Cum arată criza din Orientul Mijlociu și la ce pericole este supusă România

Nu doar lupta împotriva terorismului și a grupărilor de acest fel, ci instabilitatea care domină întreaga regiune reprezintă un important motiv de îngrijorare pentru România.

„România a devenit, în urma evenimentelor recente, o zonă greu predictibilă din punctul de vedere al siguranței pe termen mediu și lung, o zonă care se prezintă din ce în ce mai mult ca o zonă victimă colaterală a conflictelor. Siguranța și stabilitatea sunt afectate în mod sigur și nu facem niciun fel de efort pentru a demonstra că avem o politică activă care să contribuie la soluționarea acestor probleme. Continuăm să avem o politică pasivă, recepționăm tot ceea ce se întâmplă și dăm răspunsuri de foarte multe ori incompetente sau superficiale“, crede analistul Mircea Coșea.

Lupta împotriva ISIS este, fără doar și poate, cel mai important eveniment de anul acesta. Statul Islamic a ajuns în centrul atenției internaționale în 2014, când a reușit să ocupe mari teritorii în Siria și Irak, și a dobândit notorietate prin brutalitate, crime în masă, răpiri și decapitări. În pofida atrocităților comise, gruparea a reușit să atragă sprijin din întreaga lume musulmană, iar o coaliție internațională condusă de Statele Unite s-a angajat să o distrugă.

Se crede că Statul Islamic este cea mai bogată grupare de militanți din lume. Inițial s-a bazat pe donațiile unor contribuitori bogați și ale unor organizații de caritate islamice din Orientul Mijlociu, dornice să îl înlăture de la putere pe președintele sirian Assad. Cu toate că aceste surse sunt încă folosite pentru finanțarea călătoriilor luptătorilor străini în Siria și Irak, în prezent gruparea se autofinanțează în mare parte.

Forțele ce luptă împotriva ISIS au început anul acesta să slăbească gruparea jihadistă, iar acest lucru a dus la represalii sub forma unor atentate; statele cel mai puternic lovite au fost Franța, Germania și cele din Orientul Mijlociu. În condițiile intensificării luptelor din regiune și ale replicilor date de ISIS, rolul țării noastre devine din ce în ce mai important – în același timp, însă, siguranța României este pusă sub semnul întrebării.

„România ar trebui să înțeleagă că a devenit extrem de importantă din punctul de vedere al raporturilor geopolitice și ar trebui să își negocieze poziția cu mai multă demnitate și mai multă originalitate; cred că lăsarea viitorului României doar pe seama articolului 5 din Tratatul NATO este un lucru insuficient“, spune Mircea Coșea. Articolul 5, la care se referă analistul, impune ideea că un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor. Mircea Coșea subliniază că România ar trebui să aibă propria ei politică de siguranță, respectând parteneriatele strategice pe care le are, dar încercând să își creeze o situație politică deschisă față de orice tip de negociere sau discuție. Deocamdată România nu este prezentă în nicio discuție la nivel înalt, spune Coșea, ci este întotdeauna prezentată ca un loc pe hartă, nu ca un loc de emanare a unor poziții importante. „Gândiți-vă la eșecul enorm pe care România l-a avut în negocierea cu Turcia la Marea Neagră și cum se estompează acest eșec din motive politice; dar este un eșec care demonstrează că politica externă a României este departe de a înțelege situația în care ne aflăm și departe de a promova idei sau concepții care să ne pună într-o poziție favorabilă. Am devenit o țară care acceptă orice fel de lucruri și care își pune speranța doar într-o anumită orientare a aliaților noștri față de pericolele care sunt în zonă. Nu avem o politică proprie de prevenire a unor evenimente neplăcute, nu avem o armată pregătită, nu avem planuri sau proiecte în legătură cu dezvoltarea unor industrii sau structuri de apărare, nu putem lupta nici împotriva secetei sau a altor cataclisme naturale, ce să mai vorbim de o agresiune armată?“

Agresiunea armată nu ar trebui să fie, însă, singura noastră preocupare; criza refugiaților și numărul mare de imigranți care ajung în Europa sunt la rândul lor subiecte fierbinți în cadrul blocului european. Cota obligatorie impusă fiecărei țări a dus la numeroase mișcări de protest și a ajutat la creșterea în popularitate a partidelor antisistem.

Dacă România ar trebui sau nu să accepte refugiați este una dintre cele mai controversate teme de discuție din anul 2016. „Reclama proastă“ pe care o avem se întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost ocoliți de valul de refugiați și problemele pe care aceștia le aduc cu ei, crede Cătălin Olteanu. „Oricât de miloși și afectați am fi față de oamenii aceia, să nu uităm că am avut și noi revoluția noastră cu toate belelele și problemele ei, deci cei de acolo ar trebui să își rezolve problemele la ei. Oricât ar migra și oriunde s-ar duce, problemele îi vor urmări pentru că le vor lua cu ei; în altă ordine de idei, nu prea îi văd ușor de integrat, nici dornici să muncească prin fabrici în locul celor emigrați.“

Aflați de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”