Cum era să aibă Europa cel mai mare constructor aerospațial și de apărare din lume

Dacă ar fi reușit, operațiunile combinate ale celor două grupuri ar fi creat un gigant în domeniul aerospațial și de apărare, cu afaceri anuale de 73 miliarde de euro și 220.000 de angajați. Noul concern ar fi depășit Boeing și ar fi avut afaceri mai bine echilibrate între sectorul aviației civile, punctul forte al EADS, care produce avioanele Airbus, și cel militar, unde BAE ar fi urmat să asigure o contribuție mai importantă. De asemenea, EADS și BAE dezvoltă în comun proiectul avionului de luptă european Eurofighter Typhoon.

INTERESE. Tranzacția a eșuat deoarece Germania, Franța și Marea Britanie nu s-au putut pune de acord asupra controlului pe care urmau să-l exercite în cadrul viitorului grup. Parisul, cu o participație minoritară la EADS, a insistat asupra unei dețineri similare după fuziune. Germania, care nu are direct o participație, dar exercită control prin intermediul acțiunilor deținute de producătorul auto Daimler, a insistat pentru influență egală cu Franța.

Pe de altă parte, Marea Britanie s-a arătat sceptică în privința participațiilor guvernamentale și mai ales a unor poziții prea puternice ale Franței și Germaniei. Pe lângă miza pe termen lung, care ar fi fost influența în unul dintre cele mai mari concerne din lume și poziția în industria europeană a apărării, politicienii care au judecat tranzacția au încercat să păstreze locurile de muncă pe care cele două companii le asigură în prezent. În condițiile crizei, închiderea unor fabrici sau restructurări de personal ar fi fost politic mult mai costisitoare comparativ cu eventualele avantaje competitive. Așa că, în loc să devină un model de integrare economică în Europa, eșecul fuziunii a devenit un avertisment asupra rolului semnificativ pe care îl joacă în continuare interesele naționale în UE.

CINEVA ESTE DE VINĂ. Și acel cineva este Germania. După oprirea negocierilor, EADS, BAE și Marea Britanie au acuzat Germania că a blocat fuziunea. Nemții au fost reticenți încă de la primele discuții. Berlinul a sperat la început că egoismul francezilor va împiedica fuziunea. Când negocierile franco-britanice au înce-put să contureze poziții comune, Germania a fost nevoită să inter-vină direct pentru a opri discuțiile.

Singura persoană din Germania cu puterea de a decide asupra acestei tranzacții de proporții era cancelarul Angela Merkel. Cancelarul a refuzat însă pe parcursul negocierilor să acorde o întrevedere șefului EADS, Thomas Enders, un german, și nici măcar nu a răspuns scrisorilor trimise de acesta.

Mai mult, Enders a primit o listă cu pretențiile Berlinului indirect, prin intermediul părții franceze. Printre cereri se afla egalitatea participației cu Franța și localizarea unui sediu al noului grup în Germania. Mulți analiști consideră acum că lista de cerințe a guvernului german nu a fost decât o tentativă de a se ascunde în spatele poziției Franței, cu Merkel sperând că Parisul se va opune și va bloca fuziunea.

SFÂRȘITUL PLANULUI DE FUZIUNE ÎN MAI PUȚIN DE TREI MINUTE. Convorbirea telefonică prin care s-a pus capăt planurilor de a crea cel mai mare grup de inginerie aerospațială și de apărare din lume a durat mai puțin de trei minute, scrie Financial Times. Merkel, ocupată cu administrarea crizei din Grecia a găsit, însă, timpul necesar pentru a telefona președintelui francez, François Hollande. Franța și Marea Britanie înregistrau deja progrese semnificative în negocieri, iar Hollande se pronunțase cu câteva zile înainte în favoarea fuziunii. Cancelarul i-a transmis președintelui francez că o continuare a negocierilor nu are sens. A doua zi, 10 octombrie, când expira un termen acordat de bursa din Londra pentru un anunț privind situația discuțiilor, EADS și BAE au anunțat că renunță la planul de fuziune.