Cum schimbă companiile din România viitorul prin inovație și sustenabilitate? Cum pot fi inițiativele de CSR implementate în organizațiile din România?

BUSINESS Magazin a organizat recent evenimentul care celebrează inovația și, de anul acesta și responsabilitatea socială – două repere esențiale pentru orice societate care dorește să prospere într-un viitor incert și dinamic. Când schimbările sunt prea rapide, iar oamenii se simt dezorientați, tendința naturală este să căutăm siguranță în extreme – fie în idei radicale, fie în decizii bazate pe frică, nu pe viziune. Această polarizare nu afectează doar alegerile politice, ci și comportamentele economice și sociale. De aceea, companiile care inovează și adoptă inițiative de responsabilitate socială joacă un rol esențial în contracararea acestui fenomen. Ele creează punți, oferă soluții care inspiră încredere și demonstrează că schimbarea poate fi gestionată responsabil. 

În cadrul acestui eveniment, ne-am axat pe două direcții – în primul panel, am vorbit despre cum putem folosi inovația pentru a construi un viitor sustenabil, adaptat la complexitatea acestor vremuri.

În al doilea panel, ne-am concentrat pe responsabilitatea socială – nu doar ca pe o datorie morală, ci și ca pe un antidot la polarizare, prin proiecte care unesc comunități și creează stabilitate.

Discuțiile din cadrul panelului dedicat inițiativelor de CSR au scos la lumină viziuni și inițiative din diverse industrii – de la tehnologie și infrastructură la educație și sănătate. Speakerii din panel au prezentat nu doar idei inovatoare, ci și acțiuni concrete care definesc noțiunea de sustenabilitate aplicată: calcularea amprentei de carbon, implicarea angajaților în voluntariat, reciclarea creativă și sprijinirea celor mai vulnerabili dintre noi.

BM: Ce înseamnă lider sustenabil în contextul economic actual și care crezi că sunt tendințele pe care le vedem pe piața din România?

Corina Constantin: Cred că sunt mai multe paliere aici. Primul palier este de a înțelege cadrul de reglementare, ce anume reglementează sustenabilitatea în prezent. În total sunt cam 300 de pagini și cu multe acte adiționale de studiat. Deci în principal este despre a înțelege cadrul de reglementare pentru sustenabilitate și ce devine obligatoriu, apoi a înțelege la nivelul companiei cum ne putem pregăti pentru raportare, în ce val de raportare intrăm. Un alt palier este al incorporării strategiei de sustenabilitate (privitoare la mediu, social și guvernanță) în cea de business. Pe următorul palier stau discuțiile de integrare a riscurilor care țin de mediu social și guvernanță în matricea de riscuri a companiei, riscuri și oportunități. 

Și poate cel mai complex aspect este a modifica modelul de business în așa fel încât să poată captura aceste modificări și tot ce ține de concentrarea pe reducere amprentei de carbon. Intențiile se translatează în anumite proiecte, iar odată cu aceste proiecte intervine și partea de asumare a unor bugete de investiții. Am văzut deja destul de multe companii care au declarat că vor să fie net zero în 2050 fără să-și fi calculat amprenta de carbon. Or, în momentul în care au calculat amprenta de carbon au văzut că s-ar putea să aibă o mică problemă în ceea ce privește bugetele de investiții ca să ajungi de la stadiul actual la net zero în 2050 înseamnă un buget de investiții asumat, înseamnă un impact pe modelul operațional al companiei, înseamnă poate un set de competențe care nu se găsesc în companie și atunci ar trebui să-ți fie modificate și procesele de business, procesele de recrutare, stabilire a unui responsabil în zona de sustenabilitate și, nu în ultimul rând, chiar legarea remunerației membrilor din boardul și conducerea companiei de implementarea cu succes a unor programe de sustenabilitate.

BM: Voi ați vorbit cu 100 cele mai mari companii din România, dar ce se întâmplă la nivelul pieței? 

