Actualitate

Cum s-a transformat o capitală europeană dintr-un oraș mizerabil din care fugeau oamenii din cauza mirosului insuportabil într-un exemplu de curățenie și civilizație

12 octombrie 2023 · 16 min de citit

Sustenabilitatea nu este parte a vocabularului nostru de zi cu zi. Pentru moment, are înțelesuri multiple și sunt multe concepte care se amestecă sub această umbrelă – de la protecția mediului înconjurător, produse bio, reducerea poluării, consum responsabil. Mai puțin cunoscute sunt informațiile despre reducerea emisiilor de gaze. Dar tema a devenit efervescentă și tot mai multe demersuri coagulează un curent, în principal datorită expunerii din canalele media, arată studiul „Cum construim un viitor sustenabil”, realizat de firmele de cercetare AHA Moments și ToKnow.

„Orașul era atât de împuțit pe timp de vară, încât bogații plecau în alte locuri, mirosul de aici era insuportabil”, povestea un localnic despre Stockholm, atunci când l-am vizitat. Povestea făcea referire la „o poză” din secolul trecut, dar imaginea mi s-a părut imposibil de asociat cu aspectul și traiul suedezilor din prezent. Mi s-au părut profund diferiți de români la acea vreme (peste zece ani de-atunci): directori și managerii mergeau la serviciu cu bicicleta sau tramvaiul, eram apostrofată din priviri când, furată de peisaj, mergeam pe pistele de biciclete, sportul părea o regulă intrată în ADN-ul oricui, pretutindeni erau mașini hibride, la micul dejun erau doar alimente bio, iar turul de presă a inclus o vizită într-un cartier alimentat cu energie verde în care nu era permis decât accesul cu mașini electrice iar locuințele aveau sisteme speciale de evacuare a reziduurilor biodegradabile, care (evident) urmau să ajungă pe câmpuri. Suedezii au luat calea sustenabilității de multe decenii, iar apa, aerul și, în general, calitatea vieții sunt deja o răsplată pentru ei. Unde suntem noi acum?

O nouă ediție a catalogului Cele mai responsabile companii din România tocmai a plecat la tipar. Este despre poveștile companiilor. Studiul spune povestea consumatorilor – cum văd și înțeleg ei sustenabilitatea, ce sunt dispuși sau nu să facă și ce așteptări au de la companii, autorități, de la ONG-uri, de la ei înșiși. „Studiul se suprapune foarte bine cu un context în care marile companii vorbesc din ce în ce mai mult în strategiile lor de business despre sustenabilitate. Dacă acum zece ani, când am derulat un studiu similar, interesul companiilor în această arie era limitat, în 2023 subiectul este unul foarte efervescent și viu, iar orice informație din această arie e primită cu brațele deschise”, afirmă Antonia Stănică, client service director, AHA Moments.

Tot ea mai spune că studiul arată că românii conștientizează că sustenabilitatea e un subiect din ce în ce mai prezent în discursul public, de la știrile din presă până la discursul companiilor sau ONG-urilor, cât și apariția unor reglementări (ex. sistemul Returo, capacul nedetașabil de la PET-uri). „Încep astfel să decodifice semnificația sustenabilității, iar pe măsură ce subiectul se dezvoltă își dau seama de complexitatea lui și le este clar că mai au nevoie de ghidaj și de educație în acest sens, dar sunt dispuși să primească acest ajutor și să afle mai multe”, adaugă reprezentanta AHA Moments.

Mihaela Alexandru, sociolog, managing partner la ToKnow, completează ideea: „E ușor de remarcat că în ultima perioadă tema sustenabilității este foarte prezentă în media în forme mai mult sau mai puțin complicate. Sunt uneori și teme care frizează puțin spectaculosul, dramaticul”. Evidentă este preocuparea tot mai mare a companiilor care bat tot mai mult monedă pe ambalaje reciclabile sau colectarea selectivă a deșeurilor – cel puțin în București și în marile orașe și autoritățile care au inițiative în acest domeniu.

Este clar că subiectul devine tot mai vizibil în spațiul public, de aceea a apărut ideea acestui studiu. „Corporațiile au acest interes, autoritățile pe ici, pe colo – mai mult presate de discuțiile din afară, așa că ne-am propus să vedem ce zic consumatorii, până la urmă, pentru că de ei depinde dacă adoptă un comportament responsabil și dacă înțeleg despre ce e vorba, la ce se referă sustenabilitatea”, punctează Mihaela Alexandru. În opinia ei, în România, eforturile în direcția sustenabilității nu sunt majore, sunt într-o linie de început. „Așa că ne-am întrebat dacă implicarea unei corporații sau a unei mărci în activități de sustenabilitate influențează sau nu în vreun fel percepția despre marcă, și dacă până la urmă consumatorul este influențat când alege marca respectivă și de acest aspect.”

