Cum încearcă recrutorii să spargă rutina de la interviurile de angajare

SE SPUNE CĂ NU POȚI SĂ ÎNVEȚI UN CÂINE BĂTRÂN TRUCURI NOI, IAR CÂND VINE VORBA DESPRE INTERVIEVAREA A ZECI SAU SUTE DE CANDIDAȚI PE LUNĂ, UNII CU MAI MULTĂ EXPERIENȚĂ, ALȚII  “BOBOCI” PE PIAȚA MUNCII, RUTINA PARE GREU DE EVITAT. Atunci când vezi pentru prima dată cea mai mare parte a candidaților, iar profilul căutat rămâne cam același, se nasc, inevitabil, întrebările-clișeu. Pentru unii recruiteri, răspunsurile candidaților pot valida sau nu o calitate cerută pentru profilul căutat, însă alți oameni de HR au căzut în capcana rutinei și, la interviuri, se transformă în roboți care emit aceleași întrebări și care procesează răspunsurile după anumite criterii bine stabilite. Cât de des apare rutina în viața recruiterilor și de ce, care sunt pericolele pe care le poate avea asupra businessului de recrutare și cum poate fi diminuată?

„Probabil că orice tip de muncă presupune o anumită parte rutinieră, mai puțin atrăgătoare și fermecătoare. În cazul resurselor umane, cred că factorii principali care determină apariția rutinei sunt taskurile din care lipsesc provocările, mediul de lucru care, la rândul său, rămâne același pentru mult timp și, nu în ultimul rând, recrutarea pentru timp îndelungat a acelorași tipuri de poziții“, susține Dana Meleghi, head of recruitment în cadrul dezvoltatorului de software Luxoft Romania, care numără în jur de 900 de angajați în prezent. Ideea de rutină în procesul de recrutare pare a fi unanim acceptată și conștientizată de mulți oameni de resurse umane. Aceștia admit că este o problemă reală pe care fiecare o experimentează măcar o dată în carieră și care este hrănită în timp de anumite contexte.

CU CÂT ESTE MAI MARE AGENȚIA DE RECRUTARE, CU ATÂT RISCUL DE APARIȚIE A RUTINEI ESTE MAI MARE. POATE PĂREA PARADOXAL, DAR NU ESTE AȘA: AGENȚIILE MARI ÎȘI STRUCTUREAZĂ ACTIVITATEA DE RECRUTARE PRIN NIȘAREA PE SPECIALIZĂRI. În acest fel, recruiterilor li se alocă roluri bine definite și înguste, de specializare, fapt care induce o anume rutină“, explică Ioan Poclitaru, director de marketing al firmei de recrutare și închiriere de forță de muncă temporară APT Group România. Pe de altă parte, chiar dacă un recruiter din cadrul APT se apropie de 100 de interviuri de angajare și chiar dacă, în general, firmele de recrutare și plasare de personal au câteva domenii pentru care recrutează, riscul apariției rutinei este mai mic decât în cazul celor care lucrează într-un departament de HR intern.

Sunt însă și specialiști în resurse umane care lucrează în același domeniu și chiar în aceeași companie de ceva ani și care susțin că, cel puțin în teorie, recrutarea ar trebui să fie ferită de rutină, tocmai prin prisma volumului mare de oameni foarte diferiți care vin la interviuri. Cu toate acestea, practica ne învață altceva: nici recruiterii nu pot fi izvoare nesecate de întrebări creative, noi, și nici nu pot să recruteze  „după ureche“, astfel că unele rețete chiar se impun.

CU TOATE CĂ ÎN PRACTICĂ NICIODATĂ NU ÎNTÂLNEȘTI PERSOANE SAU SITUAȚII IDENTICE, SUNTEM TENTAȚI SĂ CREDEM CĂ ACTIVITATEA DE RECRUTARE POATE SĂ DOBÂNDEASCĂ O RUTINĂ INTRINSECĂ. De fapt, o anumită rutină, specifică meseriei, poate apărea în funcție de senioritatea pe post a recruiterului, managerii implicați în proces, varietatea joburilor/profilurilor care se caută, dimensiunea companiei și diversitatea posturilor căutate, complexitatea schimbărilor de strategie sau procesele interne“, este de părere Adela Jansen, directorul de HR al BRD, grup cu aproximativ 9.000 de angajați pe plan local. Ea mai precizează că, deși un bun recruiter este provocat în permanență să caute și să identifice candidatul cel mai potrivit pentru un job într-un anumit interval de timp, optim pentru business, acesta face parte dintr-un proces al deciziilor interne, iar rezultatele lui depind de descrierea în detaliu a nevoilor de recrutare, de profil, cerințe speciale, de maturitatea managerilor care intervievează și determină alegerea unui nou colaborator, dar și de echilibrarea cererii și ofertei în momentul deciziei.