Cum dictatura lui Franco a împins Spania în topul mondial al ascensoarelor: 20 la 1000 de locuitori

Ce înseamnă asta? Că Spania este o nație de trăitori la bloc, 65% dintre cetățeni fiind în această situație (alte țări din Europa care se compară cu Spania sunt Estonia și Letonia).

Și cum au ajus spaniolii trăitori la bloc? Până în 1950 mai puțin de jumătate din spanioli aveau propria locuință, dar în următorii 50 de ani ponderea a crescut la 80%, cu sprijinul dictatorului Franscisco Franco, care a condus Spania din 1939 până în 1975. Războiul civil ce a precedat al doilea război mondial a dus la o criză a locuințelor. Ostilitățile au dus și la un flux masiv de locuitori din zona rurală spre orașe.

Din dorința de a deveni popular, Franco a introdus o serie de legi dure privind închirierile, dar efectele au fost ample: proprietarii nu puteau obține venituri, proprietățile se degradau, iar calitatea spațiilor de locuit și oferta s-au redus. După 1950 Franco a schimbat politica, dorind o nație de proprietari și nu de proletari. O nouă legislație a dus la canalizarea economiilor populației către construcții urbane; în același timp, dorința lui Franco de a păstra cât mai mult teren agricol a “înălțat” clădirile. Cea mai răspândită formă de locuire au devenit ansamblurile de blocuri cu peste 1000 de apartamente, și astfel s-au născut aglomerările urbane moderne din Spania. Și multele ascensoare care le însoțesc.