Ce este sustenabilitatea, totuși? Deși vorbim tot mai mult despre sustenabilitate, cuvântul nu este parte a unui vocabular curent. Nimeni nu spune „Am un comportament sustenabil”. Foarte mulți leagă acest concept de protecția mediului – este poate dimensiunea cea mai cunoscută – sau cea economică – capacitatea de a se susține pe termen lung.

„Oamenii de fapt știu foarte puțin, amestecă foarte multe concepte în ideea de comportament sustenabil – de la protecția mediului, la colectare selectivă, până la consum responsabil și diminuarea cheltuielilor. Poate că mulți declară că au un comportament sustenabil pentru că este dezirabil social, dar când e vorba să se comporte ca atare este mai greu”, povestește Mihaela Alexandru. Un comportament sustenabil presupune renunțarea la zona de confort, din viața de zi cu zi în multe feluri. De pildă restrângerea consumului, astfel încât folosirea resurselor să nu mai fie la cote atât de înalte, plus că presupune un efort din partea consumatorului: chiar și colectarea selectivă înseamnă că deșeurile trebuie puse separat, iar lipsa containerelor de gunoi separate la scara blocului implică o călătorie cu mijloace de transport în comun, de pildă, pentru a le duce în locul potrivit. „Ceea ce înseamnă efortul și cheltuiala ta. Foarte mulți renunță și din această cauză”, explică reprezentanta ToKnow.

Tot ea adaugă că, din punctul său de vedere, cea mai importantă problemă este că lipsesc niște premise, ca să avem un comportament sustenabil. Un comportament sustenabil presupune în primul rând să fii dispus să nu gândești doar aici și acum, ci pe termen lung. „Or noi suntem foarte puțin disponibili să gândim așa, pentru că pentru că suntem încurajați să gândim în prezent gândim în prezent, nu mai departe de atât”, explică Mihaela Alexandru. În al doilea rând, sustenabilitatea presupune ieșirea din cornul abundenței, ieșirea din confort și gândirea axată pe propriile nevoi și limitarea consumului, cu limitare și foarte puțini dintre noi sunt dispuși să facă asta. Și în al treilea rând, sustenabilitatea presupune „să te gândești la ceilalți, ori iarăși în viața de zi cu zi suntem îndemnați să fim centrați doar pe nevoile noastre, mai puțin pe ale grupului sau ale celorlalți. Și atunci premisele astea nu prea favorizează comportamentul responsabil, ceea ce înseamnă că dacă vrei să îi educi pe oameni, nu poți pune toată presiunea doar pe ei. Trebuie să existe mai multe condiții îndeplinite care să îi motiveze să adopte un astfel de comportament”.

În plus, sustenabilitatea nu este parte din viața lor de zi cu zi, ei nu știu cum îi influențează în viața de a doua zi faptul că nu au un comportament sustenabil. Foarte mulți au declarat, în interviuri, că știu că nivelul poluării este ridicat. Dar când au fost întrebați cu ce merg la serviciu, nu erau dispuși să renunțe la folosirea mașinii. „Asta înseamnă că un comportament sustenabil înseamnă, în mod real, să renunți la o parte din confortul tău, înțelegând că acel comportament este dăunător tuturor. Noi nu suntem încă acolo, ci suntem preocupați de binele personal”, adaugă Mihaela Alexandru.

Ce impact pot genera acțiunile sustenabile ale unei companii?

Acțiunile din sfera sustenabilității au puterea de a îmbunătăți percepția și comportamentul clienților (au o părere mai bună despre, iau în considerare achiziția). Când vine vorba de impactul asupra percepției legate de preț, oamenii se așteaptă ca acțiunile sustenabile să determine ieftinirea produselor prin costuri de fabricație mai eficiente. „Dacă o companie este implicată în acțiuni responsabile, vă așteptați ca…”

SURSA: Studiul „Cum construim un viitor sustenabil”, realizat de ToKnow și AHA Moments. Baza – 600 de respondenți, mediul urban.

Pe umerii cui stă sustenabilitatea? Sustenabilitatea care se vede e cea care contează. „Pentru românii de rând, dintre fațetele sustenabilității, două sunt mult mai importante: protejarea mediului înconjurător prin procese și producție, cât și cea prin gestionarea deșeurilor. Acestea sunt aspecte pe care ei le văd, despre care aud și care sunt deci factuale și palpabile în viața lor și în interacțiunea cu produsele sau serviciile. Celelalte două arii, dezvoltarea economică și socială, sunt în responsabilitatea companiilor, desigur, însă au ecou mai redus atunci când sunt comunicate către publicul larg”, afirmă Antonia Stănică.

