Cum a reusit o tânără să facă o afacere profitabilă din vânzarea unui simbol românesc in toată lumea

„Veșnicia s-a născut la sat”, cum spunea Lucian Blaga, iar românul s-a născut antreprenor. Așa se face că astăzi straie populare care datează de veacuri sau care sunt create după un meșteșug cu origini pierdute în istorie își fac loc și în garderobele dominate de hainele moderne. Și, pentru că cererea există, răspunsul acestei nevoi a fost crearea unei oferte pe măsură.   Lada cu zestre a bunicii, înțesată cu straie populare cusute de mama sa ori chiar mai vechi, păstrate de peste două generații, sau meșteșugurile deprinse de la bunicul de a face opinci din piele, brâuri ori clopuri, au devenit în timp o sursă de inspirație pentru artizanii care le-au transformat într-un business.

Pentru a le face cunoscute și următoarelor generații, dar și peste hotare, câțiva români pasionați de tradiție au investit în îndeletnicirile străbune și le-au actualizat la cerințele din prezent.

Izabela Măndoiu esta una dintre ei. Tânăra, care a crescut în localitatea Albeștii de Muscel din județul Argeș, creează haine tradiționale inspirate din zona în care a copilărit, iar produsele sale iau drumul străinătății, către țări precum Italia, Suedia, Franța sau Canada.
„Ia este un simbol patriotic, creat și păstrat de către strămoșii noștri cu pasiune, inspirație și dedicare. Ia reprezintă un element de brand național, chiar dacă nu în mod oficial, dar care se bucură de recunoaștere și apreciere internațională.

Sunt români care doresc să poarte, atunci când sunt departe de casă, haine cu un liant emoțional, care să le valideze identitatea, tradițiile și cultura”, povestește Izabela Măndoiu, fondatoarea brandului de articole vestimentare cu influențe tradiționale ce-i poartă numele.

După ce a lucrat o bună perioadă în domeniul construcțiilor, Izabela Măndoiu a schimbat macazul și a trecut la crearea unor piese vestimentare care împletesc stilul tradițional cu cel contemporan. Încă de copil era pasionată de țesăturile de pe cămășile din cufărul mamei sale, iar în 2014 a creionat propriul business, satul în care a crescut fiind principala sa sursă de inspirație.

Totul a pornit de la dorința de a valorifica țesăturile din lada cu zestre a mamei. Unele straie erau în stare bună, iar altele erau puțin deteriorate, așa că a decis să realizeze propriile haine cu aplicații tradiționale, prin amestecarea țesăturilor vechi cu materiale de actualitate. 
„Am abordat această inițativă extrem de serios: am urmat un curs de design vestimentar și am început lucrul.

Terminam jobul full-time și mergeam la activitatea dragă mie, care, încet-încet, m-a convins că trebuie să fac saltul de care vorbesc toți antreprenorii. Am renunțat la serviciul meu și mi-am urmat pasiunea, conștientă fiind că provocarea va fi să îmbin creativitatea cu latura financiară pe care o implică un business”, spune designerul Izabela Măndoiu.

În urmă cu câteva decenii, locuitorii, cu precădere cei din mediul rural, purtau haine populare zi de zi. Aveau haine tradiționale pe care le purtau pe câmp, dar și haine pentru sărbători, nunți sau alte evenimente importante din viața lor.

În prezent, sunt câteva zile cheie în care românii, în special femeile, au inițiativa colectivă a de a purta o ie: pe 24 iunie, de ziua iei, pe 1 decembrie, de ziua națională a României, pe 24 ianuarie, de ziua Marii Uniri, de Crăciun și de Paște.
Totuși, există și purtătoare ale cămășii populare, care o aleg fie pentru un eveniment important din viața lor, la o conferință, petrecere, eveniment în familie sau la un dineu.

Potrivit Izabelei Măndoiu, această categorie de cliente are un nivel de educație și cultură ridicat, apreciază tradiția și are venituri medii sau peste media pieței. „Avem cliente care îmbrățișează ideea unei creații vestimentare cu doar câteva elemente tradiționale, creație pe care o pot purta chiar și la birou.”

Produsele companiei sunt cusute de mână ca pe vremuri, potrivit antreprenoarei, iar realizarea unei cămăși populare poate dura chiar și șase săptămâni, dacă designul este complex.
„Avem femei colaboratoare din sat, care au vârste înaintate, dar sunt conștiente că munca lor valorează mult și că prin efortul lor, tradiția persistă, ceea ce le motivează să continue. Realizarea unei bluze tip ie durează între patru și șase săptămâni, în funcțe de complexitatea sa. O cămașă masculină se realizează în zece zile lucrătoare”, explică Izabela Măndoiu.

