Cum au ajuns doi asistenți medicali din Botoșani milionari în euro

“CRED CĂ SUNTEM SINGURII DIN ROMÂNIA CARE AVEM MUZICĂ SIMFONICĂ LA ABATOR”, spune Iulian Căzăcuț, antreprenorul de 45 ani, care a dezvoltat firma Doly-Com. Muzica este însă doar unul dintre amănuntele care îl diferențiază în producția cărnii, dar „despre care nu te învață nimeni, nu poți citi în nicio carte; le-am văzut cu ochii mei la alte abatoare de peste hotare, pentru că din 2002 am făcut mult mai multe drumuri pentru serviciu decât pentru concedii”. Or, muzica, dar și alte amănunte, cum sunt camioanele de transport cu adăpătoare pentru animale, ventilația din mașini și din abator sau separarea masculilor pentru ca aceștia să nu se încaiere sunt numai câteva dintre exemplele pe care Căzăcuț le înșiră. Știați că un animal nu vrea să intre într-un spațiu închis de bunăvoie, decât dacă vede o lumină acolo? Antreprenorul știe, și este nevoit să știe, pentru că, în cazul în care animalele sunt speriate sau stresate, „carnea se strică, nu mai e bună„, deoarece adrenalina schimbă PH-ul. Dovadă că a tras învățăminte bune este faptul că într-o evaluare a cărnii făcută în Austria firma s-a plasat pe locul doi, într-o competiție în care au intrat și produse din Franța și America de Sud. A fost însă nevoie de ani buni pentru a ajunge aici.

DE PROFESIE ASISTENȚI MEDICALI, SOȚII CĂZĂCUȚ DIN BOTOȘANI își amintesc că în urmă cu 19 ani se gândeau la variante de obținere a veniturilor suplimentare, pentru că salariile nu le ajungeau. „Mama avea câțiva porci de vânzare și o cantină i-ar fi luat, dar doar tranșați”, își amintește Iulian Căzăcuț. Banii i-au rămas lui și, în loc să-și cumpere bunuri prin casă, a preferat să-i ruleze, iar în timpul liber cumpăra porci, îi ducea la abator și ieșea în profit. În 2012, compania pe care au dezvoltat-o cei doi soți a ajuns la o cifră de afaceri de 140 de milioane de lei și o cotă de piață de 14% din producția autohtonă de carne de vită, cu o valoare de 70-80 de milioane de euro, având concurenți precum CarmOlimp sau firma Diana din Râmnicu Vâlcea. Doly-Com are 300 de angajați și exportă o treime din producție, fiind prezentă în toate magazinele Metro din Austria. 

În 1997 a înființat firma Doly-Com, iar până în 1999 „am lucrat cu abatoare cărora le plăteam serviciile„; lucra împreună cu tatăl și fratele mai mic, iar abia prin 1999 a angajat primii oameni. A ajuns, la cinci ani de la debutul activității antreprenoriale, să aibă deja clienți câteva cantine, reușea să vândă între 10 și 20 de animale pe săptămână, iar în 1999 a ales să cumpere un spațiu pe care să-l amenajeze ca abator, pentru că „majoritatea abatoarelor nu respectau condițiile de igienă„. Pentru comparație, în prezent igiena și respectarea standardelor de calitate reprezintă între 3% și 5% din costurile de producție. „Nu folosim de două ori un echipament fără a fi igienizat. Toate spațiile trebuie curățate cu apă caldă, detergent, dezinfectant și apoi uscate”, explică antreprenorul.

CUMPĂRAT UN TEREN ÎN COMUNA ROMA, la 10 km de orașul Botoșani, cu 100 de milioane de lei vechi și despre acea investiție Căzăcuț spune acum că „au fost cei mai valoroși bani pe care i-am avut vreodată„. Despre primii ani ai afacerii, antreprenorul își amintește că „munceam zi și noapte, adeseori dormeam în camion când făceam livrările și nu mai puteam sta treaz„. De la momentul investiției în propriul abator, antreprenorul moldovean a început să caute clienți în toată țara, mai cu seamă că avea de unde cumpăra animale – fie de la gospodăriile țărănești sau fostele crescătorii de stat pe cale de dispariție, dar și, în mai mică măsură, de la ferme. „Fiecare bănuț câștigat l-am reinvestit„, susține Căzăcuț, care astfel și-a finanțat afacerea vreme de ani buni. Începuse deja să lucreze cu rețele moderne de comerț – cu Metro din 2001 și Carrefour din 2003, așa că firma trebuia să crească ritmul și cantitățile de marfă livrate.

În 2003, pe terenul de la Roma a ridicat un alt abator, cu o capacitate mai mare, în care puteau fi tranșate între 1.000 și 1.500 de animale pe lună. Investiția a ajuns la 5 miliarde de lei vechi, dar nici pentru aceasta nu a avut nevoie de credite, iar pentru construcția și utilarea abatorului s-a inspirat, povestește el, din ce-a văzut peste hotare. „Prin 2002 au început călătoriile libere în Europa și prin intermediul unui veterinar din Botoșani am mers într-o vizită în Franța.„ A doua unitate a primit la numai un an de la deschidere autorizația de export pentru Europa și din 2005 au început vânzările de carne de vită peste hotare. Perioada de creștere accelerată a afacerii s-a plasat între 2003 și 2007, iar Căzăcuț își amintește că „am câștigat și câte 1-2 milioane de euro pe an”.