Cum să-ți pese de elevi când te-ai împotmolit în criteriul legislativ, criteriul economic, criteriul demografic, criteriul geografic, criteriul socioeconomic și criteriul relevanței?

Pauza de 5 minute și ora de 40 de minute nu deranjează pe nimeni, deși încalcă legea, dar elevii de gimnaziu cu punctaj mare la olimpiada de cibernetică adresată liceenilor sunt descalificați pentru că nu respectă criteriile de selecție.

25 de școli din București, cu mii de elevi, învață după un program școlar care nu respectă legea, ore de 40 sau 45 de minute, pauze de 5 minute. Elevii și profesorii nu au timp nici să meargă la toaletă, dar această nerespectare a legii nu deranjează pe nimeni din Ministerul Educației, din Inspectoratul Școlar, din administrația școlilor, din Primăriile de Sector sau Primăria Generală.

ZF scrie de trei luni despre aceste situații reale, concrete din viața școlilor din Capială.

Sigur există o justificare “serioasă” pentru care se întâmplă acest lucru, un criteriu care nu poate fi bifat.

Șapte criterii a enumerat biroul de presă al Ministerului Educației într-un răspuns la o întrebare simplă: este sau nu este discriminatoriu un program școlar cu ora de 40 de minute pentru un elev față de colegul lui de la o altă școală cu ora de 50 de minute? “Pentru asigurarea accesului echitabil și uniform al elevilor la educație, în acest context sunt avute în vedere criteriul legislativ, criteriul economic, criteriul demografic, criteriul geografic, criteriul socioeconomic și criteriul relevanței”.

Iată deci șapte criterii de care se poate agăța Ministerul Educației ca să justifice o situație prin care învățământul din Capitală trece de mulți ani. Rezultatul? Nimic. Nu se poate, nu sunt spații, nu sunt soluții. Nimicul din spatele celor care ar trebui să fie preocupați zi de zi de ce se întâmplă în școli arată dezinteresul față de generațiile de mâine.

De partea cealaltă, generațiile de mâine au și mulți copii extrem de buni, talentați, preocupați de un domeniu, copii care merg prea repede pentru un sistem prea înțepenit. România educată, proiectul de țară al președintelui Iohannis, a stat în dezbatere publică acum șapte ani, a ieșit pe hârtie în 2023 cu zeci de pagini de strategie pe care dacă le citești astăzi găsești același nimic. O strategie care în momentul în care a fost tipărită era deja depășită. Exemplul cu tezele și semestrele din “România educată” este doar unul dintre multele exemple. În “România educată” a anului 2030 “tezele semestriale” vor măsura performanța elevilor. Dar tezele și semestrele au fost eliminate din sistemul de învățământ în 2022.

Cât timp statul face strategii pentru viitor, strategii pe care singur le îngroapă înainte de a vedea tiparul, unii dintre copiii de astăzi o iau înainte. Merg prea repede. Vor prea mult. Sunt buni, pot, arată lucrul acesta. Este și cazul relatat de edupedu.ro în care doi elevi de clasa a șaptea și a opta, clasați pe locurile 3 și 4 la olimipiada de cibernetică destinată liceenilor, au fost descalificați pentru că locul lor nu era acolo. Nu au respectat criteriile, legea.

Nu-i nimic acum că Ministerul Educației, cel care i-a descalificat pe elevi, nu are aceiași preocupare pentru respectarea legii când e vorba de orele de studiu, de școala în trei schimburi. Acolo sunt criterii „legislative, economice, demografice, geografice, socioeconomice și de relevanță” care justifică nerespectarea. Eu aș propune să adăugăm pe listă și criteriul lipsei de interes, al nepăsării, criteriul nimicului. Cu acest criteriu putem fi mai liniștiți că rezultatele la evaluarea națională, la BAC, la PISA, la orice alte teste vor fi din ce în ce mai proaste, dar le vom putea justifica. Vom avea criteriul Nimicului.

Iar elevii care merg la Olimpiadă și au rezultate excepționale, împreună cu profesorii lor, vor primi o bursă de merit puțin mai mare decât elevii care au media 6 și 7, dar sunt cei mai buni din clasa lor în care majoritatea luptă pentru un 5.

Modul în care statul alege să își încurajeze și susțină vârfurile spune totul despre acest nimic din spatele politicilor de educație.

Mă întreba, absolut corect, un cititor ce vom face cu lista școlilor care nu respectă legea atunci când o vom realiza. Ce vom face? O trimitem Ministerului Educației ca să verifice și să ne răspundă că potrivit criteriului 1 sau 2 sau 3 asta este situația, și desigur Nimic.

Ne-au spus deja părinții că acesta este răspunsul, am văzut și noi în trei luni de când scriem cât de mare este interestul de a găsi o soluție.

Dar vă asigurăm, ne va spune Ministerul, că nu îi vom lăsa pe elevii de top la cibernetică matematică sau istorie să meargă prea repede pentru nivelul lor. Trebuie să îi oprim pentru că ei nu respectă criteriul lui Nimic. Iar noi, reprezentanții statului, cu asta ne ocupăm: găsim criterii ca să ne asigurăm că nu se poate.