Cum este mai important să fii, ca să ai succes în afaceri: bun antreprenor, bun lider sau bun manager?

LAVINIA RAȘCA

(ESTE MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ȘI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)

ANTREPRENORIATUL, LEADERSHIPUL ȘI MANAGEMENTUL NU AR TREBUI PUSE ÎN SERTARE SEPARATE. Este adevărat că au unele valențe diferite: antreprenorul observă oportunitățile și lansează companii sau activități noi, fără a avea toate resursele necesare; liderul are gândirea strategică și puterea de a-i convinge pe ceilalți să urmeze calea dorită; talentul managerial este necesar pentru a rezolva problemele curente ale companiilor.

La ora actuală, mediul de afaceri este volatil, este nevoie de inovare pentru a lua decizii complexe, iar angajații, cu așteptări tot mai înalte, vor să fie inspirați și atrași spre o cauză, nu obligați să o urmeze, de aceea succesul în afaceri cere să ai abilități de antreprenor, lider și manager. Mai mult, succesul cere să lucrezi într-un domeniu care te pasionează, în care ești sau poți deveni rapid cunoscut, credibil și respectat.

Spiritul antreprenorial este important pentru mediul de afaceri, nu numai în sectorul IMM, ci și în corporații și în sectorul nonprofit. Pe lângă contribuția esențială în crearea de locuri de muncă, antreprenoriatul aduce acea capacitate de inovare absolut necesară în toate tipurile de companii. Prin urmare, are un impact incontestabil asupra stabilității și puterii economice.

În România, conform Raportului din 2013 al Fundației Post-Privatizare, IMM-urile asigură 65,7% dintre locurile de muncă. Atunci, de ce nu se dezvoltă antreprenoriatul mai mult și mai repede, dacă este atât de important? De ce nu apar mai multe întreprinderi mici, care să se dezvolte? Aș sintetiza motivele dezvoltării nesatisfăcătoare a antreprenoriatului în trei categorii.

ÎN PRIMUL RÂND, m-aș opri la ideile care de foarte multe ori nu se materializează. Mulți visează ani de zile la afacerea vieții lor, dar nu au curajul să își pună visele în practică, deși în mintea lor și-au cristalizat foarte bine modelul de business. Fie că nu vor să-și riște banii sau postul bun, fie că le e teamă să nu se facă de râs dacă nu reușesc, fie că-i descurajează cei apropiați.

În al doilea rând, este vorba despre eșecul rapid al celor care se grăbesc atât de tare să își înființeze propria companie, încât nu se gândesc bine la ceea ce au de făcut după aceea.

Ultimul și cel mai trist motiv este, după părerea mea, marginalitatea. De foarte multe ori, afaceri pornite cu succes nu ating dimensiunile și reputația pe care și le-au dorit fondatorii, deși supraviețuiesc peste generații. Nu mă refer la întreprinderile care au notorietate și impact economic important, în ciuda dimensiunii reduse; nici la cele pe care proprietarii le-au înființat doar ca să-și asigure un trai fără șefi și fără griji materiale.Mă refer la companiile în care fondatorii și-au pus mari speranțe de dezvoltare, dar care supraviețuiesc cu greu. În timp ce afacerile acestora se zbat în marginalitate, firme similare, înființate în același timp, se dezvoltă, depășind granițele țării sau ale ramurii.