Cum își îneacă miliardarii ruși amarul războiului în vin scump european aflat sub embargo?

La ce bună bogăția dacă n-o poți etala? Dacă n-o poți gusta? Uniunea Europeană a știut exact ce face atunci când printre sancțiunile aplicate Rusiei a introdus interdicția de a exporta produse de lux, cum ar fi vinurile scumpe.

Prin istorie, tradiție și preț, vinul este asociat cu un anumit statut social. Cu cât ești mai bogat, cu atât ai acces la băuturi mai scumpe, renumite, cu o legendă și o poveste în spate.

Vinurile europene au istorie, tradiție, legendă și, teoretic, dacă sunt de lux n-ar mai trebui să poată ajunge în Rusia. Scopul este de a crea frustrare în rândul oligarhilor din jurul lui Putin, în rândul celor care s-au îmbogățit nu pentru a susține sau urma o ideologie, ci pentru a gusta din bucuriile scumpe ale vieții. Însă, în ciuda sancțiunilor, Kremlinul continuă să cumpere sute de sticle de vin în valoare de mii și zeci de mii de dolari fiecare, iar cu această operațiune se ocupă Aleksei Repik, un prieten al fiicei președintelui rus Vladimir Putin, Ekaterina Tihonova, scrie revista rusească de investigație și analiză The Insider. Publicația a fost fondată de jurnalistul Roman Dobrochotov, acum în exil.

Vinurile rare, care nu mai sunt vândute pe piața liberă după ce Rusia a invadat Ucraina, sunt acum disponibile în restaurantele de lux deținute de Repikși de partenerul său Ivan Sibirev, top manager al companiilor controlate de oligarhul Ghenadi Timcenko, prieten apropiat al lui Putin. Apropiații lui Putin importă vin sub pretextul „probelor de certificare”. În ce măsură funcționarii vamali sunt implicați în eludarea sancțiunilor este o întrebare deschisă. După pornirea invaziei, UE a interzis exporturile de vinuri care costă peste 300 de euro către Rusia. Spre deosebire de embargoul total asupra vinului din Australia și SUA, sancțiunea europeană este mai mult o restricție simbolică deoarece ponderea acestor băuturi era mai mică de 1% din totalul importurilor  de vin ale Rusiei.

Dar așa a încercat executivul european să-i priveze pe oligarhii ruși de Grand Cru de Burgundia și de Bordeaux fără să dea cu bâta în producătorii obișnuiți. Dar, în practică, această măsură a dus la apariția importurilor semilegale sau semiilegale și a unui nou tip de importator. La sfârșitul anului trecut, Riatiko, o companie puțin cunoscută aparținându-i lui Aleksei Repik, proprietarul gigantului farmaceutic R-Pharm, a importat în Rusia unele dintre cele mai scumpe vinuri din lume. Aproape două sute de sticle cu cele mai rare vinuri (dintr-un total de 800 de sticle) și-au făcut drum în Rusia, ocolind sancțiunile UE. Prețurile de achiziție ale doar câtorva zeci de vinuri depășesc un milion de ruble (14.200 dolari) sticla. Și nu este vorba doar de prețurile exorbitante, ci și că aceste vinuri nu sunt deloc ușor de obținut. Piața vinurilor premium diferă de segmentul mai ieftin nu doar prin preț, ci și prin disponibilitatea la vânzare a soiului și anului dorit. Cererea de vinuri de la cramele de top depășește oferta de multe ori. Această disproporție poate fi observată cel mai clar la vinul de Burgundia. De exemplu, emblematicul Domaine Leroi de Burgundia a produs doar 608 sticle la podgoria Musigni în 2007 – mai puțin de un palet. Cei mai respectabili distribuitori din lume, fie că sunt din Marea Britanie și Statele Unite sau din Japonia și Hong Kong, concurează pentru dreptul de a cumpăra acest vin. Prin urmare, proprietarii cramelor le vând pe bază de cotă sau de alocare. Un cumpărător extern care dorește să cumpere vin de la un castel sau un domeniu va fi pur și simplu refuzat și îndrumat către un distribuitor.

Un exemplu tipic este descris de Piotr Aven în cartea sa „Vremurile lui Berezovski”. Vladimir Zecikov, proprietarul agenției de publicitate Premier și creatorul grupului Beli Oriol, l-a inițiat pe Boris Berezovski în aspectele mai fine ale culturii vinului.

„— Boris, le ai cu vinul?”

„— Vorbești serios? Bineînțeles că da.”

„— Boria, care este cel șmecher vin?”

„— De ce? Petrus, desigur.”

„— Boris, dar tu nu știi nimic despre vin!”