Articolele vestimentare marca Izabela Măndoiu sunt comercializate pe site-ul propriu al companiei, în showroomul situat pe strada Vasile Conta din Capitală, la Confident Concept Store din Brăila, la Desir Boutique din Constanța, dar și la târguri de profil.
„Ia este o piesă vestimentară atemporală. Șansa brandurilor românești care abordează ia stă în curaj și perseverență. În cinci ani publicul va face diferența între ia produsă în China, cea cu prețuri de până în 100 de lei, și ia cusută manual de către româncele noastre. O haină de calitate rezistă și sute de ani, așa cum sunt iile de la stră-străbunicile noastre. Altfel spus, publicul se va educa și va învăța să aprecieze calitatea”, consideră Izabela Măndoiu.

Firma care operează brandul Izabela Mandoiu a fost înființată în acest an; prețul unei bluze ce poartă numele antreprenoarei pornește de la 950 de lei și poate ajunge până la 3.500 de lei, conform datelor de pe site-ul companiei.

Piesa de rezistență: opincile
Evoluța pe piața forței de muncă a dus la schimbări majore în rândul meseriilor. Cele mai vechi meserii populare au fost înlocuite de mașinării, roboți și aparate performante apărute odată cu inovația tehnologică. Bogdan Constantin Dincă, de meserie profesor de teologie, se încăpățânează să facă opinci din piele naturală, cum a învățat de la câțiva meșteri opincari pe care i-a cunoscut în timp ce colinda prin țară.

„Când eram mic, nu prețuiam tradiția, pentru că nu o cunoșteam. În timp, m-am apropiat de o asociație de studenți, cu care
mi-am petrecut mai bine de 11 ani până acum. În toată această vreme am colindat satele din Maramureș, Brașov sau Hațeg, am învățat multe obiceiuri, am făcut spectacole tradiționale și am strâns și o bogată zestre de costume populare. Însă, văzându-i pe cei din jur îmbrăcați cu acele haine cu diferite prilejuri, mi-am dat seama că le lipsește un element important: opinca”, își amintește Bogdan Constantin Dincă.

Acela a fost momentul zero, cel în care a decis că trebuie să stăpânească arta de a întocmi încălțămintea atât de râvnită acum câteva decenii, la care aveau acces numai boierii − oamenii de rând mergeau mai ales desculți.
A început să caute meșteri opincari pe internet și să îi contacteze pentru a merge la ei să învețe meșteșugul. A fost uimit când a văzut că cei care mai există pot fi numărați pe degetele de la o mână.

„Am mers în comuna Tureac, în Țara Năsăudului, la badea Nicolae Bacea, un om de o ținută morală deosebită, care te cucerește prin simplitate și omenie. Dumnealui m-a învățat să fac opinci. Apoi, am reușit să facem un atelier de opinci în taberele de studenți pe care le-am organizat și încet, încet am văzut că sunt tot mai mulți interesați să aibă o pereche de opinci și să le poarte”, spune Bogdan Constantin Dincă.

Astfel, a continuat să ducă mai departe acest mesteșug, producând opinci în timpul liber, în văzul tuturor, pentru a le fi de folos și celorlalți. Acum o face cu drag în atelierul său din Cluj, iar produsele le comercializează prin intermediul paginii de Facebook a micuței afaceri Opincărie. El povestește că jumătate din oamenii care îl sună pentru a comanda opinci îl contactează în urma recomandărilor, iar jumătate l-au găsit, din întâmplare, pe internet.

„Pielea naturală o iau din targul Oser (cel mai mare târg de vechituri din țară – n.red.) și sunt foarte atent când o cumpăr”, explică Bogdan Constantin Dincă.
Acesta adaugă că realizarea unei perechi de opinci durează aproximativ o oră, dacă dispune de materialele necesare.
„Prețul este perceput, în general, în funcțe de mărime și grosime. Am avut clienți care voiau opinci cu talpă dublată sau cu nojițe mai lungi. În medie, o pereche de opinci pentru femei costă 70 de lei, iar o pereche de opinci pentru bărbați, 75-80 de lei”, precizează Bogdan Constantin Dincă.

