Cum ar putea săptămâna de lucru mai scurtă să salveze planeta Pământ

Dacă toată lumea din lume ar consuma aceeași cantitate de combustibil, hrană, haine și materiale de construcție ca europenii, am avea nevoie de 2,8 planete Terra pentru a putea supraviețui. Dacă toată lumea ar avea același stil de viață ca americanii, ar fi nevoie de cinci planete Pământ. Cert este că nu există un echilibru între câștigarea și cheltuirea banilor, și că în continuare trăim nesustenabil. Există însă o idee inedită care ar putea să aducă o soluție: să lucrăm mai puțin, încetinind astfel economia globală și reducând nevoia aparent nesfârșită de a consuma mai multe resurse. Este însă acest posibil și ar salva cu adevărat lumea?

Schimbarea obiceiurilor noastre de muncă la scară globală presupune o sarcină monumentală. Americanii de rând lucrează 44 de ore pe săptămână și primesc doar 10 zile de vacanță. În China, săptămâna de lucru cu 72 de ore și 6 zile este comună. În Japonia se lucrează atât de multe ore, încât există chiar și un cuvânt pentru „moarte prin suprasolicitare”: karōshi.

Cu toate acestea, într-o analiză de la Universitatea din Massachusetts, Amherst susține că „a lucra mai puțin este bine pentru mediu”. El subliniază că, dacă am petrece cu 10% mai puțin timp lucrând, amprenta noastră de carbon ar fi redusă cu 14,6%, în mare parte din cauza drumurilor spre muncă și a ambalajelor alimentare pe care le folosim în pauze. Prin urmare, o zi întreagă de muncă în minus, săptămânal, ne-ar reduce amprenta de carbon cu aproape 30%.

Există însă două categorii care se contrazic cu privire la varianta de a salva lumea muncind mai puțin: cei care cred că salariile noastre pot rămâne aceleași, iar economiile pot continua să crească cu o reducere modestă a programului de lucru și îmbunătățirea tehnologiei și a eficienței energetice, și cei care consideră că numai prin reducerea salariilor și a zilelor de lucru, putem ajunge la emisii nete de carbon nete până în 2050.

Ideea săptămânii de lucru mai scurte și a sustenabilității începe să capete tracțiune. Anul trecut, aproape un milion de muncitori germani din domeniul metalurgiei au câștigat dreptul la o săptămână de lucru de 28 de ore (în scădere de la 35 de ore), în timp ce Partidul Laburist din Marea Britanie a cochetat cu ideea implementării la nivel național a săptămânii de lucru de patru zile.

Cu toate acestea, întrebarea care se ridică este dacă nu cumva, cu un loc de muncă de patru zile și un salariu de cinci zile, nu există pericolul ca în loc să rămânem acasă să gătim mâncare ecologică în noua noastră zi liberă, să creștem de fapt consumul: mai multe cumpărături, mâncare și vacanțe de scurtă durată? Unii spun că da, și că singura modalitate de a reduce consumul este de a avea bani mai puțini: primesc o săptămână de patru zile, dar și un salariu de patru zile. Această scădere reprezintă un argument economic de-a dreptul radical. Produsul intern brut (PIB) a evoluat încă din anii 1930 ca mijloc de măsurare a succesului nostru economic. Cu toate acestea, pe o planetă cu resurse finite, o creștere nesfârșită a fost privită întotdeauna ca o eroare în cod.