Și Zecikov începe să-i dea prelegeri despre Romanée-Conti, un vin imposibil de cumpărat, doar că „am aici o sticlă, te las să-l încerci”. Boria sună pe cineva și cere să i se aducă imediat o sticlă de Romanée-Conti. Dar constată că vinul nu se găsește pe nicăieri.

Având în vedere cele de mai sus, cele două sute de sticle ale noului importator rus par absolut fantastice. Canalul de Telegram „Drunken Master” a fost primul care a atras atenția asupra declarației vamale pentru cele mai scumpe vinuri din lume. Autorii alcool-tabloidului au fost surprinși de contrastul dintre livrările vechi și noi ale unei anume firme, Riatico. Compania, care a importat ani buni diverse produse din Japonia – de la ghimbir murat la stimulente pentru creșterea masei musculare – înregistra dintr-o dată importuri de vin de Burgundia ultrascump.

Potrivit Registrului Federal al Produselor Alcoolice, din 23 noiembrie, furnizorul care se ocupase până de curând de sos de soia a importat aproape două sute de vinuri de top din Burgundia, Bordeaux și Piemont. Dintre cele cinci castele din Bordeaux, care au primit cel mai înalt statut în clasificarea din 1855, Riatico le-a importat pe toate cinci (Chateau Haut-Brion, Chateau Lafite Rothschild, Chateau Latour, Château Margaux și Château Mouton Rothschild) în trei zile. Domaine de la Romanée-Conti, pe care îl adorase doamna Pompadour, amanta lui Ludovic al XV-lea, a venit și el din nou în Rusia. A fost adus și legendarul Henri Jaier, al cărui fondator a condus renașterea postbelică a Burgundiei. Vinurile acestor producători alcătuiesc topul celor mai scumpe vinuri din lume.

În parte, producții similare pot fi obținute de la câteva companii rusești de comercializare a vinurilor, cum ar fi Simple sau DP-Trade, care lucrează la reputația lor internațională de zeci de ani. Dar dacă importatorii obișnuiți trebuie să se mulțumească cu producții recente, colecția Riatico include soiuri unice din secolul XX. Henri Jaier, menționat mai sus, producea vin Richebourg la podgoria omonimă la o rată de puțin peste o mie de sticle pe an. 1987 a fost ultimul an de producție, iar în 2006 Henri însuși a murit. Aceste două evenimente au împins prețurile până în stratosferă. O sticlă de Richebourg din 1984 s-a vândut cu 183.750 de lire sterline la Christie’s în 2020. Și în 2022, fostul importator de sos de soia a adus în Rusia zece sticle de Henri Jaier, inclusiv un Richebourg din 1984. Lista cu livrări a Riatico includea Chateau Haut-Brion din 1929, Château Cheval Blanc din 1947, Chateau la Mission Haut Brion din 1961 – aceste nume și producții sunt uluitoare.

Din ce a adus Riatico, pe baza prețurilor medii mondiale disponibile de la WineSearcher, se poate estima că firma a importat vinuri în valoare de 4 milioane de euro în Rusia doar în noiembrie și decembrie 2022.

Dacă sticlele achiziționate ar fi cumpărate în stare bună și vânzătorul ar avea garanție de proveniență, prețul ar putea fi mult mai mare. Estimarea include doar prețul de achiziție fără costurile de livrare, fără taxe și accize.

Banii ar fi putut fi folosiți pentru a instala toalete încălzite în 300 de școli rusești, iar în condițiile în care au fost cheltuiți în doar  două luni de achiziții, în termeni anuali ar fi fost suficienți pentru 2.000 de școli rusești unde încă nu există toalete încălzite.

De unde a obținut o companie cu un capital social de 10.000 de ruble (145 dolari) bani pentru a cumpăra vinuri de lux? Patronul de la Riatico este Aleksei Repik, a cărui avere este estimată la 1,4 miliarde de dolari. R-Pharm este cel mai mare producător de farmaceutice din Rusia și își primește cei mai mulți bani de la guvern. Serviciul Federal Antimonopol suspectase o înțelegere de tip cartel între ministerul sănătății și Repik, care a dus la prețuri mai mari la medicamente, și chiar a efectuat o inspecție neprogramată la minister. Dar investigațiile nu au dus nicăieri.

