Cum să faci opoziție în România când ești la guvernare

Antonescu a ales să se desolidarizeze public de partenerul de coaliție, nu doar declarându-se brusc contra proiectului Roșia Montană după ce inițial ceruse dezbatere parlamentară pentru a-și putea face o opinie, dar și acuzându-l pe premierul Victor Ponta de exact același lucru ca și președintele Traian Băsescu – anume că nu și-a asumat răspunderea de a da o hotărâre de guvern în loc să trimită spre dezbatere Parlamentului proiectul Șova.

Intenția lui Antonescu a fost clară și dublă – de a-și arăta mușchii politici în fața lui Ponta (nu însă și de a rupe USL, cel puțin deocamdată) și de a câștiga în sondaje pozând în “salvatorul Roșiei Montane”, cum l-au numit admiratorii săi, atâta vreme cât protestele de stradă contra proiectului sunt în continuare consistente. Antonescu a mizat, probabil, pe faptul că nimeni nu-și mai amintește că anul trecut, USL a promis cu subiect și predicat că orice lege privind Roșia Montană va fi supusă dezbaterii parlamentare și nu asumată prin hotărâre de guvern.

Mai mult, însuși liderul PNL explica, la 5 septembrie, faimoasa “dedublare a lui Ponta” (premierul care girează proiectul și deputatul care votează contra lui) prin intenția Guvernului de a trimite la Parlament proiectul Șova anume pentru ca RMGC să nu poată cere despăgubiri statului român fiindcă n-a făcut eforturi pentru realizarea exploatării miniere (chiar dacă ar fi urmat ca aceste eforturi să eșueze fatalmente, din cauza slăbiciunilor evidente ale proiectului Șova).

Partea cea mai hazlie a acestei mici ciondăneli între capii USL este că ambii au început să curteze public PDL și pe Vasile Blaga, la fel cum pe vremuri atât PDL, cât și USL curtau UDMR când fiecare pregătea terenul pentru o posibilă guvernare împreună cu maghiarii. Partea mult mai puțin hazlie este legată de instabilitatea enervantă a oricărei guvernări de coaliție din România: limitarea interesului la cel strict electoral face ca PNL, din postura de partener junior al guvernării, să facă în continuare figură de opoziție eternă în interiorul guvernării (Antonescu și-a asumat, mai nou, chiar explicit postura de “lider al opoziției”), la fel cum au făcut-o pe vremuri PD, susținut de președintele Băsescu, în guvernul Tăriceanu, și PSD în primul guvern Boc.