Cum își bate joc Liviu Dragnea de a treia putere economică a lumii

Poate că dl. Liviu Dragnea nu a auzit de companii precum PADECO, Takenaka sau OTIS; poate că nu a auzit nici de Mitsubishi. Nu asta mă surprinde, ci faptul că nimeni din marele Comitet Executiv nu a auzit de aceste nume. Problemele liderilor PSD sunt, desigur, altele: personaje dubioase care îi întărâtă unii contra celorlalți sau comunicarea lipsită de eficiență.

Companiile de mai sus sunt doar câteva dintre cele care și-au trimis reprezentanții – și nu orice reprezentanți, ci CEO sau vicepreședinți – alături de premierul Shinzo Abe, sperând că întâlnirea acestuia va da prilejul unor prime discuții ce s-ar fi putut materializa, ulterior, în investiții. PADECO, spre exemplu, este o companie care derulează deja proiecte în România – linia de metrou care va lega centrul de Aeroportul Otopeni, reformarea transportului public din București sau reabilitarea liniei de cale ferată dintre București și Constanța.

Poate că dl. Dragnea nu știe nici că valoarea schimburilor comerciale dintre România și Japonia se ridică la peste 600 de milioane de dolari; sau poate că suma e prea mică pentru a trezi interesul domniei sale. Până la urmă, când ai în gestiune o țară întreagă, nu te mai uiți la firimituri.

Am stat și m-am întrebat ce era atât de important încât nu mai suporta o amânare de o zi sau două; ce făcuse atât de rău Tudose încât trebuie dat afară în seara zilei de luni? Nu puteau oricum să numească peste noapte un premier nou care să treacă legile justiției. Ce a dus la un gest atât de prostesc, egoist și care îi va costa pe români mulți bani? Am stat și am tot stat, până când mi-am dat seama că plecasem de la o ipoteză greșită.

Am plecat, spun, de la ipoteza că dl. Dragnea și restul liderilor din PSD și-au asumat de la început gafa diplomatică pe care au făcut-o. Nimic mai fals: nimeni din marele Comitet Executiv nu a priceput că omul care conduce a treia putere a lumii e pe cale să aterizeze pe Otopeni. Nimeni nu s-a prins că momentul e unul important. Domniile lor nu au vrut să facă rău mie, vouă sau României; pur și simplu le-a “scăpat”.

Și pentru că cei mai mulți dintre ei n-au deschis mai mult de o carte în viața lor (excluzând manualul de folosire a cuptorului cu microunde), nu aveau de unde să știe unele lucruri esențiale din cultura asiatică, cum ar fi acela că un demnitar poate fi primit doar de un alt demnitar cu cel puțin același rang ca al lui. Nu aveau de unde să știe nici faptul că e un gest civilizat să întâmpini un astfel de demnitar atunci când el intră în țară; noroc cu ambasadorul Japoniei, că altfel îl păcăleau și taximetriștii pe Shinzo Abe.

Nu vreau să reiau șirul evenimentelor, pentru că mi-e mie rușine de rușinea premierului japonez. Sper că doar că cei din țara Soarelui-Răsare nu citesc Euronews sau BBC, pentru că îi strigăm omului imaginea și la el acasă.

Este însă impardonabil ca ceata de inculți condusă de dl. Liviu Dragnea să aducă atingere relațiilor comerciale pe care noi le avem cu a treia putere economică a lumii. Prostia nu ar trebui să fie un factor determinant în atragerea sau pierderea unor investiții importante. Sigur, prostia nu ar trebui să ajungă nici la conducerea unei țări, dar cu asta ne-am obișnuit deja.

Întâmplarea cu Shinzo Abe nu este primul motiv de îngrijorare în ceea ce privește diplomația externă a României. Premierul Tudose, aflat în funcție de 7 luni, a avut un număr semnificativ de întâlniri cu premieri din alte state decât cele ale Europei de Sud-Est: zero. Singurele “cadouri” primite de ultimii șefi de guvern au fost reproșuri, nemulțumiri și chiar amenințări. Voalate, desigur, dar amenințări.

Aș fi încheiat cu speranța că…; dar sincer nu prea mai am nicio speranță. Poate doar aceea că partenerii noștri externi vor aștepta, liniștiți, instaurarea la Palatul Victoria a unor oameni cu care să aibă ce discuta. Și care au deschis mai mult de o carte în viața lor.