani România în vârtejul crizei financiare și al agențiilor de rating în condițiile în care atunci datoria publică era foarte redusă, reprezentând 15% din PIB, în timp ce acum trece de 50% din PIB, ceea ce suplimentează presiunea.

România a fost îngenuncheată în 2008 de nivelul ridicat al datoriei externe pe termen scurt în condițiile în care piețele financiare au considerat că rezervele valutare sunt insuficiente în eventualitatea unei retrageri bruște a liniilor de finanțare externe pe termen scurt, cu scadența mai mică de 12 luni. Atunci îndatorarea externă a sectorului privat, în principal a băncilor, a dus la creșterea datoriei externe a României, și nu îndatorarea sectorului public.

Practic, în toamna anului 2008, datoria externă pe termen scurt reprezenta în jur de 80% din rezervele valutare, moment în care analiștii străini avertizau că BNR ar risca să își epuizeze întreaga rezervă dacă ar încerca să acopere ieșirile de valută, dacă se sistau finanțările străine. Acest scenariu a speriat investitorii, care s-au retras din România, în timp ce speculatorii au pariat pe o depreciere abruptă a leului. BNR nu calculase până atunci datoria externă pe termen scurt în comunicatele sale privind balanța de plăți și datoria externă și numai criza financiară a făcut ca din 2009 să raporteze acest indicator. Creșterea datoriei externe pe termen scurt pare să fi trecut neobservată de BNR în anii de boom de dinainte de 2008. Banca Națională urmărea pe atunci adecvarea rezervei valutare doar în funcție de acoperirea în luni de import, un raport care se afla la un nivel  confortabil, după cum reiese din comunicatele publice ale BNR.

În aceste condiții, rezerva valutară a rămas relativ subdimensionată față de o datorie pe termen scurt umflată relativ brusc.

Slăbiciunea rezervei valutare relativ la datorie și deficitul de cont curent înalt au aruncat acum 15 ani România în vârtejul crizei financiare și a agențiilor de rating în condițiile în care atunci datoria publică era foarte redusă, reprezentând mai puțin de 20% din PIB, în timp ce acum trece de 50% din PIB, punând o presiune suplimentară.

Creșterea rapidă și consistentă a datoriei externe din ultimii ani și deficitele mari, fiscale și de cont curent, sunt vulnerabilități serioase care riscă să aducă din nou România în vizorul piețelor valutare internaționale în cazul în care se intensifică turbulențele externe.

Analizând evoluția cifrelor din ultimii 15 ani observăm că datoria externă totală a României este mai mult decât dublă față de nivelul din 2008, apropiindu-se în luna iulie 2023 de 160 mld. euro. Accelerarea datoriei externe totale din ultima perioadă este o problemă în condițiile în care mai mare și  față de exporturi, care reprezintă o sursă de venituri în valută. Iar comparativ cu rezervele valutare, datoria externă totală este triplă.

Un alt indicator important este și datoria externă totală pe termen scurt, principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi în criza economică precedentă, la sfârșitul anului 2008, și care reprezintă împrumuturile luate din străinătate de către stat, bănci și companiile private și care trebuie returnate în 12 luni. Dar este important și raportul dintre această datorie și rezervele valutare ale BNR.

Datoria externă pe termen scurt ñ cea mai periculoasă în contextul instabilității piețelor financiare externe – s-a dublat în ultimii 15 ani, apropiindu-se de 44 mld. euro. Totodată, și rezervele valutare la BNR au ajuns la un nivel de două ori mai mare față de 2008, urcând la 54 mld. euro în iulie 2023.

Dar, matematic, după saltul rapid din ultimii ani datoria externă pe termen scurt a ajuns să reprezintă 80% din rezervele valutare la BNR, de 54 mld. euro. Ponderea a crescut vizibil față de nivelul de 53% din 2010, de exemplu, deși între timp și BNR și-a majorat rezerva valutară.

BNR susține că gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 31 iulie 2023 a fost de 95,7% comparativ cu 80,2% la 31 decembrie 2022. Acest indicator se determină ca raport între rezervele valutare la BNR și datoria externă pe termen scurt calculată la valoarea reziduală (soldul datoriei externe pe termen scurt la care se adaugă plățile de rate de capital aferente datoriei externe pe termen lung scadente “n următoarele 12 luni), potrivit BNR.

Gradul de acoperire a importurilor de bunuri și servicii la 31 iulie 2023 a fost de 5,1 luni, în comparație cu 4,4 luni la 31 decembrie 2022, conform băncii centrale. Comparativ, la finalul anului 2008, gradul de acoperire a rezervei valutare în luni de importuri era de 5,7 luni. Gradul de acoperire a rezervei “n luni de importuri se calculează ca raport “ntre rezervele internaționale ale BNR (valută Ă aur) la sfârșitul perioadei și importul mediu lunar de bunuri și servicii din perioada respectivă.

În 2008, analiștii străini subliniau că o bună parte din rezerva BNR este reprezentată de rezervele minime obligatorii în valută ale băncilor comerciale – sume care de fapt nu îi aparțineau – pentru a arăta că există limitări în capacitatea de intervenție a băncii centrale. În ultimii ani, banca centrală a restituit băncilor comerciale mare parte din rezervele minime obigatorii.