Cum ar putea deveni periculoasă inflația scăzută din zona euro

Oficiul European de Statistică (Eurostat) a confirmat scăderea ratei anuale a inflației în zona euro la 1,7% în luna martie, de la 1,8% în februarie. Astfel, rata anuală a inflației a scăzut continuu de la 2,2% în decembrie 2012 până la 1,7% la sfârșitul primului trimestru din 2013. Ținta de inflație pe termen mediu a Băncii Centrale Europene presupune o creștere anuală mai mică, dar apropiată de 2% a indicelui armonizat al prețurilor de consum pentru Zona Euro. “Din câte se vede în ultimele luni, inflația se depărtează de plafonul de 2%, menit să asigure atât o stabilitate a prețurilor, cât și o marjă pentru evitarea riscurilor deflației”, spune Cătălin Bușa.

Între 2001 și 2007, inflația în zona euro a avut o variație relativ redusă, între 2,3% și 2,1% pe an. Apoi, în 2008 rata anuala a inflatiei a fost de 3,3%, dar în cea de-a doua parte a anului a înregistrat o scădere extrem de abruptă; în 2009, la nivelul zonei euro inflația a ajuns la 0,3%. Prețurile au intrat pe creștere în următorii ani, astfel încât în 2010 rata inflației s-a ridicat la 1,6%, iar în 2011 s-a situat la 2,7%. În decembrie 2012, inflația zonei euro a fost de 2,2%, iar de atunci a intrat pe un trend de scădere.

De ce ar fi periculoasă?

Comisia Europeană a estimat că economia zonei euro se va contracta cu 0,3% în 2013 și va reveni pe creștere abia în 2014. “O scădere accelerată a inflației în continuare și instabilitatea prețurilor ar putea avea urmări care ar întârzia chiar mai mult revenirea Zonei Euro pe creștere economică”, a precizat Cătălin Bușa. Inflația în scădere ar aduce cu sine riscul de a întări imaginea prețurilor în scădere, atât în ceea ce îi privește pe agenții economici, cât și în ceea privește populația.

Astfel, atunci când vor fi luate în calcul achizițiile sau investițiile, ar apărea “speranța” că prețurile ar putea scădea în continuare, iar planurile ar fi puse “în așteptare”. “Amânarea investițiilor (în bunuri mobile, mijloace de producție, etc) și a achiziției bunurilor de folosință îndelungată ar conduce în mod clar la scăderea producției și a consumului general și ar purta cu sine chiar riscul deflației. Inflația și prețurile în scădere sub un anumit nivel indică cerere în scădere, iar acesta ar fi un semnal negativ privind reluarea creșterii economice în regiune”, a precizat Cătălin Bușa.