Cum au ajuns "viermii" protestatari să producă mătase politică. Patru scenarii

1) Susținătorii președintelui Băsescu, inițial dezamăgiți de eșecul legii sănătății și porniți să acuze opoziția de a fi orchestrat nu numai toate protestele pașnice, ci și ieșirile violente ale vandalilor, au început treptat să-și revendice criticile pieței la adresa politicilor guvernului Boc, ajungând să considere că protestele chiar fac parte dintr-un plan al președintelui de a combate rezistența la reforme a PDL, plan capabil să revitalizeze spiritul civic al electoratului de dreapta și dându-i astfel arme noi lui Băsescu de a-și duce planurile mai departe, cu lăsarea în ofsaid a opoziției.

2) O variantă de discreditare a protestelor în folosul PDL explică toate evenimentele prin manipulări ale unor forțe externe ostile actualului regim, din motive și cu scopuri diferite (Rusia sau diverse facțiuni din politica americană). Adepții acestor teorii tind să justifice atacurile la administrația Băsescu-Boc prin intenția “unor cercuri străine” de destabilizare a României, cu concursul televiziunilor controlate de oameni de afaceri filo-ruși, al USL și al ONG-urilor “finanțate de Soros”. Urmarea ar fi că participanții la proteste ar fi ori niște trădători de țară ce asmut populația, ori niște inconștienți care lovesc în propria țară fiindcă sunt manipulați.

3) Susținătorii USL au mizat pe șansa ca protestele de stradă să scurteze drumul opoziției spre o preluare a puterii prin anticipate, lucru pe care Crin Antonescu l-a recunoscut atunci când s-a solidarizat cu demonstranții (“suntem pentru protestul pașnic și vom participa la el, îl vom organiza chiar”). Probleme au apărut odată cu lansarea lozincii “PDL = USD = mizerie”, întrucât adepții PSD și PNL au văzut în ea o formă de manipulare din partea PDL, care ar dori astfel să-i fie minimalizate erorile guvernării și ar urmări să țină opoziția departe de protestatari. De aici și teza “nu puteți reuși să răsturnați puterea fără sprijin politic”, vehiculată insistent în conversațiile din mediul virtual, cu varianta “numai o gândire antidemocratică respinge din start toate partidele”.

4) În schimb, lozinca “PDL = USD = mizerie” i-a bucurat foarte pe cei ce au văzut în ea fie o poartă de afirmare pentru o terță forță (monarhia, Partidul Poporului, Noua Republică, Noua Dreaptă sau o nouă forță “populară” încă nenăscută, cum ar fi mișcarea “Împreună 2012”, inițiată de Bogdan Naumovici și având ca țintă clasa de mijloc), fie o reflectare a spiritului Occupy, de protest radical contra sistemului, cu șansa unei eventuale “revoluții” de stânga care să depășească sfera luptei cu Băsescu-Boc și să treacă la contestarea FMI și a ocultei financiare globale. Radicalismul de acest gen a acceptat cel mai ușor prezența “ultrașilor” la manifestații, ba chiar le-a creat acestora o aură de victime neînțelese, care n-ar face decât să răspundă cu violență la violența practicată de regim contra lor.