Corina Constantin: Cele mai multe dintre aceste companii intră în valul unu de raportare, respectiv vor întocmi primul raport de sustenabilitate în 2025. Pentru 2024 a fost un proces amplu de pregătire. Foarte multe dintre ele, spre bucuria noastră, au acționat proactiv. S-au pregătit pe un interval de șase-nouă luni. Este un proces destul de amplu. Doar pentru analiza de dublă materialitate, noi recomandăm un interval de timp de pregătire de două luni. Primul pas în această analiză de dublă materialitate este consultarea părților interesate, chestionarea unui eșantion reprezentativ de clienți, furnizori, angajați, instituții financiare, bănci, autorități de reglementare. Cu aceste date mergem pasul următor, în care în cadrul echipelor de management din cadrul companiilor se analizează riscurile, oportunitățile, impacturile pe care poate să le aibă compania asupra mediului societății și invers, impacturile și riscurile care vin din exterior către compania. 

„Am văzut deja destul de multe companii care au declarat că vor să fie net zero în 2050 fără să-și fi calculat amprenta de carbon. Or, în momentul în care au calculat amprenta de carbon au văzut că s-ar putea să aibă o mică problemă în ceea ce privește bugetele de investiții: ca să ajungi de la stadiul actual la net zero în 2050 înseamnă un buget de investiții asumat, înseamnă un impact pe modelul operațional al companiei, înseamnă poate un set de competențe care nu se găsesc în companie.” – Corina Constantin, Associate Partner, Energy, Sustainability and Climate Change, KPMG în România

BM: Și un antreprenor care, să zicem, are o firmă cu 20 de angajați, în ce măsură trebuie să se preocupe de subiectul acesta? 

Corina Constantin: Acest antreprenor cu 20 de angajați este norocos, pentru că nu va intra nici în primul și nici în valul doi de raportare dacă are doar 20 de angajați și nu are o cifră de afaceri mai mare de 8 milioane de euro și active de 4 milioane de euro. Dacă este o companie cu mai mult de 50 de angajați, cifră de afaceri mai mult de 8 milioane de euro și active mai mari de 4 milioane de euro va intra în valul doi de raportare, adică va raporta în 2026 pentru anul 2025 și recomandarea noastră este să decidă la ce nivel cunoaște cadrul de reglementare, cum se poate descurca pe cont propriu și care sunt punctele nevralgice în care ar fi bine să discute poate cu un consultant. 

BM: În sfera de CSR ce exemple puteți da de proiecte inițiate de colegi și care este procesul prin care o idee ajunge să se materializeze?

Alina Eftenoiu: Cred că în ultimele două luni sunt destul de multe. Anul acesta sunt cel puțin 10. Sunt peste 30 de evenimente anul acesta, cu o medie de peste trei pe lună. De pildă, avem o colegă care este board member într-o asociație și a vrut să facă un eveniment cu asociația respectivă, a strâns voluntari pentru eveniment. Ei vin către echipa de CSR să ne întrebe de proces. În esență, trebuie să vorbească cu cineva de la asociație, să aleagă o zi și un interval orar care să fie de minimum 2 ore, să vorbească la noi la sediu, să rezerve o sală și să decidă ce o să se întâmple la acel eveniment. Am avut eveniment de decorațiuni de Crăciun, un atelier de grădinărit unde s-a strâns destul de multă lume. O altă colegă plănuiește un eveniment pentru februarie, în ideea de prevenție a cancerului la sân. La un astfel de eveniment, de regulă, se strâng 50 de oameni. 

BM: O să ajungeți în momentul în care va trebui să faceți o selecție a ideilor și proiectelor propuse de colegi? 

Alina Eftenoiu: Cred că da, pentru că vin din ce în ce mai mulți oameni cu idei. Noi deja facem un fel de organizare, încercăm să nu avem două evenimente în aceași săptămână. Ar fi greu tocmai pentru a încuraja oamenii să voluntarieze săptămânal. Cu cât le facem mai des, cu atât engagementul scade, pentru că toți avem și job. Acum, pentru că este perioada sărbătorilor, încercăm să facem evenimente pentru copii, să organizăm târguri de Crăciun, să ajutăm bătrânii în perioada de la început de an, în martie facem evenimente de mărțișor și altele de Paște. Încercăm să nu facem foarte multe și să le împrăștiem de-a lungul anului.

BM: Ce înseamnă lider sustenabil, în contextul economic actual? 