Ținute haute couture cu inspirație tradițional românească
În România sunt aproximativ
450 de zone etnografice, iar între acestea există atât asemănări, cât și deosebiri. Meșterul popular Virginia Linul și-a propus să se concentreze pe costumul popular din Țara Năsăudului.
Născută în localitatea Salva din județul Bistrița-Năsăud, ea a învățat de la mama sa să croiască costume populare, dar și accesorii, precum clopuri sau brâuri, iar ambiția sa este să ducă acest meșteșug la un alt nivel, să-l facă cunoscut pe plan național și internațional.
„Am învățat arta confecțonării costumelor populare de la mama mea, care la rândul său a deprins meșteșugul de la bunica. Acum, când creez produsele, mă ghidez după modelele tradiționale strămoșești, dar creez și modele proprii. La costumele populare pe care le confecționez pentru ansamblurile folclorice păstrez strict linia tradițională a fiecărei zone etnografice în parte, iar în creațiile proprii îmi folosesc imaginația”, spune meșterul popular Virginia Linul. Ea a înființat în 2006 businessul Artă și Tradiții, care a generat anul trecut o cifră de afaceri de peste 250.000 de lei.
Pregătirea unei cămăși femeiești, cusută manual, poate să dureze de la o săptămână până la câteva luni, în situația în care modelul este unul mai bogat. Realizarea acesteia se face succesiv, pe mai multe etape, precum alegerea modelului, croitul, cusutul manual în tehnica stabilită și cu culorile alese, încrețirea, încheierea la mașina de cusut sau manual și finalizarea, cu dantelă și ciucuri.
Produsele sale sunt vândute în special în România, acasă la ea, în localitatea Salva, unde a creat un muzeu viu în care sunt expuse ii, cămăși populare, costume populare pentru copii și pentru adulți, din diferite zone ale țării, accesorii pentru acestea, dar și haine haute couture cu inspirație tradițională, precum rochii, fuste, veste, sacouri sau paltoane.
Românca a avut colaborări cu mai mulți designeri străini renumiți, una dintre cele mai importante fiind cu designerul francez Philippe Guillet. 
„Philippe Guillet, fostul director cultural al Ambasadei Franței din România, cel care în anul 2011 a realizat colecția 100%.ro, a creat un eveniment istoric. Acesta a fost un moment important, care a contribuit la schimbarea mentalității românilor despre arta populară românească și implicit despre costumul popular. El a dat tonul confecționării și purtării hainelor haute couture cu inspirație populară”, susține Virginia Linul.
Ea spune că străinii sunt interesați să cumpere haine tradiționale românești, mai vechi ori mai noi, însă pun preț pe calitate. De altfel, ea adaugă că are clienți de etnii diferite care o vizitează când își expune noile produse ori care vin să-i vadă creațiile la târgurile de profil sau la expozițiile la care participă. „Străinii sunt buni cunoscători ai portului românesc, sunt interesați și știu să aprecieze foarte mult lucrul manual.”
Virginia Linul afirmă că este foarte greu să mențină acest meșteșug, bazat pe lucrul manual, în viață, deoarece piața este acaparată de produse cu motive tradiționale realizate industrial. De altfel, ea consideră că încă cererea este mai mare pentru cele din urmă, deoarece clienții nu au cultura etnografică necesară pentru a face diferența între o ie cusută manual și o ie cusută industrial, iar când fac o alegere sunt ghidați de prețul, nu de calitatea acesteia.
„O ie românească durează trei generații, pe când una industrială are o durată de viață mai mică de un an. Acesta este rezultatul diferenței de preț și plusvaloarea oferită de tradiție și de identitatea națională. Pentru a rezista și dăinui în timp, așa cum a rezistat și s-a transmis acest meșteșug de-a lungul secolelor, trebuie să ne cunoaștem valorile culturale naționale, să le îndrăgim, să le susținem și să le promovăm, dincolo de interesele materiale imediate”, apreciază meșterul popular.

