Cum luptă antreprenorul român cu multinaționalele

“Un orgoliu personal.” Așa caracterizează – scurt și la obiect – Augustin Russu, un antreprenor de 42 de ani, decizia sa de a construi o firmă de la zero. Este unul dintre puținii români care concurează cu multinaționalele, la fel cum fac și alți câțiva întreprinzători ce pot fi numărați pe degete: în piața lactatelor – Raul Ciurtin, artizanul Albalact; în domeniul materialelor de construcții Marcel Bărbuț, care a clădit AdePlast; în piața mall-urilor Iulian Dascălu, proprietarul Iulius Mall; în retail Dragoș Pavăl, care a dezvoltat rețeaua Dedeman.

Augustin Russu – deși ține să precizeze că acordă rar interviuri – vorbește cu dezinvoltură despre dificultățile întâmpinate, despre greșelile făcute și soluțiile găsite. Tot dezinvolt stă și în fața fotografului, una dintre pietrele de încercare pentru managerii care stau de vorbă cu ziariști. Relaxarea de acum are temei: firma pe care a clădit-o ocupă, conform propriilor spuse, poziția a doua pe domeniul adezivilor.

Detaliile poveștii le spune pe un ton încărcat de umor. Russu, de formație inginer a început prin a construi brandul Ceresit în România, fiind primul angajat al Henkel pentru divizia de materiale de construcții. A clădit pas cu pas, vreme de șapte ani (“piața nu exista la acel moment”), întreaga afacere – echipa și rețeaua de clienți, odată cu finalizarea lucrărilor la fabrica de adezivi. “Când afacerea a crescut au început să apară oportuniști care să își aroge meritele”, spune Russu. Or, el, care cărase primul sac de Ceresit în portbagajul mașinii, punea mult suflet în afacere și nu se socotea “un simplu angajat” și cu atât mai puțin “ușor de controlat”.

S-a frământat vreme de 4-5 luni înainte de a pleca de la Henkel și, când a făcut acest pas, în urmă cu aproape zece ani, a fost însoțit, spune el, de toată echipa de bază, incluzând colegi din logistică și vânzări. Precizează că n-a plecat la drum cu ideea de a se răzbuna sau de a distruge brandul Ceresit. “N-au pățit mare lucru după plecarea noastră și sunt în continuare bine mersi”, zâmbește antreprenorul, precizând că marca deține nu numai poziția de lider pe segmentul adezivilor, ci și o cotă de piață care îi asigură confort față de următorii plasați.

Odată plecați de la Henkel însă, lucrurile n-au fost deloc ușoare, pentru că nu aveau capital de investit. “Când n-ai bani, singura variantă este să găsești parteneri”, spune Russu, care povestește că de-a lungul anilor în care a lucrat la Henkel a “ajutat oameni”. Iar când a avut mai mare nevoie, doi parteneri i-au întins o mână de ajutor – unul i-a pus la dispoziție spațiul pentru producție, iar celălalt a garantat personal pentru a cumpăra instalația de producție a adezivilor. La acel moment, motivația echipei, cu o medie de vârstă de 30 de ani, era mai mult emoțională, admite antreprenorul. A fost nevoie de 4-5 luni până când adezivii au început să iasă de pe linia de producție, iar echipa a demarat negocierile pentru punerea pe piață a noilor produse.

Pornit la drum să își construiască propria afacere, Augustin Russu a avut o revelație. Lucrând într-o firmă, “ai impresia că le știi pe toate; dar ne-am dat seama că nu-i așa, ne loveam de tot felul de probleme”. Mai mult, pe umerii antreprenorului, care plecase de la Henkel însoțit de o întreagă echipă, apăsa și responsabilitatea oamenilor. “În primul an mă întrebam permanent <de ce am făcut asta?>”, își amintește acum.