Cum poți să lucrezi pentru o companie ca asta?
Când se întâmplă un eveniment neplăcut cu o companie sau în cadrul ei – criză, faliment, insolvență, hărțuire, spălare de bani, evaziune fiscală, descinderi de la DNA sau DIICOT, arestări – angajații ei sunt întrebați de prieteni ce se întâmplă acolo, cum s-a ajuns în acea situație, iar finalul va fi întotdeauna – ”Pleci? Când îți dai demisia? Cum poți să lucrezi într-o companie și pentru o compa…
Iar România este plină de astfel de exemple.
Niciun angajat nu se simte confortabil când în cadrul firmei în care lucrează se întâmplă un asemenea eveniment. Nu știi cum să reacționezi, nu știi cât de vinovat ești tu sau nu, nu știi care va fi soarta locului tău de muncă dacă aceste evenimente vor duce la o criză profundă care s-ar putea lăsa cu închiderea acelei companii.
Criza financiară din întreaga lume a pus capitalismul la îndoială, mai ales atunci când statele naționale au salvat companiile, băncile și brandurile naționale, injectând miliarde și miliarde de euro din bani publici.
Cum poți să mai susții capitalismul dacă lucrezi într-o companie care a fost salvată cu banii statului, cu bani publici?
Cum mai pot avea bancherii aroganța specifică, având în vedere că salariul lor a fost plătit din banii unui buget național, unde medicii și profesorii au un salariu mult mai mic?
Cum poți să te uiți în ochii clienților cărora mai întâi le-ai vândut o poveste frumoasă privind investițiile financiare, cum o să trăiască fericiți la pensie, când într-o zi afli că CEO-ul companiei a devalizat firma și totul era doar o spoială, pentru presă?
Ce faci când te întreabă prietenii dacă mai crește mult benzina, știind că tu lucrezi la Petrom, Rompetrol sau MOL?
Ce faci dacă prietenii prietenilor, auzind că lucrezi într-o bancă, te întreabă de dobânda mare și îți mai spun că bancherii sunt niște cămătari?
Ce faci atunci când se întâmplă astfel de evenimente? Rămâi, pleci, începi să-ți cauți de lucru în altă parte, strângi rândurile, înjuri șefii și proprietarii, începi un război intern pe ideea de a nu mai face nimic, de a munci cât mai puțin, începi să-ți birocratizezi starea, începi să urăști compania, brandul, considerând că te-a înșelat?
Cred că mulți dintre voi v-ați confruntat cu aceste situații și implicit cu aceste întrebări. Trebuie să te simți responsabil de soarta companiei și de evenimentele din jurul ei?
Ce înseamnă implicare emoțională pentru o companie unde petreci cel mai mult timp din viață, mai mult decât cel cu familia?
Poți să te detașezi de aceste evenimente și să vii la job ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic?
Viața ne arată că există viață și după astfel de evenimente chiar dacă trecerea în CV a unei poziții într-o companie care a falimentat se face cu o oarecare strângere a pumnului.
Pentru că și americanii se confruntă cu astfel de probleme, întrebări, dileme, The Wall Street Journal, cel mai important ziar de business din SUA și din lume, a venit și cu niște sfaturi: acordă-ți timp pentru a-ți calma stresul, anxietatea și sentimentele; nu-ți da demisia înainte să găsești alte opțiuni solide; muncește și construiește-ți abilități care îți vor folosi în viitor, în altă parte; încearcă să găsești ceva care să-ți placă în acea companie; petrece mai mult timp îndeplinindu-ți sarcinile care îți plac; întărește-ți legăturile cu colegii de birou, de palier, de departament care îți plac; nu încerca să rezolvi toate problemele din firmă, ci numai pe acelea care sunt în directa ta responsabilitate.
Viața unei companii este extrem de dură, iar șansele din supraviețuire, mai ales într-o lume capitalistă, se reduc pe măsură ce trec anii, se schimbă generațiile, vine concurența, care aduce alte reguli în joc.
Companiile, care sunt reprezentate de oameni, fie de proprietari, fie de directori, pot să greșească în orice moment, în mod conștient sau inconștient.
Dar ca să reziști, nu prelua păcatele companiei asupra ta.
Dacă firma este puternică, dacă brandul este puternic, dacă firma a fost construită pe o bază solidă, nu va cădea atunci când apar probleme. Cad capete, dar nu businessul.