Dincolo de barierele geografice: Ia românească cu destinațiile SUA, Marea Britanie, Germania sau Spania
Businessul 3M Admit Future, care deține brandul Ie tradițoanală, a apărut în urmă cu un an, cu scopul de a aduce ceva diferit pe piața de fashion din România, mai exact îmbrăcămintea modernă cu motive tradiționale, spun fondatorii acestuia.
„Ne-am dorit să purtăm tradiția mai departe. Am cochetat cu antreprenoriatul încă din 2011 și am încercat mai multe verticale, de la SaaS (Software as a Service) până la e-commerce. Fashionul este o verticală ce are o cotă de piață destul de mare, iar noi am ales o nișă pentru care cererea pieței este mai mare și ne dorim să o păstrăm”, spune Adrian Mitrache, CEO-ul brandului Ie tradițională. Compania produce atât haine cu inspirație populară, stilizate, cât și costume tradiționale, realizate la mașina de cusut sau artizanal.
Doza de inspirație, la care se adaugă creativitatea, și-o iau din toate zonele țării, iar durata realizării produsului finit depinde de procedeul prin care este realizat acesta: manual sau mecanic. Articolele brodate mecanic pot fi realizate în cinci sau opt zile, pe când realizarea celor lucrate manual poate dura chiar și 30 de zile, în funcție de complexitate, susțin antreprenorii.
„Avem clienți care poartă produsele noastre doar în momente de sărbătoare, dar și foarte mulți ce le poartă zi de zi, combinând tradiționalul cu modernul. De exemplu, rochiile cu broderie tradițională se poartă la cununii sau nunți, pe când ia este purtată în combinație cu blugii, la birou. Ia a ajuns din nou la loc de cinste, iar românii își doresc să o poarte dincolo de hotare”, mai spune Adrian Mitrache.
Potrivit acestuia, articolele vestimentare care ies din atelierul companiei pe care o reprezintă trec barierele geografice ale țării, ajungând pe piețe ca SUA, Marea Britanie, Germania sau Spania.
Compania 3M Admit Future, care deține brandul Ie tradițională, a avut în primele 8 luni de activitate o cifră de afaceri de 14.000 de lei, iar marja de profit a fost de 54%, potrivit informațiilor de pe site-ul Ministerului de Finanțe.

Din Banat în toată țara. Primul salt, până-n Ardeal
Irina Paveloni a început să producă primele costume tradiționale specifice Banatului acum mai bine de cinci ani, din pasiune, după cum povestește chiar ea. Iar de atunci, nu s-a mai oprit, ci a realizat zeci de costume pentru diverși clienți din județul Timiș, iar recent a primit o comandă de la un client din Ardeal. Însă ambiția sa este să ajungă să-și livreze creațiile în toată țara.
„Am învățat să cos de mică, de la mama, care știa să coasă de la alți bătrâni. Prima dată am învățat să lucrez șipcă manual cu acul. Costume am început să fac mult mai târziu, în urmă cu cinci ani, din pasiune pentru tradiție”, își amintește Irina Paveloni.
Ea spune că realizarea unui port popular poate dura circa o lună, iar inspirația îi vine din natură, dar și din studierea costumelor străbune și, totodată, din analizarea trendurilor actuale. La început, numărul clienților era redus, dar meșterul popular spune că în ultimii doi ani cererea a crescut semnificativ, iar în prezent are comenzi în așteptare.
Originară din localitatea Poieni, județul Timiș, majoritatea comenzilor au venit din zona imediat apropiată, însă din vorbă în vorbă s-a dus vestea până în Timișoara, aflată la 120 de kilometri distanță, iar prin recomandări a avut clienți și de acolo. „Acum am o comandă făcută de un client din Ardeal. Dacă o să primesc comenzi și din alte județe, o să fac costume”, explică Irina Paveloni.
Poalele și cămașa din care este compus costumul popular sunt făcute din in sau din pânză, iar laturii și laibărul costumului sunt făcuți din catifea ori din mătase, în funcțe de materialele pe care le găsește la merceriile din Timișoara sau din Lugoj, când își achiziționează materialele, dar și de cerințele clientului. Întregului costum popular i se adaugă și opregul, brâul și salba din bănuț de aur de la gât.
Potrivit realizatoarei de costume tradiționale, în ultima vreme clienții săi și-au dorit ca articolele pe care urmează să le poarte să aibă cât mai multe paiete. De asemenea, ea spune că observă și o tendință de selecție a culorilor, în județul Timiș cei mai mulți clienți optând pentru culoarea roșu, pe când clientul din Ardeal a ales culoarea negru. „Prețul unui costum popular îl percep în funcție de material, de dimensiuni și de cusături. În medie pornește de la 800 de lei și poate ajunge până la 1.500 de lei”, încheie artizanul Irina Paveloni.
Există oameni care se încăpățânează să nu lase comori ale României precum meșteșugurile transmise din moși strămoși să piară în negura timpului. Sunt cei care pun preț pe îndeletnicirile de odinioară și nu doar atât, ci vor să ducă arta tradițională mai departe. Pasiunea pentru meșteșugurile de odinioară este astăzi pentru mulți dintre ei sinonimă cu o afacere prosperă.