Poziția de neurnit a lui Repik poate fi explicată în parte prin legătura companiei sale cu familia lui Putin. Potrivit unei investigații efectuate de Important Stories și Der Spiegel, compania offshore a lui Repik deține un avion de afaceri Bombardier Global 5000 cu indicativul M-FINE. Avionul a fost folosit de Ekaterina Tihonova, fiica cea mai mică a lui Vladimir Putin. Tihonova și Repik nu sunt legați doar printr-un avion de afaceri. Natalia Popova, prietenă de multă vreme a fiicei țarului de la Kremlin (și adjuncta ei la Fundația Innopractica), este căsătorită cu Kirill Dmitriev, care conduce Fondul Rus de Investiții Directe (FRID). Pe de o parte, Dmitriev are o relație strânsă cu Tihonova și a fost invitat la nunta ei cu Kirill Șamalov. Pe de altă parte, fondul de stat pe care îl conduce a investit generos în afacerile lui Repik. De exemplu, în 2020, FRID și R-Pharm au anunțat o investiție comună de 4 miliarde de ruble (56,6 milioane dolari) în dezvoltarea și producția de medicamente și vaccinuri biotehnologice pentru combaterea COVID-19.

Pe piața rusă liberă nu pot fi găsite vinuri de milioane de ruble sticla. Dar pot fi cumpărate în restaurantele deținute de Aleksei Repik și de Ivan Sibirev. Anterior, Sibirev a fost directorul general al Stroitransneftegaz, unul dintre cei mai mari contractori ai Gazprom, deținut de prietenul lui Putin, Timșenko. În 2017, Sibirev a deschis selectul Wine & Crab pe strada Nikolskaia din Moscova. Unitatea a devenit unul dintre cele mai luxoase restaurante ale Moscovei: bucătari pricepuți – frații Berezuțki (a nu se confunda cu jucătorii de fotbal), importuri directe de fructe de mare cu avionul din Orientul Îndepărtat și o listă de vinuri care conține cele mai mari nume din lume. Un al doilea stabiliment Wine & Crab a fost deschis la scurt timp în Barviha, urmat de restaurantul la care frații Berezuțki și-au pus cel mai mult amprenta, Twins Garden, în 2019. Restaurantele au fost recunoscute internațional: în octombrie 2021, Twins Garden a fost clasat pe locul 30 în top 50 al restaurantelor lumii și a fost premiat cu două stele Michelin în același an.

Echipa lui Aleksei Navalnîi a descoperit în cadrul investigației că partenerul lui Sibirev în afacerea cu restaurante era fiica vitregă a lui Alexei Miller, Svetlana Kuznețova. Soțul ei Aleksander Kuznețov este directorul general al Gazprom Komplektatsiia. În decembrie 2019, au existat zvonuri despre vânzarea Twins Garden către Aleksei Repik, care a devenit unicul fondator al companiei în 2020. Sibirev și Kuznețova au păstrat proprietatea restaurantelor Wine & Crab. Bucătăria de top a fraților Berezuțki și exigențele la fel de mari ale proprietarilor au cerut un acompaniament adecvat de vinuri. Somelierul restaurantelor Wine & Crab, și în trecutul recent al Twins Garden, este Anton Panașenko, cel mai bun somelier al Rusiei în 2003. Cererea pentru vinuri de top a dat naștere unei noi linii de afaceri în doar câțiva ani. La început, somelierul a negociat alocările cu cramele, folosind importatori terți pentru importurile tehnice. Între timp, operațiunea a continuat să se extindă: a deschis un magazin de vinuri, iar apoi și-a înregistrat propria companie, Burgundi, în 2021.

Alături de Panașenko, cofondator al companiei este Konstantin Nureiev, director general adjunct interimar al Stroitransneftegaz și coleg cu Ivan Sibirev. Conexiunile lui Anton Panașenko în lumea vinului l-au ajutat să strângă un portofoliu de crame de top din Burgundia, Bordeaux și Champagne. Lista producătorilor de vinuri de pe lista de prețuri a companiei Burgundi se potrivește în mare măsură cu importurile recente ale Riatico – de la G. Roumier, Méo-Camuzet Frère & Soeurs, Domaine Ramonet, Emmanuel Rouget. Companiile au aproape o duzină de parteneri. Probabil că contactele de afaceri ale lui Panașenko sunt cele care i-au permis importatorului de ghimbir murat să pună mâna pe vinuri de top căutate de colecționari din întreaga lume. Apropierea lui Anton de doi vinificatori din Burgundia este evidențiată de o cină la Twins Garden în 2019. Jean-Claude Ramonet, proprietarul renumitului Domaine Ramonet, și Guillaume Rouget, fiul lui Emmanuel Rouget, și-au prezentat personal vinurile patronilor restaurantului. Pe lângă domeniul tatălui său, Guillaume l-a reprezentat și pe Henri Jaier – legendar vinificator care a fost unchiul și mentorul tatălui său. În luna decembrie a aceluiași an, Anton a luat din nou masa cu Jean-Claude Ramone, de data aceasta în Burgundia, unde francezul i-a deschis o sticlă de Chateau Mouton Rothschild 1965, anul său de naștere. Împătimiții vinurilor de la Kremlin nu ar fi putut să cumpere vin fără ajutorul companiilor europene în a eluda sancțiunile. Este evident că Riatico a folosit serviciile unui intermediar european, care a ajutat la colectarea comenzilor de la diverși producători și la realizarea documentației. Toate livrările de vinuri premium s-au efectuat în baza unui singur contract, nr. 12/6/22 din 12 iunie 2022. În paralel, plata vinurilor către zeci de producători diferiți s-a făcut prin două facturi, nr. 2 din 30 iunie 2022 și nr. 3 din 12 august 2022. Este probabil ca aceiași intermediari să fi trimis mostre către laboratorul francez S.A.S. Sofralab la Bar sur Seine din 1 bis avenue Paul Portier BP 46, care a eliberat certificate de testare pentru toate vinurile achiziționate de la Riatico pe 3 și 5 iunie. Aceste fapte sugerează că aceeași companie a furnizat servicii către Riatico în legătură cu plasarea comenzilor și întocmirea documentelor.

