Cum ma vad peste <br/>cinci ani

Codrut Pascu are 31 de ani si incepand de toamna trecuta este managerul biroului de la Bucuresti al companiei de consultanta Roland Berger, cel mai important de pe piata romaneasca de consultanta si management, evaluata la aproximativ 15 milioane de euro.

Pascu a facut ASE-ul la Bucuresti, apoi a studiat in Franta, a lucrat la Londra pentru Morgan Stanley, dar s-a intors in Romania, cu ideea ca aici sunt mai multe oportunitati de business, dar si ca greutatea deciziilor pe care le ia aici e net mai mare decat daca ar fi ramas angajat intr-o companie din strainatate. Peste cinci ani, zice el fara ezitare, se vede „un manager de succes“, fie la firma unde este acum, fie la unul din alte domenii pe care le cunoaste – energie, servicii financiare ori farmaceutice.

Biografia lui Pascu poate sa figureze drept un bun etalon pentru cariera unui tanar manager in Romania de azi, unde toata lumea vorbeste de promovarea tinerilor, dar aproape singurii de care se aude in aceasta privinta sunt politicienii impinsi in fata pe criteriul buletinului, din ratiuni de imagine pentru partidele lor.

Nu inseamna insa deloc ca in afaceri tineretea nu-i pretuita; aici nu e vorba insa de imagine, ci de pragmatism pur al unor companii care constata ca de multe ori alegerea cea mai buna pentru o functie de conducere nu e fostul director de societate de stat reprofilat drept capitalist de succes, ci tanarul cu idei bune si stil eficient de munca, fie el cu sau fara studii in strainatate ori experienta profesio-nala capatata la vreo companie straina. BUSINESS Magazin a numarat o suta de astfel de manageri tineri – pana in 40 de ani – ale caror cariere si ponturi de afaceri le-a inventariat in primul sau top anual, care iese pe piata in aceasta saptamana.

Ca sa poata face o selectie cat mai obiectiva, reporterii BUSINESS Magazin s-au oprit la tinerii cu functii de conducere (de la presedinti sau directori generali pana la directori de vanzari) in cele mai mari 100 de companii romanesti dupa criteriul cifrei de afaceri, precum si la manageri ai celor mai importante companii din domenii dinamice, insa cu volum de afaceri deocamdata mic.

Nu e vorba de un top propriu-zis, fiindca ar fi impropriu de ierarhizat prestatia unor oameni din domenii complet diferite, de la fonduri de investitii, firme de brokeraj sau banci pana la turism, auto, constructii, imobiliare sau IT. In toate cazurile insa, am preferat tineri care au deja un cuvant insemnat de spus in compania lor, in domeniul lor, unii chiar in economia tarii.

Acesta e motivul aparitiei in top a unor oameni din middle managementul unor companii altfel conduse preponderent de straini, ca de pilda directorul de food & beverage de la hotelul Marriott sau directorul de logistica de la Carrefour, responsabili fiecare pentru aproape 60%, respectiv 40% din afacere. Sau al altora, din software, bunuri de larg consum sau publicitate care au ajuns sa conduca un departament regional in compania unde lucreaza. Din randurile celor ca ei se vor recruta foarte probabil, in urmatorii ani, managerii de varf ai firmelor lor sau ai altora din domeniu, atata vreme cat practica de a „creste“ in-house viitoarea generatie de directori incepe sa se manifeste si in capitalismul romanesc (cazul lui Alexandru Bucsa, actualul director financiar de la Rompetrol, care lucreaza aici din 1999, sau al Lacramioarei Diaconu, la 31 de ani director de dezvoltare corporatista al Petrom).

Despre unii dintre managerii inclusi in top, revista a scris pe larg pana acum, gratie tranzactiilor spectaculoase in care au fost implicati. Doi dintre ei sunt Lucian Butnaru de la Akela si Catalin Olteanu de la UMT – sefi ai propriilor afaceri, ajunsi la mai putin de 30 de ani figuri cunoscute din IT-ul romanesc si printre cei mai cunoscuti tineri milionari ai tarii. Altii s-au ilustrat in ultimul an, asa cum cititorii revistei stiu, prin trecerea spre o alta etapa a propriilor lor afaceri – Octavian Radu de la RTC, cu reorganizarea companiei, sau Dragos Simion de la Flamingo, cu listarea la bursa si apoi cu achizitia Flanco. Amandoi sunt printre cele mai bune exemple de tineri antreprenori/manageri autohtoni pentru care apropierea de 40 de ani coincide cu astfel de momente de natura sa certifice maturizarea business-ului lor.

Un joc de idei probabil cam ieftin ar fi sa spunem ca, din moment ce insasi revista BUSINESS Magazin e tanara, fiindca are numai un an si jumatate de existenta, e firesc ca primul ei top anual sa se refere la managerii tineri din economia romaneasca. Numai ca jocul ar putea continua, daca ne-am imagina cum ar arata un astfel de anuar al revistei peste mai multe decenii, cand o parte dintre eroii topului din 2005 vor figura intr-un eventual top al celor mai buni manageri trecuti de o anumita varsta. Fireste, eroii de acum nu bat chiar pana acolo, fiindca tinerii isi proiecteaza rareori propria senectute. Dar cel putin pentru urmatorii cinci ani, perspectiva lor pare asigurata. Si nu numai pentru ca asta e parerea lui Codrut Pascu.