Cum îi ajută mediul de afaceri pe tineri?

“Regulile capitalismului spun că există o rată mare de eșec la trecerea de la prima generație, a celui care a construit afacerea, la generația a doua, a copiilor. E vorba de o rată de eșec de 70%.” Vasile Iuga, country managing partner la compania de consultanță PricewaterhouseCoopers, susținea în declarația sa ideea implicării sectorului privat în formele de învățământ, dat fiind că “lacunele din educație costă anual România procente importante din PIB”. Potrivit șefului PwC, tinerii manageri profesioniști ar trebui să preia în actualul context economic frâiele afacerilor, însă expertiza lor lipsește în cele mai multe din cazuri. Și nu doar la nivel de management.

Mi-am petrecut o bună parte din ultimele două luni în preajma lui Călin Fusu în încercarea sa de a coopta un tânăr pe care să-l integreze în modelul său de business, ca parte a proiectului “125 de ani de inovație, 125 de reguli despre leadership”, realizat de Mercedes-Benz Clasa E. Sosit în România în anul 1990 de peste Prut, Fusu a reușit să construiască unul dintre cele mai cunoscute businessuri din online-ul autohton, aflat mai ales în atenția celor care își caută un job, prin bestjobs.ro, dar și prin portalul neogen.ro. De curând a decis să se mute la Sofia pentru a crește afacerea similară pe care o are în țara vecină, experiența sa devenind relevantă și pentru ucenica pe care avea s-o recruteze. Principalele probleme pe care Fusu le-a sesizat la cei care doreau să-i devină ucenici au fost fie așteptările nerealiste, fie lipsa unor cunoștințe palpabile în domeniul în care voiau să lucreze. Printr-o selecție pe site-ul său de recrutări a ales o tânără care studiază comunicare și relații publice. Așa a ajuns Gabriela Udeanu să lucreze la zumzi.ro, proiectul de cupoane de reduceri al omului de afaceri. Fusu își petrece cinci zile pe săptămână în Bulgaria unde a dezvoltat conceptele cu care a punctat și în online-ul local, așadar colaborarea lor s-a mutat în scurt timp de la Sofia la Sibiu și apoi la București. “Nu prea se pliază pe postul pe care i l-am propus, cel de om de vânzări, și nu e ascultătoare. E independentă și cu personalitate”, spunea Fusu despre ucenica sa. El explică faptul că mare parte din tinerii pe care i-a văzut vin cu foarte multe preconcepții despre jobul pe care și-l doresc – “unii vin cu idei corporatiste și spun că într-o companie mare, dacă începi într-un domeniu, reușești cu mare greutate să migrezi spre un alt sector” – însă ei compensează prin entuziasmul și prospețimea pe care o pot aduce în companie. O posibilă contribuție la inflexibilitatea lor o are, în viziunea sociologului Alfred Bulai, sofisticarea educației, odată cu apariția studiilor postuniversitare, a programelor de master sau doctorat, prin care se amână contactul cu viața reală și, deci, teama de a lua decizii ferme legate de carieră sau familie. “Prefer să extind termenul de mentorship dincolo de relația într-un singur sens mentor-ucenic: ucenicul va fi aruncat în apă și va învăța să înoate atât de la șefi, cât și de la ceilalți colegi. Simultan sper să învăț și eu ceva de la ucenic, dat fiind că deseori o abordare proaspătă face diferența între succes și mediocritate”, spunea Fusu.

Vlad Nistor, decanul Facultății de Istorie din Universitatea din București și fost director al Institului Diplomatic Român, spune că unica soluție pentru actuala generație de tineri care iese de pe băncile școlii este profesionalismul și hiperprofesionalismul. Cei care vor ajunge să găsească slujbe eficiente și bine-plătite vor fi numai cei profesioniști dintre ei. “Nu cred că vreunul dintre noi poate să-și imagineze cum va arăta lumea în cinci ani. Vor exista modificări fundamentale în structura globală a realităților sociale, lumea se va schimba fundamental în anii ce urmează”, anticipează Nistor. Generația tânără, spune el, e cea mai expusă la aceste schimbări, pentru că nu face parte din structura stabilă a statului și nu are nici căi directe de a pătrunde în structura deja așezată a societății. “Singura soluție este capacitatea de adaptare la dinamismul secolului în care trăim, iar manifestarea certă a capacității de adaptare este hiperprofesionalismul”, mai spune Vlad Nistor, exprimându-și temerea că societatea n-o să fie deloc de partea noii generații de tineri. Ce-i drept, n-a mai fost în stare de mult timp să-i integreze, iar date fiind actuala criză mondială și problemele geopolitice globale, va fi și mai puțin aptă să o facă.

Cum doar un sfert dintre absolvenții de facultate mai reușesc să lucreze în domeniul în care s-au pregătit, iar dintre studenți, cel mult jumătate au un job, o legătură mai apropiată cu mediul de afaceri poate să le fie de mare ajutor pentru a lua contact cu realitatea, adeseori obstrucționată de cunoștințele teoretice din școli. Minusul de comunicare între cele două părți e și vina mediului de afaceri, spune și antreprenorul Camelia Șucu, însă managerii care înțeleg că tinerii pot acumula mult mai ușor cunoștințe proaspete, costă mai puțin și sunt mai deschiși spre nou pot schimba radical felul cum funcționează compania lor. Ce e tot mai clar e că viitorul nu va fi al celor inteligenți, ci al celor care vor ști să se adapteze.