Având clare temele legate de sustenabilitate, „am vrut să vedem care sunt perspectivele legate de acțiune. Venind dintr-o cultură comunistă, la noi «ceilalți» trebuie să facă ceva. În acest sens, participanții menționează statul și autoritățile locale ca actori principali de la care se așteaptă să ia măsuri. Cum însă pentru a face orice în domeniul sustenabilității avem nevoie de informații și resurse financiare (de care statul nu dispune), așteptarea de implicare este transferată către corporații, iar responsabilitatea statului rămane cea de reglementare”, arata Mihaela Alexandru.

Concret, consumatorii se așteaptă ca statul să stabilească reguli pe care oamenii să le urmeze și să aplice sancțiuni în cazul în care nu sunt urmate regulile. În al doilea rând, se mai așteaptă să pună la dispoziție infrastructura.

Sunt trei actori implicați – autoritățile, corporațiile și ONG-urile și cetățenii (ei înșiși). Ce rol are fiecare dintre cei trei? Oamenii se așteaptă din partea corporațiilor să educe și să informeze, considerând că au bani, pot dezvolta cercetare în sensul sustenabilității, pentru că așa cum sunt făcute acum produsele nu sunt deloc sustenabile, consumă prea multe resurse. Consumatorii spun că se așteaptă, de pildă, de la industria de haine să inventeze un alt material făcut din materiale reciclabile în așa fel încât să nu mai consume resurse noi. La fel, în cazul producției de detergenți să fie găsite ingrediente care nu mai poluează mediul, punctează reprezentanta ToKnow.

În al doilea rând, consumatorii se așteaptă din partea corporațiilor să îi învețe cum să folosească produsele în așa fel încât să protejeze mediul. De pildă în industria de igienă, la șampoane, să poată fi refolosit ambalajul sau să poată duce ambalajul la reciclat, pentru a nu fi folosite resurse noi în producție. Așadar, consumatorii se așteaptă din partea corporațiilor să îi educe și să îi informeze pentru că eu, consumator, la nivelul meu nu știu, încă îmi valorizez mai mult confortul și trebuie să mă învețe cineva cum ar trebui să fac ca să nu fac rău.

A treia așteptare pe care consumatorii o au de la corporații este să creeze contextul și să dea ele exemplul. Ei așteaptă să vadă implicarea reală a corporațiilor – de la nivelul de producție, de birouri – să reducă consumul și să aibă un comportament sustenabil. Pe de altă parte, atenționează Mihaela Alexandru, noi nu avem comportament sustenabil organic, că înțelegem că unele sunt dăunătoare, ci împrumutăm comportamente pentru că ne învață cineva despre ele – fie UE, fie autoritatea. Și fiind un lucru impus, mereu vor fi căutate metode prin care să fie ocolit acest comportament.

„Foarte mulți spun că românii când sunt în afară se comportă altfel decât atunci când vin în țară. În afară au presiunea de grup care aici nu există. Ei sunt aceleași persoane, dar contextul este diferit. Noi de asta suferim în prezent – că nu mai avem conștiința comunității, a grupului, a spațiului comun, egocentrici și nu ne mai interesează de ceilalți. Solidaritatea este absolut necesară în sustenabilitate”, declară Mihaela Alexandru.

Cui îi pasă? În mod surprinzător, nu tinerii care dau tonul celor mai multe trenduri, ci părinții au un interes mult mai mare față de temele de sustenabilitate versus oamenii care nu au copii, afirmă Mihaela Alexandru. De ce? Pentru că ei își pun problema pe termen lung. „Anii trecuți vedeam că oamenii din grupele mai mici de vârstă, adică 18-30 de ani erau mai interesați de temele legate de sustenabilitate decât populația mai matură. Acum este fix pe dos. Este din cauza faptului că generațiile mai tinere sunt din ce în ce mai egocentrice, că așa este contextul vieții lor de zi cu zi, iar cei mai maturi sunt mai atenți la modul în care îi influențează pe cei din jurul lor.”

Sub umbrela sustenabilității stau și teme legate în mod real de acest subiect, dar pe care cei mai mulți români nu le văd așa – de pildă plata corectă a angajaților, alegerea furnizorilor locali, tranziția spre mașini electrice sau limitarea călătoriilor cu avionul sau mașina.