Marius Opriș: E o vorbă foarte la modă și adevărată: America inovează, Asia face și Europa reglementează. Dar nouă ne trebuie acțiune. E o revoluție a sustenabilității și vine dintr-o nevoie, pur și simplu umanitatea piere dacă nu face ceva. Cum facem, care va fi viteza? Avem, printre altele, o simulare de business în care să le arătăm clienților ce se întâmplă cu afacerile lor în 10 ani. Suntem într-o fază pe care noi am denumit-o liniștea dinaintea furtunii. Multinaționale fac lucruri deja, dar nu știm cum să facem mai mult, care sunt pașii. Am primit de la cel puțin 20% dintre clienți, mari companii, pentru că suntem furnizori, întrebări despre sustenabilitate. Deocamdată doar le raportăm și noi, și ei. Ideea e: când trecem la acțiune și cum? În fața noastră este o superevoluție, ca revoluția industrială, aceasta legată de sustenabilitate. Va aduce foarte multă inovație, modele regenerative. Practic va trebui să regândim foarte multe din businessuri și, într-un orizont scurt, de câțiva ani, 4-5 ani, pentru că o să vină reglementările peste noi. Nouă ne trebuie acțiune și aceea nu există. 

„În fața noastră este o super evoluție, ca revoluția industrială, aceasta legată de sustenabilitate. Va aduce foarte multă inovație, modele regenerative. Practic va trebui să regândim foarte multe din business-uri și într-un orizont scurt, de câțiva ani, 4-5 ani, pentru că o să vină reglementările peste noi.” – Marius Opriș, partener, Ascendis

BM: Concret, ce pot face companiile pentru a reduce amprenta de carbon? 

Marius Opriș: Partea de customizare este foarte importantă. De exemplu, în simularea noastră îi expunem la câteva zeci de decizii pe care trebuie să le ia. Marea problemă cu sustenabilitatea este că nu se vede neapărat acum imediat efectul. Trebuie să te uiți pe termen mai lung și să încerci să balansezi profitul. Pentru că da, noi ne uităm și la asta, și din perspectiva asta, la echilibrul dintre profit, planetă și oameni. Balansăm termenul scurt cu termenul lung. De pildă, eMAG și-a calculat amprenta de carbon de acum cel puțin un an și face lucruri. O altă companie m-a impresionat – compania antreprenorială românească Rottaprint, face niște lucruri de care n-am mai auzit la nimeni. De pildă reciclarea absolută a tuturor deșeurilor, inclusiv a celor de acasă, vin oamenii cu ele și fac compost. Noi trebuie să punem lumină pe aceste exemple foarte interesante, care pot să inspire, pentru că sunt din zona de acțiune. OK, reglementăm, dar hai să și acționăm, hai să facem lucruri, să ne unim, să facem lucruri mai mari. O să vină într-adevăr și o să fie un corset pe care în 2-3 ani nimeni nu-l va mai putea evita. Ce am observat eu la antreprenorii români este că e deja se mișcă. Am avut o discuție de curând cu un băiat de 25 de ani care are o firmă foarte mică, doi-trei angajați, dar deja știa foarte multe despre sustenabilitate. De ce? Pentru că firma lui lucrează cu multinaționalele care i-au cerut niște lucruri și a început să înțeleagă cerințele. O altă perspectivă este că noi trebuie să ne uităm la oameni, planetă, dar și la profit. Ca să fie totul sustenabil cu adevărat, trebuie să facem profit. Și se poate face profit. În Europa nu ne putem distruge industriile. Adică trebuie să avem o abordare foarte pragmatică, am văzut că și Comisia Europeană și-a schimbat viziunea în ultimele șase luni. Un interes foarte mare pe tema sustenabilității vine din China, unde furnizorii sunt foarte interesați de legislația europeană. Cumva ei au trecut în zona acțiunii, deși n-au reglementări deloc. Sunt foarte interesați cum va evolua economia europeană, dar și cea americană. 

Corina Constantin: Marile companii din Europa calculează amprenta de carbon pe întregul lanț de valoare. Mulți furnizori sunt din China și le cer acestor companii să furnizeze amprenta de carbon. 

