Cum recunoști un coleg „toxic” și cum afectează el compania unde lucrezi?

Cel mai recent sondaj derulat pe platformele de LinkedIn ale BUSINESS Magazin și Ziarului Financiar, la care au răspuns 906 persoane, arată că peste 61% dintre respondenți cred că relațiile dintre colegi afectează direct colaborarea și nivelul de stres. Doar 72 spun că „este importantă doar competența”, iar 30 că relațiile nu joacă niciun rol. Restul cred că „depinde de context”. Vorbim tot mai des despre productivitate, automatizare și AI, însă, în practică, performanța este și relațională. Presa internațională vorbește de ani buni despre „toxic workplace” – „mediul de lucru toxic”, în care dinamica negativă devine normă, nu excepție. Harvard Business Review a scris despre impactul angajaților toxici asupra performanței echipei, arătând că efectul lor negativ îl poate depăși pe cel pozitiv al unui „superperformer”. BBC și The Guardian au analizat fenomenul „toxic leadership”, iar Forbes discută constant despre costurile ascunse ale culturilor organizaționale disfuncționale.

Așadar, ce înseamnă, concret, un coleg toxic? Potrivit relatărilor  menționate, acesta nu este doar un coleg dificil sau care are o zi proastă, ci creează un tipar. Semnele sunt aproape universale în literatura de specialitate și țin de negativism constant, victimizare permanentă, bârfe care subminează reputații, lipsa asumării greșelilor, manipulare subtilă (inclusiv gaslighting). Harvard Business School a publicat cercetări care arată că un angajat toxic poate genera costuri organizaționale mai mari decât valoarea adusă de un angajat foarte performant. Un coleg toxic crește stresul, încetinește deciziile și creează tabere. Iar când energia echipei se duce în gestionarea tensiunilor, nu mai rămâne mult loc pentru muncă și pentru inovație. Care sunt soluțiile? În primul rând, nu trebuie să intri în joc, setezi limite clare și refuzi să participi la bârfe. În al doilea rând, îți construiești o rețea internă de sprijin – oameni cu care poți lucra sănătos. În al treilea rând, dacă impactul devine vizibil asupra performanței tale, discuți instituțional – cu managerul sau cu HR.

Lucrurile devin mult mai complicate când persoana toxică este șeful. Presa internațională definește ca „toxic leader” drept acel lider care lasă organizația într-o stare mai deteriorată decât a găsit-o. Semnele sunt diferite, dar la fel de recognoscibile: lipsa empatiei, micromanagement excesiv, favoritisme, umiliri subtile sau publice, respingerea feedbackului, atribuirea meritelor în sus și a greșelilor în jos. The New York Times și BBC au scris despre efectele psihologice ale unui manager toxic: anxietate crescută, burnout accelerat și plecări în lanț, iar Gallup arată constant că principalul motiv pentru care oamenii părăsesc un job nu este compania, ci managerul direct. Ce faci când puterea este de partea angajatului toxic? Printre variante, se numără adaptarea comunicării, documentarea livrabilelor și crearea de vizibilitate și în afara relației directe cu el; escaladare inteligentă – discuții bazate pe fapte, nu pe emoții, eventual prin HR sau un superior; ieșirea din organizație pentru că, uneori, singura alegere posibilă pentru sănătatea ta mintală și evoluția profesională este să pleci. Sondajul de la început arată că acest tip de relații definesc și piața muncii din România. Organizațiile investesc milioane în tehnologie și competențe, dar subestimează costul unei culturi toxice, în care chiar și oamenii foarte buni ajung mediocri sau epuizați.   

Ioana Matei este Editor-șef, Business Magazin