Dimensiunea acelor loturi a depășit semnificativ standardul prescris, „nu mai mult de 2,5 litri din fiecare tip”. Numai Domaine Romanée-Conti a contabilizat 78 de sticle de 0,75 litri și butelii de 1,5 litri. Acest lucru sugerează indirect că valoarea în vamă a vinurilor a fost serios subestimată.

În acest scop, majoritatea importatorilor închiriază depozite de accizare în Letonia, Lituania și Estonia, unde lipesc timbre de accize și contraetichete rusești pe sticlele importate. După izbucnirea războiului, guvernul a început să experimenteze cu aplicarea timbrelor pe teritoriul Rusiei, dar majoritatea importatorilor au continuat să folosească vechiul sistem. Schema incomodă s-a dovedit utilă pentru eludarea sancțiunilor: producători europeni respectabili își expediază produsele în Europa, iar întregul risc de eludare a sancțiunilor revine intermediarilor.

Cum lasă vama să treacă vinul sancționat? Mai exact, Riatico a folosit o abordare creativă: 22 de loturi dintre cele mai scumpe vinuri au fost aduse ca mostre pentru certificare.

A doua posibilitate presupune folosirea unui intermediar european care poate cumpăra vin de la un producător din UE la prețul pieței și apoi „ajustează” prețul pentru cumpărătorul rus. Iar a treia posibilitate implică transferul fictiv pe teritoriul Rusiei către alte țări ale Uniunii Vamale (un fel de UE patronat de Rusia). De exemplu, pe hârtie este menționat că mărfurile au ca destinatar o companie din Kazahstan și că drumul lor trece prin Rusia. În timpul tranzitului pe teritoriul rusesc, destinatarul kazah respinge mărfurile, iar documentele de expediere sunt apoi modificate pentru a include un destinatar rus. O persoană care nu este familiarizată cu realitățile rusești s-ar putea întreba cine ar cheltui milioane de ruble pe o sticlă de vin care poate fi consumată în câteva ore. Răspunsul la această întrebare este bine cunoscut de somelierii din Moscova. În 2017, ziarul Sobesednik a publicat un contract de livrare încheiat între „Serviciul de catering nr. 4”  al Kremlinului și grupul de companii AST al miliardarului azer-rus-turc Telman Ismailov. Anexa la contractul de livrare de băuturi alcoolice pentru nevoile Dumei de Stat, Consiliului Federației și Camerei de Contabilitate includea Romanée-Conti 2001, 2002 și 2005 în valoare de 1,2 milioane ruble (17.380 dolari), 1,3 milioane ruble (18.800 dolari) și respectiv 1,5 milioane de ruble (21.700  dolari). Angajații restaurantului Sixti, cel mai bun restaurant din Europa la acea vreme, au povestit despre banchetul lui Dimitri Medvedev din 2014. Restaurantul de la etajul 62 al Turnului Federației din Moscova a fost închis publicului pentru banchetul primului-ministru. Medvedev a ales cel mai scump articol de pe lista de vinuri (s-a dovedit a fi un Romanée-Conti), spunând inocent că „VTB plătește”. Potrivit datelor oficiale ale Rosstat, 17,6 milioane de ruși trăiesc cu mai puțin de 13.500 de ruble (200 de dolari) pe lună. Un astfel de rus ar trebui să strângă bani timp de 24 de ani pentru a-și permite o butelcă de Romanée-Conti 2003 fără a cheltui un ban pe hrană și adăpost.