BM: Pentru că trebuie să existe acest balans între profit, oameni și planetă, puteți da un reper în ce privește nivelul de investiții al unei companii?

Corina Constantin: Depinde foarte mult de domeniul de activitate, de țintele pe care și le setează. Din acest motiv am dat acel exemplu atunci când declar că vrei să fii net zero, dar nu ai făcut analizele din spate, nici nu ai știut neapărat să dimensionezi nivelul de investiții care este necesar. Bineînțeles, sectoarele în care vor fi cele mai mari investiții sunt sectorul producerii de energie pe bază de cărbune și marii producători, sectorul metalurgic, ciment. Este vorba de investiții foarte mari și o parte din profitul actual trebuie reinvestit pentru a fi mai degrabă un jucător early adopter decât să decizi că vei acționa poate peste 5 ani, când poate amprenta ta de carbon este în continuare foarte mare, prețul certificatelor crește și atunci vei avea un impact semnificativ în profit. 

Pentru sectorul oil & gas sunt mai multe alternative de a ajunge la net zero. Este alternativa de a investi în producție de energie din resurse regenerabile, în biometan. În România sunt foarte puține investiții de genul acesta. Este o piață la început comparativ cu Polonia, o piață similară în care toate aceste deșeuri agricole și municipale se folosesc pentru a produce biogaz. În pasul următor, biometanul este o piață care poate fi adresată. Sunt desigur și o serie de riscuri de reglementare, de finanțare, dar până la urmă biometanul este gaz metan obținut din surse organice. 

BM: Am înțeles că pentru un birou sustenabil, o diferență de 5% este greu de digerat în momentul acesta. La ce ne putem aștepta pe viitor? 

Horațiu Didea: Pot să spun ce am făcut noi, o firmă românească cu cifră de afaceri în jur de 20 mil. euro, cu 60 de angajați. Am încercat să ne minizăm noi emisiile stând într-o clădire certificată, având toate iluminarea LED, folosim senzori pentru a reduce consumul, analizând absolut toate lucrurile mărunte – să nu folosim plastic, să bem apă de la robinet ar fi un început bun pentru toată lumea. Apoi am eficientizat operațiunile logistice, apoi ne-am uitat la supply chain. Dacă vrea cineva să-și facă o amenajare în care toate elementele să fie cu adevărat sustenabile, nu doar din pix, noi suntem una din puținele companii care pot oferi așa ceva, ne selectăm furnizorii pe criterii de sustenabilitate. Toate soluțiile acustice, decorative pe care le folosim în toate amenajările sunt toate fie făcute complet din materiale reciclate, fie sunt materiale care sunt biodegradabile. De fapt, puțini indivizi sunt cu adevărat preocupați de soarta planetei, pentru că vorbim de numere mari, de perioade foarte lungi de timp. De aceea, educația este importantă. Diferența va veni din faptul că materialele care sunt sustenabile și companiile care produc materiale sustenabile și care încorporează și o viziune de guvernanță și de responsabilitate socială vor produce soluții de mai bună calitate. În general, sustenabilitatea va fi asociată calității. Un exemplu simplu: un produs de foarte bună calitate poate fi folosit de două-trei ori mai mult mult în timp decât unul de proastă calitate. Deci, în principiu, sunt optimist, dacă nu ajungem în mlaștina istoriei după alegeri. Sunt convins că societatea va merge în direcția în care vom încerca să ne amenajăm spațiul în care trăim într-un mod plăcut.

Marius Opriș: Putem să avem companii care prosperă mult mai puternic, care au angajați mult mai motivați și care văd un sens în activitatea companiei, pentru că nu mai poți să atragi oameni tineri, de exemplu, dacă nu oferi un sens mai mare. Deja lumea e foarte atentă la lucrurile acestea și tinerii nu mai sunt dispuși să vină în companii care își bat joc de mediu, printre altele. 

Dar nu ne putem schimba afacerile peste noapte, ne trebuie ani, depinde și de industrii. Unele trebuie să se reformeze semnificativ, dar pentru altele e mai simplu și oricum toți trebuie să mergem în direcția asta. 

BM: În privința CSR, care este strategia adoptată de Adobe?