„Acțiunile companiilor nu trec neobservate. Sunt vizibile eforturile lor, îndeosebi cele ale retailerilor; iar aceste acțiuni nu doar că atrag atenția asupra subiectului de sustenabilitate, dar și creează o așteptare mai mare din partea tuturor mărcilor și companiilor să aibă acțiuni similare. Asta pune într-adevăr presiune pe mărci și companii, dar o presiune roditoare, de această dată”, declară Antonia Stănică.

De pildă, studiul arată ce cred consumatorii că trebuie să facă firmele din FMCG. Care sunt subiectele la care consumatorii cred că aceste companii ar trebui să aibă implicații? Cu producătorii de alimente și băuturi sunt asociate cu reducerea consumului de apă, standardul pentru a proteja biodiversitatea, controlul risipei, reducerea cantității de plastic folosită în ambalaje, folosirea materialelor reciclate în producerea noilor recipiente, producerea ambalajelor care pot fi reciclate sau parteneriatele cu furnizori locali, punctează Antonia Stănică. Farma nu are încă o imagine bine definită în legătură cu implicarea în sustenabilitate, așteptarea de la ei în legătură cu acest subiect fiind legată de ambalajele pe care le folosesc (să fie reciclabile, să reducă din cantitatea de plastic folosită) și să reducă emisiile de gaze legate de producție.

Interesant este faptul că industria de electronice și telecomunicații este privită drept un poluator important, dar nu ca o industrie dispusă să se implice prea mult.

Care sunt companiile care au cele mai importante acțiuni de sustenabilitate? 38% dintre respondenți au asociat hiper și supermarketurile cu acest comportament, pentru că au avut și au o comunicare foarte solidă pe acest subiect. „În magazine au fost promovate programe dedicate producătorilor locali și dacă sunt întrebați, consumatorii declară că sunt atenți să aleagă produse locale. Dacă sunt întrebați ce legătură există între aceste alegeri și sustenabilitate, foarte greu văd legătura”, punctează Mihaela Alexandru.

Pe locul doi în acest clasament al percepțiilor despre acțiuni sustenabile se plasează FMCG-ul – Coca-Cola și Dorna au comunicat foarte mult pe tema ambalajelor reciclabile. „În acest sector este foarte multă presiune pe partea de ambalaje – pe de o parte în ce privește utilizarea plasticului, pe de altă parte în ce privește reciclarea. Oamenii sunt dispuși să recicleze, dar lipsește infrastructura”, adaugă Mihaela Alexandru. Interesant este că deși se știe despre industria de fashion că este cel mai mare poluator, doar 5% dintre consumatori asociază acest domeniu cu acțiuni sustenabile derulate de companii, în România pe parcursul lui 2022.

Despre banking există percepția că nu poluează, dar ar trebui să participe la proiecte de sustenabilitate pentru că au resursele financiare necesare, arată studiul. În momentul acesta consumatorii nu știu dacă băncile fac ceva și sustenabilitatea nu constituie un criteriu în alegerea unei instituții financiare.

În concluzie, față de nivelul de acum zece ani, românii sunt mai dispuși să înțeleagă conceptul, să învețe lucruri noi, să contribuie. „Rolurile le sunt clare: statul e cel care va stabili regulile, companiile sunt cele care vor da un exemplu prin acțiunile lor, vor informa, vor educa, vor amplifica subiectul, iar omul de rând va contribui prin acțiuni mici, rupte din viața de zi cu zi, dar cu impact. Vestea mai puțin bună e că aceasta contribuție a omului de rând nu se va întâmpla fără să atingem pașii unu și doi: reglementările propuse de stat, apoi motivarea venită din exterior, mai precis de la companii. Sunt multe comparații între indicatori ai sustenabilității în România versus alte țări europene, mai ales țările nordice, și e clar că noi suntem la început de drum pe multe arii. Interes există, sunt necesare reguli clare și modele inspiraționale de urmat”, conchide Antonia Stănică.

SURSA: Studiul „Cum construim un viitor sustenabil”, realizat de ToKnow și AHA Moments. Baza – 600 de respondenți, mediul urban.

Percepție de sustenabilitate

O părere mai bună despre acțiunile sustenabile care se desfășoară în România au mai cu seamă cei cu copii adolescenți și care provin din orașe mari. Cu toate acestea, se menține un decalaj între România și UE în ceea ce privește „a face vs a spune”, ceea ce denotă o încredere mai scăzută legat de cât de autentice sunt interesele în spațiul local față de spațiul european. Întrebarea la care au răspuns este: „Gândindu-se la modul în care companiile aplică principiile de sustenabilitate în România / UE, în ce măsură ești de acord cu fiecare dintre următoarele:”