Alina Eftenoiu: Noi am început să facem prezentări pentru noii angajați și interni, în care le vorbim despre CSR. Avem și un eveniment cu internii, pentru că ei au o perioadă limitată, și este util ca aceia care rămân după această perioadă în Adobe să știe cum se implică compania. Fiecare angajat nou primește 100 dolari pe care poate să-i doneze la angajare. Pe lângă asta, noi donăm laptopurile folosite, pentru că o dată la 3-4 ani le schimbăm, la fel monitoarele și mobila. În privința sumelor donate, de regulă Adobe dublează sumele colectate în diverse proiecte, iar în această perioadă, de sărbători, chiar triplează donațiile. Pe tot anul trecut, bugetul de donații al companiei a fost în jur de 300.000 de euro, iar anul acesta va fi mai mult. 

„Noi am început să facem prezentări pentru noii angajați și interni, în care le vorbim despre CSR. Avem și un eveniment cu internii, pentru că ei au o perioadă limitată, și cei care rămân după această perioadă în Adobe să știe cum se implică compania. Fiecare angajat nou primește 100 dolari pe care poate să-i doneze la angajare. Pe lângă asta, noi donăm laptopurile folosite, pentru că o dată la 3-4 ani le schimbăm, la fel monitoarele și mobila.” – Alina Eftenoiu, co-lead pe Community Impact, Adobe Romania

BM: În ce privește viitorul, sunteți optimiști, rezervați sau pesimiști? 

Corina Constantin: Eu personal sunt foarte optimistă și am văzut din experiența practică, lucrând cu clienții din ultimii ani că este greu să înceapă procesul acesta de a înțelege cadrul de raportare, standardele, ce au de făcut, dar odată ce au început, îi văd foarte implicați și, spre surprinderea mea, la companii deținute majoritar de stat sunt grupuri de lucru de 20-25 de colegi din diverse departamente care pur și simplu cu maximă atenție se uită la a înțelege în primă fază analiza de dublă materialitate și apoi se  merge treptat pe pe firul proiectului până la raportare și la implementarea unor proiecte concrete. Deci mie mi se pare că nu poți să fii decât optimist. 

Alina Eftenoiu: Și eu sunt optimistă în privința CSR-ului, pentru că procentele au crescut de la an la an, oamenii vin din ce în ce mai mult spre voluntariat și există un interes real de a dona. 

Horațiu Didea: Am mare încredere în România. Mi se pare că e o țară extraordinară, cu un potențial formidabil. În privința CSR-ului sunt reținut pentru că fără efortul legislativ și de inovație din Occident, noi prin noi înșine, nu cred că vom investi suficient pentru a crește cu adevărat CSR-ul în România.

Marius Opriș: Și eu sunt optimist, pentru că antreprenorii sunt condamnați la optimism. Altfel nu trebuie să deschidă businessuri, trebuie să facă altceva. E, într-adevăr, un moment de cumpănă dar am mai avut momente de acestea din perspectiva sustenabilității. Eu cred că România nu stă rău. Chiar avem niște puncte forte și cel mai important se leagă de engagementul oamenilor. Oamenii României oferă un avantaj competitiv extraordinar și asta o știm de la toți clienții noștri. Poate au venit prima oară pentru costuri. Da, pentru că era o destinație unde puteai să ai costuri mai mici, dar apoi și-au dat seama că, așa cum zicea un CEO, în România face în trei luni ce ar putea să realizeze în Franța în 5 ani sau în Germania poate niciodată. Asta trebuie noi să jucăm, oricare ar fi vremurile. Avem această carte extraordinară și, în rest, avem și resurse. Trebuie să punem la muncă aceste cărți.

„Conceptul de birouri sustenabile ține de infrastructura clădirii și a orașului, de soluții de transport ecologic. O clădire care folosește energie verde sau regenerabilă, după care e vorba de echiparea efectivă a sistemele de aer condiționat, luminile care să consume cât mai puțin. Apoi toate materialele folosite în birou, de la sisteme la produse arhitecturale decorative sau acustice, până la mobilier, mochetă, pereți, ar trebui să fie făcute din materiale care sunt reciclate, care pot fi reciclabile.”

Horațiu Didea, Business Manager & Managing Partner, Workspace Studio